1 Corinteni 7

Despre căsătorie

1Cu privire la lucrurile despre care mi-ați scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie. 2Totuși, din pricina curviei, fiecare bărbat să-și aibă nevasta lui și fiecare femeie să-și aibă bărbatul ei. 3Bărbatul să-și împlinească față de nevastă datoria de soț și tot așa să facă și nevasta față de bărbat. 4Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. 5Să nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea, apoi să vă împreunați iarăși, ca să nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre. 6Lucrul acesta îl spun ca o îngăduință; nu fac din el o poruncă. 7Eu aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine, dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul. 8Celor neînsurați și văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine. 9Dar, dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. 10Celor căsătoriți, le poruncesc, nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat. 11(Dacă este despărțită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei.) Și nici bărbatul să nu-și lase nevasta.

Despărțirea între soții credincioși și cei necredincioși

12Celorlalți le zic eu, nu Domnul: Dacă un frate are o nevastă necredincioasă și ea voiește să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea. 13Și dacă o femeie are un bărbat necredincios și el voiește să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei. 14Căci bărbatul necredincios este sfințit prin nevasta credincioasă și nevasta necredincioasă este sfințită prin fratele; altminteri, copiii voștri ar fi necurați, pe când acum sunt sfinți. 15Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu este legat: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace. 16Căci ce știi tu, nevastă, dacă îți vei mântui bărbatul? Sau ce știi tu, bărbate, dacă îți vei mântui nevasta?

Fiecare la locul lui

17Încolo, fiecare să rămână în starea în care l-a așezat Domnul și în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este rânduiala pe care am așezat-o în toate Bisericile. 18Dacă cineva a fost chemat pe când era tăiat împrejur, să rămână tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe când era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur. 19Tăierea împrejur nu este nimic și netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu. 20Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat. 21Ai fost chemat când erai rob? Să nu te neliniștești de lucrul acesta, dar, dacă poți să ajungi slobod, folosește-te. 22Căci robul chemat în Domnul este un slobozit al Domnului. Tot așa, cel slobod care a fost chemat este un rob al lui Hristos. 23Voi ați fost cumpărați cu un preț. Nu vă faceți dar robi oamenilor. 24Fiecare, fraților, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat.

Despre fetele fecioare

25Cât despre fecioare, n-am o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care am căpătat de la Domnul harul să fiu vrednic de crezare. 26Iată dar ce cred eu că este bine, având în vedere strâmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămână așa cum este. 27Ești legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat. Nu ești legat de o nevastă? Nu căuta nevastă. 28Însă, dacă te însori, nu păcătuiești. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuiește. Dar ființele acestea vor avea necazuri pământești, și eu aș vrea să vi le cruț. 29Iată ce vreau să spun, fraților: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta pentru ca cei ce au neveste să fie ca și cum n-ar avea; 30cei ce plâng, ca și cum n-ar plânge; cei ce se bucură, ca și cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca și cum n-ar stăpâni; 31cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-ar folosi de ea, căci chipul lumii acesteia trece. 32Dar eu aș vrea ca voi să fiți fără griji. Cine nu este însurat se îngrijește de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului. 33Dar cine este însurat se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. 34Tot așa, între femeia măritată și fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijește de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă și cu trupul, și cu duhul, iar cea măritată se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei. 35Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laț, ci pentru ceea ce este frumos și ca să puteți sluji Domnului fără piedici. 36Dacă crede cineva că este rușinos pentru fata lui să treacă de floarea vârstei și nevoia cere așa, să facă ce vrea: nu păcătuiește, să se mărite. 37Dar cine a luat o hotărâre tare și nu este nevoit, ci este slobod să lucreze cum vrea, și a hotărât în inima lui să-și păstreze pe fiică-sa fecioară face bine. 38Astfel, cine își mărită fata bine face, și cine n-o mărită mai bine face. 39O femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăiește bărbatul; dar dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul. 40Dar, după părerea mea, va fi mai fericită dacă rămâne așa cum este. Și cred că și eu am Duhul lui Dumnezeu.

Cântarea Cântărilor 5

1Eu intru în grădina mea, soro mireaso,

îmi culeg smirna cu miresmele mele,

îmi mănânc fagurele de miere cu mierea mea,

îmi beau vinul cu laptele meu… –

Mâncați, prieteni,

beți și îmbătați-vă de dragoste! –

2Adormisem, dar inima îmi veghea…

Este glasul preaiubitului meu, care bate:

„Deschide-mi, soro, scumpo, porumbițo, neprihănito!

