Fapte 7:46-60

46David a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu și a cerut să ridice o locuință pentru Dumnezeul lui Iacov. 47Și Solomon a fost acela care I-a zidit o casă. 48Dar Cel Preaînalt nu locuiește în locașuri făcute de mâini omenești, cum zice prorocul: 49‘«Cerul este scaunul Meu de domnie, și pământul este așternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veți zidi voi Mie», zice Domnul, «sau care va fi locul Meu de odihnă? 50N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?»’…

Uciderea lui Ștefan cu pietre

51Oameni tari la cerbice, netăiați împrejur cu inima și cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt. Cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi. 52Pe care din proroci nu i-au prigonit părinții voștri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-ați vândut acum și L-ați omorât, 53voi, care ați primit Legea dată prin îngeri, și n-ați păzit-o!…” 54Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă și scrâșneau din dinți împotriva lui. 55Dar Ștefan, plin de Duhul Sfânt, și-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu 56și a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” 57Ei au început atunci să răcnească, și-au astupat urechile și s-au năpustit toți într-un gând asupra lui. 58L-au târât afară din cetate și l-au ucis cu pietre. Martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul. 59Și aruncau cu pietre în Ștefan, care se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește duhul meu!” 60Apoi, a îngenuncheat și a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta!” Și după aceste vorbe, a adormit.

Iosua 14

Împărțirea țării de la apus de Iordan

1Iată locurile pe care le-au primit copiii lui Israel ca moștenire în țara Canaanului, pe care li le-au împărțit între ei preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, și căpeteniile de familie ale semințiilor copiilor lui Israel. 2Împărțirea s-a făcut prin sorți, cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminții și jumătate. 3Căci Moise dăduse o moștenire celor două seminții și jumătate de cealaltă parte a Iordanului, dar leviților nu le dăduse moștenire printre ei. 4Fiii lui Iosif alcătuiau două seminții: Manase și Efraim; și leviților nu li s-a dat parte în țară, afară de cetățile pentru locuit, cu locurile goale dimprejurul lor pentru turmele și averile lor. 5Copiii lui Israel au făcut întocmai după poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul și au împărțit țara.

Caleb câștigă Hebronul

6Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal; și Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, i-a zis: „Știi ce a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine și cu privire la tine, la Cades-Barnea. 7Eram în vârstă de patruzeci de ani când m-a trimis Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea, ca să iscodesc țara, și i-am adus știri așa cum îmi spunea inima mea curată. 8Frații mei care se suiseră împreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat în totul calea Domnului Dumnezeului meu. 9Și în ziua aceea, Moise a jurat și a zis: ‘Țara în care a călcat piciorul tău va fi moștenirea ta pe vecie, pentru tine și pentru copiii tăi, pentru că ai urmat în totul voia Domnului Dumnezeului meu.’ 10Acum iată că Domnul m-a ținut în viață, cum a spus. Sunt patruzeci și cinci de ani de când vorbea Domnul astfel lui Moise, când umbla Israel prin pustie, și acum iată că azi sunt în vârstă de optzeci și cinci de ani. 11Și astăzi, sunt tot așa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg în fruntea voastră. 12Dă-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea, căci ai auzit atunci că acolo sunt anachimi și că sunt cetăți mari și întărite. Domnul va fi, poate, cu mine și-i voi izgoni, cum a spus Domnul.” 13Iosua a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune, și i-a dat ca moștenire Hebronul. 14Astfel, Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, a avut de moștenire până în ziua de azi Hebronul, pentru că urmase în totul calea Domnului Dumnezeului lui Israel. 15Hebronul se chema mai înainte Chiriat-Arba – Arba fusese omul cel mai mare dintre anachimi. Și țara s-a odihnit de război.

Iosua 15

Ținutul seminției lui Iuda

1Partea căzută prin sorți seminției fiilor lui Iuda, după familiile lor, se întindea spre hotarul Edomului până la pustia Țin, la miazăzi. Acesta a fost hotarul cel mai de miazăzi. 2Astfel, hotarul lor de miazăzi pornea de la capătul Mării Sărate, de la sânul care caută spre miazăzi. 3Ieșea spre miazăzi de suișul Acrabim, trecea prin Țin și se suia la miazăzi de Cades-Barnea; de acolo trecea înainte prin Hețron, suia spre Adar și se întorcea la Carcaa; 4trecea apoi prin Ațmon, mergea până la pârâul Egiptului și ieșea la mare. Acesta să vă fie hotarul de miazăzi. 5Hotarul de răsărit era Marea Sărată până la îmbucătura Iordanului.

