Faptele Apostolilor 10

Sutașul Corneliu

1În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaș din ceata de ostași numită „Italiana”. 2Omul acesta era cucernic și temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului și se ruga totdeauna lui Dumnezeu. 3Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el și i-a zis: „Cornelie!” 4Corneliu s-a uitat țintă la el, s-a înfricoșat și a răspuns: „Ce este, Doamne?” Și îngerul i-a zis: „Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, și El Și-a adus aminte de ele. 5Trimite acum niște oameni la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru. 6El găzduiește la un om numit Simon Tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela îți va spune ce trebuie să faci.” 7Cum a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale și un ostaș cucernic, din aceia care-i slujeau în tot timpul, 8și, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.

Corneliu întors la Dumnezeu

9A doua zi, când erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s-a suit să se roage pe acoperișul casei, pe la ceasul al șaselea. 10L-a ajuns foamea și a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească. 11A văzut cerul deschis și un vas ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, coborându-se și slobozindu-se în jos pe pământ. 12În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare și târâtoare de pe pământ și păsările cerului. 13Și un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie și mănâncă.” 14„Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” 15Și glasul i-a zis iarăși a doua oară: „Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești spurcat.” 16Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, și îndată după aceea, vasul a fost ridicat iarăși la cer. 17Pe când Petru nu știa ce să creadă despre înțelesul vedeniei pe care o avusese, iată că oamenii trimiși de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă 18și au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis și Petru, găzduiește acolo. 19Și pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni; 20scoală-te, coboară-te și du-te cu ei fără șovăire, căci Eu i-am trimis.” 21Petru deci s-a coborât și a zis oamenilor acelora: „Eu sunt acela pe care-l căutați. Ce pricină vă aduce?” 22Ei au răspuns: „Sutașul Corneliu, om drept și temător de Dumnezeu și vorbit de bine de tot neamul iudeilor, a fost înștiințat de Dumnezeu, printr-un înger sfânt, să te cheme în casa lui și să audă cuvintele pe care i le vei spune.” 23Petru deci i-a chemat înăuntru și i-a găzduit. 24A doua zi, s-a sculat și a plecat cu ei. L-au însoțit și câțiva frați din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aștepta cu rudele și prietenii de aproape, pe care-i chemase. 25Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieșise înainte, s-a aruncat la picioarele lui și i s-a închinat. 26Dar Petru l-a ridicat și a zis: „Scoală-te, și eu sunt om!” 27Și vorbind cu el, a intrat în casă și a găsit adunați pe mulți. 28„Știți”, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoțească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el, dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. 29De aceea am venit fără cârtire când m-ați chemat. Vă întreb dar: Cu ce gând ați trimis după mine?” 30Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea și iată că a stat înaintea mea un om cu o haină strălucitoare 31și a zis: ‘Cornelie, rugăciunea ta a fost ascultată și Dumnezeu Și-a adus aminte de milosteniile tale. 32Trimite dar la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru; el găzduiește în casa lui Simon Tăbăcarul, lângă mare. Când va veni el, îți va vorbi.’ 33Am trimis îndată la tine și bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toți suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ți-a poruncit Domnul să ne spui.” 34Atunci, Petru a început să vorbească și a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, 35ci că, în orice neam, cine se teme de El și lucrează neprihănire este primit de El. 36El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel și le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor. 37Știți vorba făcută prin toată Iudeea, începând din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan; 38cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine și vindeca pe toți cei ce erau apăsați de diavolul, căci Dumnezeu era cu El. 39Noi suntem martori a tot ce a făcut El în țara iudeilor și în Ierusalim. Ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. 40Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi și a îngăduit să Se arate, 41nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleși mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat și am băut împreună cu El după ce a înviat din morți. 42Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului și să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii și al celor morți. 43Toți prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” 44Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul. 45Toți credincioșii tăiați împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiți când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat și peste neamuri. 46Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: 47„Se poate opri apa ca să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca și noi?” 48Și a poruncit să fie botezați în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci, l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.

2 Cronici 19

Hanani mustră pe Iosafat

1Iosafat, împăratul lui Iuda, s-a întors în pace acasă, la Ierusalim. 2Iehu, fiul prorocului Hanani, i-a ieșit înainte și a zis împăratului Iosafat: „Cum de ai ajutat tu pe cel rău și ai iubit pe cei ce urăsc pe Domnul? Din pricina aceasta este mâniat Domnul pe tine. 3Dar tot se mai găsește și ceva bun în tine, căci ai înlăturat din țară idolii și ți-ai pus inima să caute pe Dumnezeu.”

