Luca 9:28-62

Schimbarea la față

(Mt. 17:1‑13; Mc. 9:2‑13)

28Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a urcat pe munte ca să Se roage. 29În timp ce Se ruga, I s-a schimbat înfățișarea feței, iar hainele Lui au devenit strălucitor de albe. 30Și iată că doi bărbați stăteau de vorbă cu El – erau Moise și Ilie, 31care se arătaseră în glorie. Ei vorbeau despre plecarea Lui, pe care urma s-o ducă la îndeplinire în Ierusalim. 32Petru și cei ce erau cu el erau îngreunați de somn, dar, când s-au trezit bine, au văzut gloria Lui și pe cei doi bărbați care stăteau împreună cu El. 33Tocmai când aceștia se despărțeau de El, Petru I-a zis lui Isus: „Stăpâne, este bine să fim aici! Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie“. Nu știa ce zice.

34În timp ce spunea el aceste lucruri, a venit un nor și i-a acoperit. Când au intrat în nor, s-au înspăimântat. 35Și din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu, pe Care L-am ales! De El să ascultați!“.

36Când s-a auzit glasul, Isus Se afla acolo singur. Ei au păstrat tăcerea și, în zilele acelea, n-au istorisit nimănui nimic despre lucrurile pe care le văzuseră.

Vindecarea unui băiat demonizat

(Mt. 17:14‑19; Mc. 9:14‑29)

37În ziua următoare, când au coborât de pe munte, o mare mulțime L-a întâmpinat pe Isus.

38Și iată că un bărbat din mulțime a strigat:

‒ Învățătorule, Te rog să privești cu îndurare la fiul meu, căci este singurul meu fiu! 39Iată, un duh îl apucă și deodată el începe să strige. Acel duh îl face să aibă convulsii și spume la gură și cu greu pleacă de la el, lăsându-l zdrobit! 40I-am rugat pe ucenicii Tăi să-l alunge, dar n-au putut.

41Isus, răspunzând, a zis:

‒ O, generație necredincioasă și pervertită! Până când voi mai fi cu voi și vă voi mai îngădui? Adu-l aici pe fiul tău!

42Chiar în timp ce băiatul se apropia, demonul l-a trântit la pământ și l-a aruncat în convulsii. Dar Isus a mustrat duhul necurat, l-a vindecat pe băiat și l-a dat înapoi tatălui său. 43Toți au rămas uimiți de măreția lui Dumnezeu.

Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa

(Mt. 17:22‑23; Mc. 9:30‑32)

Dar în timp ce toți se mirau de toate lucrurile pe care le făcea El, Isus le-a zis ucenicilor Săi: 44„Plecați bine urechea la cuvintele acestea: Fiul Omului urmează să fie dat în mâinile oamenilor“. 45Ei însă nu pricepeau cuvintele acestea; fuseseră ascunse de ei, ca să nu le înțeleagă. Și se temeau să-L întrebe cu privire la aceste cuvinte.

Cine este cel mai mare?

(Mt. 18:1‑5; Mc. 9:33‑37)

46Apoi a început o dispută între ei cu privire la cine ar fi cel mai mare dintre ei.

47Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copilaș, l-a pus să stea lângă El 48și le-a zis:

‒ Oricine îl primește, în Numele Meu, pe acest copilaș pe Mine Mă primește, iar cel ce Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel Ce M-a trimis pe Mine. Căci cine este cel mai mic dintre voi toți, acela este cel mai mare.

De partea lui Isus

(Mc. 9:38‑40)

49Atunci Ioan, răspunzând, a zis:

‒ Stăpâne, noi am văzut pe cineva care alunga demoni în Numele Tău și l-am oprit, pentru că nu ne urmează.

50Dar Isus i-a zis:

‒ Nu-l opriți, pentru că cel care nu este împotriva voastră este de partea voastră.

Opoziție din partea samaritenilor

51Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat la Cer, Și-a îndreptat hotărât fața să meargă la Ierusalim. 52A trimis înaintea Lui niște mesageri, care s-au dus și au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să facă pregătirile pentru El. 53Dar aceștia nu L-au primit, pentru că Se îndrepta spre Ierusalim.

54Când au văzut acest lucru, Iacov și Ioan, ucenicii Lui, au zis:

‒ Doamne, vrei să spunem să se coboare foc din cer și să-i ardă, cum a făcut Ilie?

55Însă Isus, întorcându-Se, i-a mustrat și a zis:

‒ Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți! 56Căci Fiul Omului n-a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască!

Apoi au plecat într-un alt sat.

