Faptele Apostolilor 11

Petru își îndreptățește purtarea

1Apostolii și frații care erau în Iudeea au auzit că și neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu. 2Și când s-a suit Petru la Ierusalim, îl mustrau cei tăiați împrejur 3și ziceau: „Ai intrat în casă la niște oameni netăiați împrejur și ai mâncat cu ei.” 4Petru a început să le spună pe rând cele întâmplate. El a zis: 5„Eram în cetatea Iope și, pe când mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească și am avut o vedenie: un vas, ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, se cobora din cer și a venit până la mine. 6Când m-am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pământ, fiarele, târâtoarele și păsările cerului. 7Și am auzit un glas, care mi-a zis: ‘Petre, scoală-te, taie și mănâncă.’ 8Dar eu am răspuns: ‘Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea.’ 9Și glasul mi-a zis a doua oară din cer: ‘Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești spurcat.’ 10Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, apoi toate au fost ridicate iarăși în cer. 11Și iată că, îndată, trei oameni trimiși din Cezareea la mine au stat la poarta casei în care eram. 12Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Acești șase frați m-au însoțit și ei și am intrat în casa omului. 13El ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stând înaintea lui și zicându-i: ‘Trimite la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru, 14care-ți va spune cuvinte prin care vei fi mântuit, tu și toată casa ta.’ 15Și, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei ca și peste noi la început. 16Și mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: ‘Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt.’ 17Deci, dacă Dumnezeu le-a dat același dar ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?” 18După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu și au zis: „Dumnezeu a dat deci și neamurilor pocăință, ca să aibă viața.”

Barnaba și Saul la Antiohia

19Cei ce se împrăștiaseră din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ștefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru și în Antiohia și propovăduiau Cuvântul numai iudeilor. 20Totuși printre ei au fost câțiva oameni din Cipru și din Cirene, care au venit în Antiohia, au vorbit și grecilor și le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. 21Mâna Domnului era cu ei și un mare număr de oameni au crezut și s-au întors la Domnul. 22Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, și au trimis pe Barnaba până la Antiohia. 23Când a ajuns el și a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat și i-a îndemnat pe toți să rămână cu inimă hotărâtă alipiți de Domnul. 24Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfânt și de credință. Și destul de mult norod s-a adăugat la Domnul. 25Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul 26și, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii și au învățat pe mulți oameni. Pentru întâiași dată, ucenicilor li s-a dat numele de creștini în Antiohia.

O foamete prorocită de Agab

27În vremea aceea, s-au coborât niște proroci din Ierusalim la Antiohia. 28Unul din ei, numit Agab, s-a sculat și a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Și a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu. 29Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor fraților care locuiau în Iudeea, 30ceea ce au și făcut, și au trimis acest ajutor la prezbiteri prin mâna lui Barnaba și a lui Saul.

Psalmul 51

Către mai-marele cântăreților.

Un psalm al lui David. Făcut când a venit la el prorocul Natan, după ce intrase David la Bat-Șeba

1Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta!

După îndurarea Ta cea mare, șterge fărădelegile mele!

2Spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea mea

și curățește-mă de păcatul meu!

3Căci îmi cunosc bine fărădelegile

și păcatul meu stă necurmat înaintea mea.

4Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit

și am făcut ce este rău înaintea Ta;

așa că vei fi drept în hotărârea Ta

și fără vină în judecata Ta.

5Iată că sunt născut în nelegiuire

și în păcat m-a zămislit mama mea.

6Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii:

fă dar să pătrundă înțelepciunea înăuntrul meu!

7Curățește-mă cu isop și voi fi curat;

spală-mă și voi fi mai alb decât zăpada!

8Fă-mă să aud veselie și bucurie

și oasele pe care le-ai zdrobit Tu se vor bucura!

9Întoarce-Ți privirea de la păcatele mele,

șterge toate nelegiuirile mele!

10Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule,

pune în mine un duh nou și statornic!

11Nu mă lepăda de la Fața Ta

și nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt!

12Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale

și sprijină-mă cu un duh de bunăvoință!

13Atunci voi învăța căile Tale pe cei ce le calcă,

și păcătoșii se vor întoarce la Tine.

14Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele! Izbăvește-mă de vina sângelui vărsat

și limba mea va lăuda îndurarea Ta!

15Doamne, deschide-mi buzele

și gura mea va vesti lauda Ta!

16Dacă ai fi voit jertfe, Ți-aș fi adus,

dar Ție nu-Ți plac arderile-de-tot.

17Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit:

Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și mâhnită.

18În îndurarea Ta, varsă-Ți binefacerile asupra Sionului

și zidește zidurile Ierusalimului!

19Atunci vei primi jertfe neprihănite, arderi-de-tot și jertfe întregi;

atunci se vor aduce pe altarul Tău viței.

Isaia 18

Asupra Etiopiei

1Vai de tine, țară în care răsună zăngănit de arme și care ești dincolo de râurile Etiopiei! 2Tu, care trimiți soli pe mare în corăbii de papură, care plutesc pe luciul apelor! Duceți-vă, soli iuți, la neamul acela tare și puternic, la poporul acela înfricoșat de la începutul lui, neam puternic care zdrobește totul și a cărui țară este tăiată de râuri! 3Voi, toți locuitori ai lumii, și voi, locuitori ai pământului, luați seama când se înalță steagul pe munți și ascultați când sună trâmbița! 4Căci așa mi-a vorbit Domnul: „Eu privesc liniștit din locuința Mea pe căldura arzătoare a luminii soarelui și pe aburul de rouă, în vipia secerișului. 5Dar, înainte de seceriș, când cade floarea și rodul se face aguridă, el taie îndată mlădițele cu cosoare, ba taie chiar lăstarii și-i aruncă…” 6Și asirienii vor fi lăsați astfel pradă păsărilor răpitoare din munți și fiarelor pământului; păsările de pradă vor petrece vara pe trupurile lor moarte, și fiarele pământului vor ierna pe ele. 7În vremea aceea, se vor aduce daruri de mâncare Domnului oștirilor de poporul cel tare și puternic, de poporul cel înfricoșat de la începutul lui, neam puternic, care zdrobește totul și a cărui țară este tăiată de râuri: vor fi aduse acolo unde locuiește Numele Domnului oștirilor, pe muntele Sionului.