Hotarul de miazănoapte pornea de la sânul mării care este la îmbucătura Iordanului. 6Suia spre Bet-Hogla, trecea pe la miazănoapte de Bet-Araba și se ridica până la piatra lui Bohan, fiul lui Ruben; 7suia mai departe la Debir, la o depărtare bunicică de valea Acor, și se îndrepta spre miazănoapte înspre Ghilgal, care este în fața suișului Adumim la miazăzi de pârâu. Trecea pe lângă apele En-Șemeș și mergea până la En-Roguel. 8Suia de acolo prin valea Ben-Hinom, înspre miazăzi de Iebus, care este Ierusalimul, apoi se ridica până în vârful muntelui, care este în dreptul văii Hinom la apus și la capătul văii refaimiților la miazănoapte. 9Din vârful muntelui, hotarul se întindea până la izvorul apelor Neftoah, ieșea la cetățile muntelui Efron și trecea prin Baala, sau Chiriat-Iearim. 10Din Baala se întorcea la apus spre muntele Seir, trecea prin partea de miazănoapte a muntelui Iearim, sau Chesalon, se cobora la Bet-Șemeș și trecea prin Timna. 11Apoi ieșea în latura de miazănoapte a Ecronului, se întindea spre Șicron, trecea prin muntele Baala, ajungea până la Iabneel și ieșea la mare. 12Hotarul de apus era Marea cea Mare și țărmul ei. Acestea au fost, de jur împrejur, hotarele fiilor lui Iuda, după familiile lor.

Caleb ia Hebronul și Debirul

13Lui Caleb, fiul lui Iefune, i-au dat o parte în mijlocul fiilor lui Iuda, cum poruncise lui Iosua Domnul; lui i-au dat Chiriat-Arba, adică Hebronul: Arba era tatăl lui Anac. 14Caleb a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui Anac: Șeșai, Ahiman și Talmai, copiii lui Anac. 15De acolo s-a suit împotriva locuitorilor Debirului: Debirul se numea mai înainte Chiriat-Sefer. 16Caleb a zis: „Celui ce va bate cetatea Chiriat-Sefer și o va lua, îi voi da de nevastă pe fiică-mea Acsa.” 17Otniel, fiul lui Chenaz, fratele lui Caleb, a pus mâna pe ea; și Caleb i-a dat de nevastă pe fiică-sa Acsa. 18După ce a intrat ea la Otniel, l-a sfătuit să ceară de la tatăl ei un ogor. Ea s-a coborât de pe măgarul ei, și Caleb i-a zis: „Ce vrei?” 19Ea a răspuns: „Fă-mi un dar, căci mi-ai dat un pământ secetos; dă-mi și izvoare de apă.” Și el i-a dat izvoarele de sus și izvoarele de jos. 20Aceasta a fost moștenirea fiilor lui Iuda, după familiile lor.