Costurile uceniciei

(Mt. 8:19‑22)

57În timp ce mergeau pe drum, cineva I-a zis:

‒ Doamne, Te voi urma oriunde vei merge!

58Însă Isus i-a spus:

‒ Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde-Și odihni capul.

59Altuia i-a zis:

‒ Urmează-Mă!

Dar acela I-a răspuns:

‒ Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să-l înmormântez pe tatăl meu.

60Dar Isus i-a zis:

‒ Lasă morții să-și înmormânteze morții, iar tu du-te și vestește Împărăția lui Dumnezeu!

61Un altul a zis:

‒ Te voi urma, Doamne, însă dă-mi voie mai întâi să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea!

62Dar Isus i-a răspuns:

‒ Niciun om care pune mâna pe plug și se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu!

2 Regi 1

Judecata Domnului asupra lui Ahazia

1După moartea lui Ahab, Moab s-a răsculat împotriva lui Israel. 2S-a întâmplat că Ahazia a căzut prin grilajul camerei lui de sus, din palatul Samariei, și a zăcut la pat. Atunci a trimis niște mesageri, zicându-le: „Duceți-vă și întrebați-l pe Baal-Zebub, zeul Ekronului, dacă mă voi vindeca de boala aceasta“.

3Dar Îngerul Domnului i-a zis lui Ilie tișbitul: „Ridică-te, du-te să-i întâlnești pe mesagerii regelui Samariei și spune-le: «Oare nu este Dumnezeu în Israel, de mergeți să-l întrebați pe Baal-Zebub, zeul Ekronului? 4De aceea, așa vorbește Domnul: ‘Nu vei coborî din patul în care te-ai urcat, căci sigur vei muri!’»“. Apoi Ilie a plecat.

5Când mesagerii s-au întors la rege, el i-a întrebat:

‒ De ce v-ați întors?

6Ei i-au răspuns:

‒ Un om a venit să ne întâlnească și ne-a zis: „Duceți-vă! Întoarceți-vă la regele care v-a trimis și spuneți-i: «Așa vorbește Domnul: ‘Oare nu este Dumnezeu în Israel, de ai trimis să-l întrebe pe Baal-Zebub, zeul Ekronului? De aceea nu vei coborî din patul în care te-ai urcat, căci sigur vei muri!’»“.

7El i-a întrebat:

‒ Cum arăta bărbatul care a venit să vă întâlnească și v-a spus aceste cuvinte?

8Ei i-au răspuns:

‒ Acel om era îmbrăcat cu o manta de păr și avea în jurul mijlocului o curea de piele.

El a zis:

‒ Este Ilie tișbitul.

9Atunci a trimis la el o căpetenie peste cincizeci de oameni, împreună cu cei cincizeci de oameni ai acestuia.

Căpetenia s-a suit la Ilie, care stătea pe vârful unui deal, și i-a zis:

‒ Omule al lui Dumnezeu, regele spune: „Coboară!“.

10Dar Ilie a răspuns și i-a zis căpeteniei celor cincizeci:

‒ Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să coboare foc din ceruri și să te nimicească, pe tine și pe cei cincizeci de oameni ai tăi.

Atunci a coborât foc din ceruri și i-a nimicit, pe el și pe cei cincizeci de oameni care erau cu el. 11Apoi regele a trimis o altă căpetenie peste cincizeci de oameni, împreună cu cei cincizeci de oameni ai acestuia.

Căpetenia i-a zis:

‒ Omule al lui Dumnezeu, așa vorbește regele: „Coboară repede!“.

12Dar Ilie a răspuns și le-a zis:

‒ Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să coboare foc din ceruri și să te nimicească, pe tine și pe cei cincizeci de oameni ai tăi.

Atunci a coborât focul lui Dumnezeu din ceruri și i-a nimicit, pe el și pe cei cincizeci de oameni care erau cu el. 13Regele a trimis o a treia căpetenie peste cincizeci de oameni, împreună cu cei cincizeci de oameni ai acestuia. Această a treia căpetenie s-a suit, iar când a ajuns, s-a plecat pe genunchi înaintea lui Ilie și a căutat bunăvoința lui, zicându-i: „Omule al lui Dumnezeu, te rog, pune preț pe viața mea și pe viața acestor cincizeci de slujitori ai tăi! 14Iată că a coborât foc din ceruri și a omorât primele două căpetenii peste cincizeci și pe cei cincizeci de oameni ai lor. Acum, deci, pune preț pe viața mea!“.

