Fapte 20, 1 Împărați 17, Psalmul 6, Ieremia 42

Faptele Apostolilor 20

Pavel în Macedonia

1Când a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici și, după ce le-a dat sfaturi, și-a luat ziua bună de la ei și a plecat în Macedonia. 2A străbătut ținutul acesta și a dat ucenicilor o mulțime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia, 3unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar iudeii i-au întins curse. Atunci s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. 4Avea ca tovarăși până în Asia pe: Sopater din Bereea, fiul lui Pir, Aristarh și Secund din Tesalonic, Gaius din Derbe, Timotei, precum și Tihic și Trofim, care erau din Asia. 5Aceștia au luat-o înainte și ne-au așteptat la Troa. 6Iar noi, după zilele Praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi și, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am stat șapte zile.

Învierea lui Eutih

7În ziua dintâi a săptămânii, eram adunați laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor și și-a lungit vorbirea până la miezul nopții. 8În odaia de sus, unde eram adunați, erau multe lumini. 9Și un tânăr, numit Eutih, care ședea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut din catul al treilea și a fost ridicat mort. 10Dar Pavel s-a coborât, s-a repezit spre el, l-a luat în brațe și a zis: „Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el.” 11După ce s-a suit iarăși, a frânt pâinea, a cinat și a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat. 12Flăcăul a fost adus viu, și lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri.

Pavel la Milet

13Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie și am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întâlnim din nou, pentru că el trebuia să facă drumul pe jos. 14Când s-a întâlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie și ne-am dus la Mitilene. 15De aici am mers pe mare și a doua zi am ajuns în fața insulei Chios. În ziua următoare, de abia am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion și a doua zi am venit la Milet. 16Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu piardă vremea în Asia, căci se grăbea ca, dacă-i va fi cu putință, să fie în Ierusalim de Ziua Cincizecimii.

Cuvântarea de rămas-bun

17Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes și a chemat pe prezbiterii Bisericii. 18Când au venit la el, le-a zis:

„Știți cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintâi în care am pus piciorul pe pământul Asiei. 19Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi și în mijlocul încercărilor pe care mi le ridicau uneltirile iudeilor. 20Știți că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos și nu m-am temut să vă propovăduiesc și să vă învăț înaintea norodului și în case 21și să vestesc iudeilor și grecilor pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos. 22Și acum, iată că, împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo. 23Numai Duhul Sfânt mă înștiințează din cetate în cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri. 24Dar eu nu țin numaidecât la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea și slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu. 25Și acum, știu că nu-mi veți mai vedea fața, voi toți aceia în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăția lui Dumnezeu. 26De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor. 27Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu. 28Luați seama dar la voi înșivă și la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriți Biserica Domnului, pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său. 29Știu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruța turma, 30și se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăța lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. 31De aceea vegheați și aduceți-vă aminte că, timp de trei ani, zi și noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi. 32Și acum, fraților, vă încredințez în mâna lui Dumnezeu și a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufletește și vă poate da moștenirea împreună cu toți cei sfințiți. 33N-am râvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva. 34Singuri știți că mâinile acestea au lucrat pentru trebuințele mele și ale celor ce erau cu mine. 35În toate privințele v-am dat o pildă și v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutați pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuși a zis: ‘Este mai ferice să dai decât să primești.’” 36După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat și s-a rugat împreună cu ei toți. 37Și au izbucnit cu toții în lacrimi, au căzut pe grumazul lui Pavel și l-au sărutat. 38Căci erau întristați mai ales de vorba pe care le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea fața. Și l-au petrecut până la corabie.

1 Împăraţilor 17

Prorocul Ilie

1Ilie, Tișbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sunt, că în anii aceștia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu.” 2Și cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe: 3„Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit și ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în fața Iordanului. 4Vei bea apă din pârâu și am poruncit corbilor să te hrănească acolo.” 5El a plecat și a făcut după cuvântul Domnului. S-a dus și s-a așezat lângă pârâul Cherit, care este în fața Iordanului. 6Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața și pâine și carne seara și bea apă din pârâu. 7Dar, după câtăva vreme, pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în țară.