Cetățile din ținutul Iuda

21Cetățile așezate în ținutul de la miazăzi, la marginea cea mai depărtată a seminției fiilor lui Iuda, spre hotarul Edomului, erau: Cabțeel, Eder, Iagur, 22China, Dimona, Adada, 23Chedeș, Hațor, Itnan, 24Zif, Telem, Bealot, 25Hațor-Hadata, Cheriot-Hețron, care este Hațor, 26Amam, Șema, Molada, 27Hațar-Gada, Heșmon, Bet-Palet, 28Hațar-Șual, Beer-Șeba, Biziotia, 29Baala, Iim, Ațem, 30Eltolad, Chesil, Horma, 31Țiclag, Madmana, Sansana, 32Lebaot, Șilhim, Ain și Rimon. Toate cetățile: douăzeci și nouă, împreună cu satele lor. 33În câmpie: Eștaol, Țorea, Așna, 34Zanoah, En-Ganim, Tapuah, Enam, 35Iarmut, Adulam, Soco, Azeca, 36Șaaraim, Aditaim, Ghedera și Ghederotaim; patruzeci de cetăți și satele lor. 37Țenan, Hadașa, Migdal-Gad, 38Dilean, Mițpe, Iocteel, 39Lachis, Boțcat, Eglon, 40Cabon, Lahmas, Chitliș, 41Ghederot, Bet-Dagon, Naama și Macheda; șaisprezece cetăți și satele lor. 42Libna, Eter, Așan, 43Iiftah, Așna, Nețib, 44Cheila, Aczib și Mareșa; nouă cetăți și satele lor. 45Ecron, cetățile și satele lui; 46de la Ecron și la apus, toate cetățile de lângă Asdod și satele lor, 47Asdod, cetățile și satele lui; Gaza, cetățile și satele ei, până la pârâul Egiptului și la Marea cea Mare, care slujește ca hotar. 48În munte: Șamir, Iatir, Soco, 49Dana, Chiriat-Sana, care este Debirul, 50Anab, Eștemo, Anim, 51Gosen, Holon și Ghilo; unsprezece cetăți și satele lor. 52Arab, Duma, Eșean, 53Janum, Bet-Tapuah, Afeca, 54Humta, Chiriat-Arba, care este Hebronul, și Țior; nouă cetăți și satele lor. 55Maon, Carmel, Zif, Iuta, 56Iizreel, Iocdeam, Zanoah, 57Cain, Ghibea și Timna; zece cetăți și satele lor. 58Halhul, Bet-Țur, Ghedor, 59Maarat, Bet-Anot și Eltecon; șase cetăți și satele lor. 60Chiriat-Baal, care este Chiriat-Iearim, și Raba; două cetăți și satele lor. 61În pustie: Bet-Araba, Midin, Secaca, 62Nibșan, Ir-Hamelah și En-Ghedi; șase cetăți și satele lor. 63Fiii lui Iuda n-au putut izgoni pe iebusiții care locuiau la Ierusalim; și iebusiții au locuit cu fiii lui Iuda la Ierusalim până în ziua de azi.

Iosua 23

Adunarea lui Israel. Sfaturile lui Iosua

1De multă vreme Domnul dăduse odihnă lui Israel, izbăvindu-l de toți vrăjmașii care-l înconjurau. Iosua era bătrân, înaintat în vârstă. 2Atunci, Iosua a chemat pe tot Israelul, pe bătrânii lui, pe căpeteniile lui, pe judecătorii lui și pe căpeteniile oștii. Și le-a zis: „Eu sunt bătrân, înaintat în vârstă. 3Ați văzut tot ce a făcut Domnul Dumnezeul vostru tuturor neamurilor acelora dinaintea voastră, căci Domnul Dumnezeul vostru a luptat pentru voi. 4Vedeți, v-am dat ca moștenire prin sorți, după semințiile voastre, neamurile acestea care au rămas, începând de la Iordan, și toate neamurile pe care le-am nimicit, până la Marea cea Mare, spre apusul soarelui. 5Domnul Dumnezeul vostru le va izgoni dinaintea voastră și le va alunga dinaintea voastră; și voi le veți stăpâni țara, cum a spus Domnul Dumnezeul vostru. 6Puneți-vă toată puterea ca să păziți și să împliniți tot ce este scris în cartea legii lui Moise, fără să vă abateți nici la dreapta, nici la stânga. 7Să nu vă amestecați cu neamurile acestea care au rămas printre voi; să nu rostiți numele dumnezeilor lor și să nu-l întrebuințați în jurământ; să nu le slujiți și să nu vă închinați înaintea lor. 8Ci alipiți-vă de Domnul Dumnezeul vostru, cum ați făcut până în ziua aceasta. 9Domnul a izgonit dinaintea voastră neamuri mari și puternice și nimeni până în ziua aceasta n-a putut să vă stea împotrivă. 10Unul singur dintre voi urmărea o mie din ei, căci Domnul Dumnezeul vostru lupta pentru voi, cum v-a spus. 11Vegheați dar cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca să iubiți pe Domnul Dumnezeul vostru. 12Dacă vă veți abate și vă veți alipi de neamurile acestea care au rămas printre voi, dacă vă veți uni cu ele prin căsătorie și dacă veți intra în legătură cu ele, 13să fiți încredințați că Domnul Dumnezeul vostru nu va mai izgoni aceste neamuri dinaintea voastră, ci ele vă vor fi o cursă și un laț, un bici în coaste și niște spini în ochi, până veți pieri de pe fața acestei țări bune pe care v-a dat-o Domnul Dumnezeul vostru. 14Iată că astăzi eu mă duc pe calea pe care merge tot ce este pământesc. Recunoașteți dar din toată inima voastră și din tot sufletul vostru că niciunul din toate cuvintele bune rostite asupra voastră de Domnul Dumnezeul vostru n-a rămas neîmplinit; toate vi s-au împlinit, niciunul n-a rămas neîmplinit. 15Și după cum toate cuvintele bune pe care vi le spusese Domnul Dumnezeul vostru s-au împlinit pentru voi, tot așa Domnul va împlini față de voi toate cuvintele rele, până vă va nimici de pe fața acestei țări bune pe care v-a dat-o Domnul Dumnezeul vostru. 16Dacă veți călca legământul pe care vi l-a dat Domnul Dumnezeul vostru și dacă vă veți duce să slujiți altor dumnezei și să vă închinați înaintea lor, Domnul Se va aprinde de mânie împotriva voastră și veți pieri degrabă din țara cea bună pe care v-a dat-o El.”