15Atunci, îngerul Domnului i-a zis lui Ilie: „Coboară cu el și nu te teme de el!“. Ilie s-a ridicat și a coborât împreună cu el la rege. 16El i-a zis regelui: „Așa vorbește Domnul: «Nu este în Israel Dumnezeu al Cărui cuvânt să-L poți întreba, de trimiți mesageri să-l întrebe pe Baal-Zebub, zeul Ekronului? Pentru că ai făcut aceasta, nu vei coborî din patul în care te-ai urcat, ci vei muri cu siguranță!»“.

17Ahazia a murit potrivit Cuvântului Domnului pe care l-a rostit Ilie. Pentru că nu avea niciun fiu, în locul lui a devenit rege Ioram. Era al doilea an al lui Iehoram, fiul lui Iehoșafat, regele lui Iuda.

18Celelalte fapte pe care le-a făcut Ahazia, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“?

Iov 37

1În fața acestor lucruri, inima îmi tremură

și saltă din locul ei.

2Ascultați! Ascultați tunetul glasului Său

și bubuitul care iese din gura Sa!

3Își întinde fulgerul sub cerul întreg

și-l trimite până la marginile pământului.

4Apoi se aude vuietul glasului Său;

El tună cu glasul Său măreț.

Când I se aude glasul,

El nu oprește fulgerele.

5Vocea lui Dumnezeu tună într-un mod minunat;

El face fapte mărețe, iar noi nu cunoaștem totul.

6El spune zăpezii: «Cazi pe pământ!»

și ploii: «Fii o ploaie puternică!».

7El pecetluiește mâna oricărui om,

pentru ca toți oamenii să cunoască lucrarea Lui.

8Atunci vietățile se duc la adăpostul lor

și rămân în vizuinile lor.

9Vijelia iese din odaia sa,

și frigul vine de la vânturile din nord.

10Suflarea lui Dumnezeu face gheața;

ea îngheață apele mari.

11El încarcă norii grei cu umezeală;

împrăștie norii cu fulgerul Său.

12Ei se întorc de jur împrejur, după îndrumările Lui,

ca să facă tot ce le poruncește pe fața pământului locuit.

13El îi folosește ca pe o nuia

sau pentru pământul Său, sau din dragoste.

14Iov, urmărește cu atenție toate acestea!

Stai și cugetă la minunile lui Dumnezeu!

15Știi tu cum conduce Dumnezeu norii

și cum face să strălucească fulgerul norului Său?

16Știi tu cum plutesc norii?

Înțelegi tu minunile Celui Desăvârșit în cunoaștere,

17tu, ale cărui haine sunt fierbinți

când pământul dogorește din cauza arșiței venite din sud?

18Poți tu să întinzi cerurile ca El,

tari ca o oglindă turnată?

19«Fă-ne cunoscut ce să-I spunem!

Din cauza întunericului nu ne putem aranja cuvintele».

20Ar trebui să I se spună că vreau să vorbesc?

Ar spune un om că vrea să fie înghițit?

21Acum, oamenii nu văd lumina soarelui

care strălucește dincolo de nori,

însă va trece un vânt care va curăți cerul de nori.

22Din nord vine aurora;

împrejurul lui Dumnezeu este o splendoare de temut.

23Pe Cel Atotputernic nu-l putem găsi.

El este măreț în putere,

dar judecata și abundența dreptății

El nu le asuprește.

24De aceea oamenii se tem de El;

El nu Se uită la cei înțelepți în inimă“.

Psalmii 29

Un psalm al lui David.

1Dați Domnului, fii ai lui Dumnezeu,

dați Domnului gloria și puterea!

2Dați Domnului gloria cuvenită Numelui Său!

Închinați-vă Domnului îmbrăcați în haine sfinte!

3Glasul Domnului răsună deasupra apelor.

Dumnezeul gloriei face să bubuie tunetul;

Domnul este deasupra apelor mari.

4Glasul Domnului răsună cu putere,

glasul Domnului răsună cu măreție.

5Glasul Domnului doboară cedrii;

Domnul doboară cedrii Libanului.

6Îi face să sară ca un vițel;

Libanul și Sirionul sar ca un pui de bivol sălbatic.

7Glasul Domnului despică prin scânteieri de foc.

8Glasul Domnului face să tremure deșertul,

Domnul face să tremure deșertul Kadeș.

9Glasul Domnului apleacă stejarii

și doboară pădurile.

În Templul Său, toți strigă: „Glorie!“.

10În timpul potopului, Domnul ședea pe tron;

Domnul va ședea pe tron ca împărat pe vecie.

11 Domnul îi va da putere poporului Său;

Domnul Își va binecuvânta poporul cu pace.