Văduva din Sarepta

8Atunci, cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: 9„Scoală-te, du-te la Sarepta, care ține de Sidon, și rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.” 10Ilie s-a sculat și s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetății, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a chemat-o și a zis: „Du-te și adu-mi, te rog, puțină apă într-un vas, ca să beau.” 11Pe când se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou și a zis: „Adu-mi, te rog, și o bucată de pâine în mâna ta.” 12Și ea a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul tău că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală și puțin untdelemn într-un urcior. Și iată, strâng două bucăți de lemne, apoi mă voi întoarce și voi pregăti ce am pentru mine și pentru fiul meu: vom mânca și apoi vom muri.” 13Ilie i-a zis: „Nu te teme, întoarce-te și fă cum ai zis. Numai pregătește-mi întâi mie, cu untdelemnul și făina aceea, o mică turtă și adu-mi-o; pe urmă să faci și pentru tine și pentru fiul tău. 14Căci așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Făina din oală nu va scădea și untdelemnul din urcior nu se va împuțina până în ziua când va da Domnul ploaie pe fața pământului.’” 15Ea s-a dus și a făcut după cuvântul lui Ilie. Și multă vreme au avut ce să mănânce ea și familia ei și Ilie. 16Făina din oală n-a scăzut și untdelemnul din urcior nu s-a împuținat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.

Învierea fiului văduvei

17După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. Și boala lui a fost atât de cumplită, încât n-a mai rămas suflare în el. 18Femeia a zis atunci lui Ilie: „Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea și să-mi omori astfel fiul?” 19El i-a răspuns: „Dă-mi încoace pe fiul tău.” Și l-a luat de la sânul femeii, l-a suit în odaia de sus, unde locuia el, și l-a culcat pe patul lui. 20Apoi a chemat pe Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeule, oare atât de mult să mâhnești Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încât să-i omori fiul?” 21Și s-a întins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!” 22Domnul a ascultat glasul lui Ilie, și sufletul copilului s-a întors în el și a înviat. 23Ilie a luat copilul, l-a coborât în casă din odaia de sus și l-a dat mamei sale. Și Ilie a zis: „Iată, fiul tău este viu.” 24Și femeia a zis lui Ilie: „Cunosc acum că ești un om al lui Dumnezeu și cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!”

Psalmul 6

Către mai-marele cântăreților.

De cântat pe instrumente cu coarde, pe harpa cu opt coarde.

Un psalm al lui David

1Doamne, nu mă pedepsi cu mânia Ta

și nu mă mustra cu urgia Ta!

2Ai milă de mine, Doamne, căci mă ofilesc!

Vindecă-mă, Doamne, căci îmi tremură oasele!

3Sufletul mi-e îngrozit de tot.

Și Tu, Doamne, până când vei zăbovi să Te înduri de mine?

4Întoarce-Te, Doamne, izbăvește-mi sufletul!

Mântuiește-mă, pentru îndurarea Ta!

5Căci cel ce moare nu-și mai aduce aminte de Tine

și cine Te va lăuda în Locuința morților?

6Nu mai pot gemând!

În fiecare noapte îmi stropesc așternutul

și-mi scald patul în lacrimi.

7Mi s-a supt fața de întristare

și a îmbătrânit din pricina tuturor celor ce mă prigonesc.

8Depărtați-vă de la mine toți cei ce faceți răul,

căci Domnul a auzit glasul plângerii mele!

9Domnul îmi ascultă cererile

și Domnul îmi primește rugăciunea!

10Toți vrăjmașii mei vor fi acoperiți de rușine și cuprinși de spaimă;

într-o clipă vor da înapoi, acoperiți de rușine.