2 Cronici 2

Pregătirile lui Solomon pentru zidirea Templului

1Solomon a poruncit să se zidească o casă Numelui Domnului și o casă împărătească pentru el. 2Solomon a numărat șaptezeci de mii de oameni ca să ducă sarcinile, optzeci de mii ca să taie pietre pe munte și trei mii șase sute ca să-i privegheze. 3Solomon a trimis să spună lui Hiram, împăratul Tirului: „Fă-mi și mie cum ai făcut tatălui meu David, căruia i-ai trimis cedri ca să-și zidească o casă de locuit. 4Iată, eu înalț o casă Numelui Domnului Dumnezeului meu, ca să I-o închin Lui, să ard înaintea Lui tămâie mirositoare, să aduc necurmat în ea pâinile pentru punerea înainte și să aduc arderile-de-tot de dimineață și de seară, în zilele de Sabat, de lună nouă și de sărbătoare ale Domnului Dumnezeului nostru, după o lege veșnică pentru Israel. 5Casa pe care o voi zidi trebuie să fie mare, căci Dumnezeul nostru este mai mare decât toți dumnezeii. 6Dar cine poate să-I zidească o casă, când cerurile și cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde? Și cine sunt eu, ca să-I zidesc o casă, decât doar ca să ard tămâie înaintea Lui? 7Trimite-mi dar un om iscusit în lucrarea aurului, argintului, aramei și fierului, a materiilor vopsite în purpură, a materiilor de culoarea cârmâzului și de culoare albastră și care să cunoască săpătura în lemn, ca să lucreze cu meșterii iscusiți, care sunt la mine în Iuda și la Ierusalim și pe care i-a ales tatăl meu, David. 8Trimite-mi din Liban și lemn de cedru, de chiparos și de santal, căci știu că slujitorii tăi se pricep să taie lemne din Liban. Iată că slujitorii mei vor fi cu ai tăi. 9Să mi se pregătească lemn din belșug, căci casa pe care o voi zidi va fi mare și măreață. 10Slujitorilor tăi care vor tăia, care vor doborî jos lemnele, le voi da douăzeci de mii de cori de grâu treierat, douăzeci de mii de cori de orz, douăzeci de mii de bați de vin și douăzeci de mii de bați de untdelemn.” 11Hiram, împăratul Tirului, a răspuns astfel printr-o scrisoare pe care a trimis-o lui Solomon: „Pentru că Domnul iubește pe poporul Său, de aceea te-a pus împărat peste ei.” 12Hiram a mai zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care a făcut cerurile și pământul, că a dat împăratului David un fiu înțelept, priceput și cu minte, care va zidi o casă Domnului și o casă împărătească pentru el! 13Îți trimit dar un om meșter și priceput, pe Huram-Abi, 14fiul unei femei dintre fetele lui Dan și al unui tată tirian. El este meșter pentru lucrările în aur, în argint, în aramă și în fier, în piatră și în lemn, în materii vopsite în purpură și în albastru, în materii de vison și cârmâz și pentru orice fel de săpături și lucruri meșteșugite care i se dau de făcut. El va lucra cu oamenii tăi iscusiți și cu oamenii iscusiți ai domnului meu David, tatăl tău. 15Acum, domnul meu să trimită slujitorilor tăi grâul, orzul, untdelemnul și vinul de care a vorbit. 16Și noi vom tăia lemne din Liban atât cât vei avea nevoie; ți le vom trimite pe mare, în plute, până la Iafo și, de acolo, tu le vei sui la Ierusalim.” 17Solomon a numărat pe toți străinii care erau în țara lui Israel și a căror numărătoare fusese făcută de tatăl său David. S-au găsit o sută cincizeci și trei de mii șase sute. 18Și a luat din ei șaptezeci de mii ca să poarte sarcinile, optzeci de mii să taie pietre în munte și trei mii șase sute ca să privegheze și să îndemne pe popor la lucru.