Măsurile pentru împărțirea dreptății

4Iosafat a rămas la Ierusalim. Apoi a mai făcut o călătorie prin mijlocul poporului, de la Beer-Șeba până la muntele lui Efraim, și i-a adus înapoi la Domnul Dumnezeul părinților lor. 5A pus judecători în toate cetățile întărite din țara lui Iuda, în fiecare cetate. 6Și a zis judecătorilor: „Luați seama la ce veți face, căci nu pentru oameni veți rosti judecăți, ci pentru Domnul, care va fi lângă voi când le veți rosti. 7Acum, frica de Domnul să fie peste voi; vegheați asupra faptelor voastre, căci la Domnul Dumnezeul nostru nu este nicio nelegiuire, nici nu se are în vedere fața oamenilor, nici nu se primesc daruri.” 8Când s-a întors la Ierusalim, Iosafat a pus și aici, pentru judecățile Domnului și pentru neînțelegeri, leviți, preoți și căpetenii peste casele părintești ale lui Israel. 9Și iată poruncile pe care li le-a dat: „Voi să lucrați în frică de Domnul, cu credință și curăție de inimă. 10În orice neînțelegere, care vă va fi supusă de frații voștri, care locuiesc în cetățile lor, și anume cu privire la un omor, la o lege, la o poruncă, la învățături și rânduieli, să-i luminați, ca să nu se facă vinovați față de Domnul și să nu izbucnească mânia Lui peste voi și peste frații voștri. Așa să lucrați, și nu veți fi vinovați. 11Și iată că aveți în frunte pe marele preot Amaria pentru toate treburile Domnului și pe Zebadia, fiul lui Ismael, căpetenia casei lui Iuda, pentru toate treburile împăratului și aveți înainte ca dregători pe leviți. Întăriți-vă și lucrați, și Domnul să fie cu cel ce va face binele!”

Iov 34

1Elihu a luat din nou cuvântul și a zis:

2„Ascultați, înțelepților, cuvintele mele!

Luați aminte la mine, pricepuților!

3Căci urechea deosebește cuvintele

cum gustă cerul gurii bucatele.

4Să alegem ce este drept,

să vedem între noi ce este bun.

5Iov a zis: ‘Sunt nevinovat

Și Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate;

6am dreptate și trec drept mincinos;

rana mea este jalnică, și sunt fără păcat.’

7Este vreun om ca Iov,

care să bea batjocura ca apa,

8care să umble în tovărășia celor ce fac rău,

care să meargă mână în mână cu cei nelegiuiți?

9Căci el a zis: ‘Nu-i folosește nimic omului

să-și pună plăcerea în Dumnezeu.’

10Ascultați-mă dar, oameni pricepuți!

Departe de Dumnezeu nedreptatea,

departe de Cel Atotputernic fărădelegea!

11El dă omului după faptele lui,

răsplătește fiecăruia după căile lui.

12Nu, negreșit, Dumnezeu nu săvârșește fărădelegea;

Cel Atotputernic nu calcă dreptatea.

13Cine L-a însărcinat să cârmuiască pământul?

Cine I-a dat lumea în grija Lui?

14Dacă nu s-ar gândi decât la El,

dacă Și-ar lua înapoi duhul și suflarea,

15tot ce este carne ar pieri deodată

și omul s-ar întoarce în țărână.

16Dacă ai pricepere, ascultă lucrul acesta,

ia aminte la glasul cuvintelor mele!

17Oare ar putea să domnească un vrăjmaș al dreptății?

Și vei osândi tu pe Cel drept, pe Cel puternic,

18care strigă către împărați: ‘Netrebnicilor!’

Și către domnitori: ‘Nelegiuiților!’,

19care nu caută la fața celor mari

și nu face deosebire între bogat și sărac,

pentru că toți sunt lucrarea mâinilor Lui?

20Într-o clipă, ei își pierd viața.

La miezul nopții, un popor se clatină și piere. Cel puternic piere,

fără amestecul mâinii vreunui om.

21Căci Dumnezeu vede purtarea tuturor,

privește pașii fiecăruia.

22Nu este nici întuneric, nici umbră a morții

unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.

23Dumnezeu n-are nevoie să privească multă vreme

ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui.

24El zdrobește pe cei mari fără cercetare

și pune pe alții în locul lor.

25Căci El cunoaște faptele lor:

noaptea îi răstoarnă, sunt zdrobiți.

26Îi lovește ca pe niște nelegiuiți

în fața tuturor.

27Abătându-se de la El

și părăsind toate căile Lui,

28ei au făcut să se înalțe la Dumnezeu strigătul săracului.

I-au îndreptat luarea aminte la strigătul celui nenorocit.

29Dacă dă El pace, cine poate s-o tulbure?

Dacă Își ascunde El Fața, cine poate să-L vadă?

La fel Se poartă fie cu un popor, fie cu un om,

30pentru ca nelegiuitul să nu mai stăpânească

și să nu mai fie o cursă pentru popor.

31Căci a zis el vreodată lui Dumnezeu:

‘Am fost pedepsit, nu voi mai păcătui;

32arată-mi ce nu văd;

dacă am făcut nedreptăți, nu voi mai face’?

