2 Samuel 2, 1Corinteni 13
2 Samuel 2
David, împărat al lui Iuda la Hebron
1După aceea, David a întrebat pe Domnul: „Să mă sui în vreuna din cetățile lui Iuda?” Domnul i-a răspuns: „Suie-te!” David a zis: „Unde să mă sui?” Și Domnul a răspuns: „La Hebron.” 2David s-a suit acolo cu cele două neveste ale sale: Ahinoam din Izreel și Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal. 3David a luat cu el și pe oamenii care erau la el, pe fiecare cu casa lui, și au locuit în cetățile Hebronului. 4Bărbații lui Iuda au venit și au uns acolo pe David ca împărat peste casa lui Iuda.
Au dat de știre lui David că oamenii din Iabesul Galaadului au îngropat pe Saul. 5David a trimis niște soli oamenilor din Iabesul Galaadului să le spună: „Binecuvântați să fiți de Domnul, fiindcă ați arătat astfel bunăvoință față de Saul, stăpânul vostru, și l-ați îngropat! 6Și acum, Domnul să vă arate bunătate și credincioșie! Vă voi face și eu bine, pentru că v-ați purtat astfel. 7Să vi se întărească mâinile și fiți viteji, căci stăpânul vostru Saul a murit, și pe mine m-a uns casa lui Iuda împărat peste ea.”
Iș-Boșet, împărat al lui Israel la Mahanaim
8Însă Abner, fiul lui Ner, căpetenia oștirii lui Saul, a luat pe Iș-Boșet, fiul lui Saul, și l-a trecut la Mahanaim. 9L-a pus împărat peste Galaad, peste gheșuriți, peste Izreel, peste Efraim, peste Beniamin, peste tot Israelul. 10Iș-Boșet, fiul lui Saul, era în vârstă de patruzeci de ani când s-a făcut împărat al lui Israel și a domnit doi ani. Numai casa lui Iuda a rămas lipită de David. 11Timpul cât a domnit David la Hebron peste casa lui Iuda a fost de șapte ani și șase luni.
Abner ucide pe Asael
12Abner, fiul lui Ner, și oamenii lui Iș-Boșet, fiul lui Saul, au ieșit din Mahanaim ca să meargă asupra Gabaonului. 13Ioab, fiul Țeruiei, și oamenii lui David au pornit și ei. S-au întâlnit la iazul din Gabaon și s-au oprit unii dincoace de iaz și ceilalți dincolo. 14Abner a zis lui Ioab: „Să se scoale tinerii aceștia și să se bată înaintea noastră!” Ioab a răspuns: „Să se scoale!” 15S-au sculat și au înaintat în același număr: doisprezece din Beniamin pentru Iș-Boșet, fiul lui Saul, și doisprezece inși ai lui David. 16Fiecare, apucând pe potrivnicul lui de cap, i-a împlântat sabia în coastă și au căzut toți deodată. Și locul acela de lângă Gabaon s-a numit Helcat-Hațurim (Locul Săbiilor). 17În ziua aceea a fost o luptă foarte aprigă, în care Abner și bărbații lui Israel au fost bătuți de oamenii lui David. 18Acolo se aflau cei trei fii ai Țeruiei: Ioab, Abișai și Asael. Asael era iute de picioare, ca o căprioară de câmp. 19El a urmărit pe Abner fără să se abată la dreapta sau la stânga. 20Abner s-a uitat înapoi și a zis: „Tu ești, Asael?” Și el a răspuns: „Eu.” 21Abner i-a zis: „Abate-te la dreapta sau la stânga, pune mâna pe unul din tinerii aceștia și ia-i armele.” Dar Asael n-a vrut să se abată dindărătul lui. 22Abner a zis iarăși lui Asael: „Abate-te dinapoia mea. Pentru ce să te lovesc și să te trântesc la pământ? Cum voi ridica apoi fața înaintea fratelui tău Ioab?” 23Și Asael n-a vrut să se abată. Atunci, Abner l-a lovit în pântece cu capătul de jos al suliței și sulița a ieșit pe dinapoi. A căzut și a murit pe loc. Toți cei ce ajungeau în locul unde căzuse Asael mort se opreau. 24Ioab și Abișai au urmărit pe Abner. Și, la asfințitul soarelui, au ajuns la coasta Ama, care este în dreptul Ghiahului, pe drumul care duce în pustia Gabaonului. 25Fiii lui Beniamin s-au adunat în urma lui Abner, au făcut o ceată și s-au oprit pe vârful unui deal. 26Abner a chemat pe Ioab și a zis: „Oare mereu are să sfâșie sabia? Nu știi că la sfârșit va fi amar? Până când vei pregeta să spui poporului să nu mai urmărească pe frații lui?” 27Ioab a răspuns: „Viu este Dumnezeu că, dacă n-ai fi vorbit, poporul n-ar fi încetat până mâine dimineață să urmărească pe frații lui.” 28Și Ioab a sunat din trâmbiță și tot poporul s-a oprit; n-au mai urmărit pe Israel și nici nu s-au mai bătut. 29Abner și oamenii lui au mers toată noaptea în câmpie; au trecut Iordanul, au străbătut în întregime Bitronul și au ajuns la Mahanaim. 30Ioab s-a întors de la urmărirea lui Abner și a adunat tot poporul: lipseau nouăsprezece inși din oamenii lui David și Asael. 31Dar oamenii lui David omorâseră trei sute șaizeci de inși din bărbații lui Beniamin și ai lui Abner. 32Au luat pe Asael și l-au îngropat în mormântul tatălui său, la Betleem. Ioab și oamenii lui au mers toată noaptea și li s-au revărsat zorile în Hebron.
1 Corinteni 13
Dragostea
1Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. 2Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința, chiar dacă aș avea toată credința, așa încât să mut și munții, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic. 3Și chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic. 4Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, 5nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, 6nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, 7acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. 8Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârși; limbile vor înceta; cunoștința va avea sfârșit. 9Căci cunoaștem în parte și prorocim în parte, 10dar, când va veni ce este desăvârșit, acest „în parte” se va sfârși. 11Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. 12Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea față în față. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin. 13Acum dar rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea
Comments