Ieremia 42

Împotriva lui Ieremia

1Toate căpeteniile oștilor, Iohanan, fiul lui Careah, Iezania, fiul lui Hosea, și tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, au înaintat 2și au zis prorocului Ieremia: „Fie bine primită înaintea ta rugămintea noastră! Mijlocește pentru noi la Domnul Dumnezeul tău, pentru toți cei ce au mai rămas, căci eram mulți, dar am mai rămas numai un mic număr, cum bine vezi tu însuți cu ochii tăi. 3Binevoiască Domnul Dumnezeul tău să ne arate drumul pe care trebuie să mergem și să ne spună ce avem de făcut!” 4Prorocul Ieremia le-a zis: „Am auzit! Iată că mă voi ruga Domnului Dumnezeului vostru, după cererea voastră, și vă voi face cunoscut, fără să vă ascund ceva, tot ce vă va răspunde Domnul!” 5Atunci, ei au zis lui Ieremia: „Domnul să fie un martor adevărat și credincios împotriva noastră dacă nu vom face tot ce-ți va porunci Domnul Dumnezeul tău să ne spui! 6Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasul Domnului Dumnezeului nostru, la care te trimitem, ca să fim fericiți ascultând de glasul Domnului Dumnezeului nostru!” 7După zece zile, Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia. 8Și Ieremia a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, pe toate căpeteniile oștilor care erau cu el și pe tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, 9și le-a zis: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel, la care m-ați trimis să-I aduc înainte rugăciunile voastre: 10‘Dacă veți rămâne în țara aceasta, vă voi face să propășiți în ea, și nu vă voi nimici; vă voi sădi, și nu vă voi smulge, căci Îmi pare rău de răul pe care vi l-am făcut! 11Nu vă temeți de împăratul Babilonului, de care vă este frică; nu vă temeți de el’, zice Domnul, ‘căci Eu sunt cu voi ca să vă scap și să vă scot din mâna lui. 12Îi voi insufla milă de voi, și se va îndura de voi și vă va lăsa să locuiți în țara voastră. 13Dar, dacă nu veți asculta de glasul Domnului Dumnezeului vostru și dacă veți zice: «Nu vrem să rămânem în țara aceasta, 14nu, ci vom merge în țara Egiptului, unde nu vom vedea nici războiul, nici nu vom auzi glasul trâmbiței, nici nu vom duce lipsă de pâine, și acolo vom locui!», 15atunci, ascultați Cuvântul Domnului, rămășițe ale lui Iuda: «Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‹Dacă vă veți îndrepta fața să mergeți în Egipt, dacă vă veți duce să locuiți pentru o vreme acolo, 16sabia de care vă temeți vă va ajunge acolo, în țara Egiptului, foametea de care vă este frică se va lipi de voi acolo, în Egipt, și veți muri acolo. 17Toți cei ce își vor îndrepta fața să meargă în Egipt ca să locuiască pentru o vreme acolo vor muri de sabie, de foamete sau de ciumă; niciunul nu va rămâne și nu va scăpa de nenorocirile pe care le voi aduce peste ei!›»’ 18Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Cum s-au vărsat mânia și urgia Mea peste locuitorii Ierusalimului, așa se va vărsa urgia Mea și peste voi, dacă veți merge în Egipt; veți fi o pricină de afurisenie, de groază, de blestem și de ocară și nu veți mai vedea niciodată locul acesta!’ 19Rămășițe ale lui Iuda, Domnul vă zice: ‘Nu vă duceți în Egipt!’ Băgați bine de seamă că vă opresc lucrul acesta astăzi. 20Căci vă înșelați singuri dacă m-ați trimis la Domnul Dumnezeul vostru, zicând: ‘Mijlocește pentru noi la Domnul Dumnezeul nostru, fă-ne cunoscut tot ce va spune Domnul Dumnezeul nostru și vom face!’ 21Eu v-am spus astăzi, dar voi n-ascultați glasul Domnului Dumnezeului vostru, nici tot ce m-a însărcinat El să vă spun. 22De aceea să știți că veți muri de sabie, de foamete sau de ciumă în locul unde voiți să vă duceți să locuiți!”