33Oare după părerea ta va face Dumnezeu dreptate?

Tu lepezi, tu alegi, și nu eu;

Spune dar ce știi!

34Oamenii cu pricepere vor fi de părerea mea,

înțeleptul care m-ascultă va gândi ca mine:

35Iov vorbește fără pricepere,

și cuvântările lui sunt lipsite de judecată.

36Să fie încercat dar mai departe,

fiindcă răspunde ca cei răi!

37Căci adaugă la greșelile lui păcate noi;

bate din palme în mijlocul nostru,

își înmulțește cuvintele împotriva lui Dumnezeu.”

Psalmul 20

Către mai-marele cântăreților.

Un psalm al lui David

1Să te asculte Domnul în ziua necazului,

să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov,

2să-ți trimită ajutor din locașul Său cel Sfânt

și să te sprijine din Sion!

3Să-Și aducă aminte de toate darurile tale de mâncare

și să-ți primească arderile-de-tot!(Oprire)

4Să-ți dea ce-ți dorește inima

și să-ți împlinească toate planurile tale!

5Atunci noi ne vom bucura de biruința ta

și vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru.

Domnul să-ți asculte toate dorințele tale!

6Știu de acum că Domnul scapă pe unsul Său

și-i va răspunde din ceruri, din Locașul Lui cel Sfânt,

prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui.

7Unii se bizuiesc pe carele lor, alții, pe caii lor,

dar noi ne bizuim pe Numele Domnului Dumnezeului nostru.

8Ei se îndoaie și cad,

dar noi ne ridicăm și rămânem în picioare.

9Scapă, Doamne, pe împăratul

și ascultă-ne când Te chemăm!

Ezechiel 4

Prorocie despre dărâmarea Ierusalimului

1Și tu, fiul omului, ia o cărămidă, pune-o înaintea ta și sapă pe ea cetatea Ierusalimului. 2Înfățișeaz-o împresurată, zidește întărituri în jurul ei, înconjoar-o cu un șanț de apărare, pune tabere de ostași împrejurul ei și ridică berbeci de fier împotriva ei de jur împrejur. 3Ia o tigaie de fier și pune-o ca un zid de fier între tine și cetate; îndreaptă-ți fața împotriva ei, ca să fie împresurată și s-o strâmtorezi. Aceasta să fie un semn pentru casa lui Israel! 4Apoi culcă-te pe coasta stângă și pune pe ea nelegiuirea casei lui Israel; câte zile vei sta culcat pe coasta aceasta, le vei purta nelegiuirea lor. 5Îți voi socoti un număr de zile deopotrivă cu acela al anilor nelegiuirii lor, și anume trei sute nouăzeci de zile în care să porți nelegiuirea casei lui Israel. 6După ce vei isprăvi aceste zile, culcă-te a doua oară pe coasta dreaptă și poartă nelegiuirea casei lui Iuda patruzeci de zile; îți pun câte o zi pentru fiecare an. 7Apoi întoarce-ți fața și brațul dezgolit spre Ierusalimul împresurat și prorocește împotriva lui. 8Și iată, voi pune funii peste tine, ca să nu poți să te întorci de pe o coastă pe alta până nu vei împlini zilele împresurării tale. 9Ia-ți și grâu, orz, bob, linte, mei și alac, pune-le într-un vas și fă pâine din ele câte zile vei sta culcat pe coastă: trei sute nouăzeci de zile să mănânci din ele. 10Hrana pe care o vei mânca, s-o mănânci cu cântarul, și anume câte douăzeci de sicli pe zi; să mănânci din ea din când în când. 11Apa pe care o vei bea, o vei bea cu măsură, și anume câte o șesime de hin; vei bea din ea din când în când. 12Hrana s-o mănânci ca turte de orz, pe care le vei coace în fața lor cu balegă de om.” 13Și Domnul a zis: „Așa își vor mânca pâinea spurcată copiii lui Israel printre neamurile printre care îi voi izgoni.” 14Eu am zis: „Ah, Doamne Dumnezeule, iată, sufletul meu n-a fost pângărit niciodată; din tinerețea mea și până acum, niciodată n-am mâncat dintr-un dobitoc mort sau sfâșiat și nicio carne necurată n-a intrat în gura mea.” 15El mi-a răspuns: „Ei bine, iată că îți dau balegă de bou, în loc de balegă omenească, și-ți vei face pâinea pe ea.” 16El mi-a mai zis: „Fiul omului, iată că voi sfărâma toiagul pâinii la Ierusalim, așa că vor mânca pâine cu cântarul și cu necaz și vor bea apă cu măsură și cu groază. 17Vor duce lipsă de pâine și de apă, se vor uimi unii de alții și se vor sfârși din pricina nelegiuirii lor.