Căci capul îmi este plin de rouă,

cârlionții îmi sunt plini de picurii nopții.” –

3„Mi-am scos haina. Cum să mă îmbrac iarăși?

Mi-am spălat picioarele. Cum să le murdăresc iarăși?”

4Dar iubitul meu a vârât mâna pe gaura zăvorului

și mi-a fost milă de el atunci.

5M-am sculat să deschid iubitului meu,

în timp ce de pe mâinile mele picura smirnă

și de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă

pe mânerul zăvorului.

6Am deschis iubitului meu,

dar iubitul meu plecase, se făcuse nevăzut.

Înnebuneam când îmi vorbea.

L-am căutat, dar nu l-am găsit;

l-am strigat, dar nu mi-a răspuns.

7Păzitorii care dau ocol cetății m-au întâlnit,

m-au bătut, m-au rănit;

mi-au luat marama străjerii de pe ziduri.

8Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiți pe iubitul meu,

ce-i veți spune?… Că sunt bolnavă de dragoste! –

9Ce are iubitul tău mai mult decât altul,

o, cea mai frumoasă dintre femei?

Ce are iubitul tău mai mult decât altul,

de ne rogi așa de fierbinte? –

10Iubitul meu este alb și rumen,

deosebindu-se din zece mii.

11Capul lui este o cunună de aur curat,

pletele lui ca niște valuri sunt negre cum e corbul.

12Ochii lui sunt ca niște porumbei pe marginea izvoarelor,

scăldați în lapte și odihnindu-se în fața lui plină.

13Obrajii lui sunt ca niște straturi de miresme, în care cresc saduri mirositoare;

buzele lui sunt niște crini, din care curge cea mai aleasă smirnă.

14Mâinile lui sunt niște inele de aur, ferecate cu pietre de crisolit;

trupul lui este un chip de fildeș lustruit, acoperit cu pietre de safir;

15picioarele lui sunt niște stâlpi de marmură albă, așezați pe niște temelii de aur curat.

Înfățișarea lui este ca Libanul, pare un tânăr ales ca cedrii.

16Cerul gurii lui este numai dulceață și toată ființa lui este plină de farmec.

Așa este iubitul meu, așa este scumpul meu, fiice ale Ierusalimului! –

Cântarea Cântărilor 6

1Unde s-a dus iubitul tău,

cea mai frumoasă dintre femei?

Încotro a apucat iubitul tău,

ca să-l căutăm și noi împreună cu tine? –

2Iubitul meu s-a coborât la grădina lui, la stratul de miresme,

ca să-și pască turma în grădini și să culeagă crini.

3Eu sunt a iubitului meu și iubitul meu este al meu;

el își paște turma între crini. –

4Frumoasă ești, iubito, ca Tirța, plăcută ca Ierusalimul,

dar cumplită ca niște oști sub steagurile lor.

5Întoarce-ți ochii de la mine,

căci mă tulbură.

Perii tăi sunt ca o turmă de capre

care poposesc pe coama Galaadului.

6Dinții tăi sunt ca o turmă de oi

care ies din scăldătoare,

toate cu gemeni,

și niciuna din ele nu este stearpă.

7Obrazul tău este ca o jumătate de rodie,

sub marama ta…

8Am șaizeci de împărătese, optzeci de țiitoare

și fete fără număr,

9dar numai una singură este porumbița mea, neprihănita mea;

ea este singură la mama sa,

cea mai aleasă a celei ce a născut-o.

Fetele o văd și o numesc fericită;

împărătesele și țiitoarele, de asemenea, o laudă. –

10„Cine este aceea care se ivește ca zorile,

frumoasă ca luna,

curată ca soarele,

dar cumplită ca niște oști sub steagurile lor?” –

11M-am coborât în grădina cu nuci

să văd verdeața din vale,

să văd dacă a înmugurit via

și dacă au înflorit rodiile.

12Dar, fără să bag de seamă, dorința mea m-a dus

la carele poporului unui om ales. –

13Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito!

Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. –

Ce aveți voi să vă uitați la Sulamita

ca la niște fete ce joacă în cor?

Numeri 36

Măritarea fiicelor moștenitoare

1Căpeteniile familiei lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, dintre familiile fiilor lui Iosif, s-au apropiat și au vorbit înaintea lui Moise și înaintea mai-marilor peste casele părintești ale copiilor lui Israel. 2Ei au zis: „Domnule, ție ți-a poruncit Domnul să dai copiilor lui Israel țara ca moștenire prin sorți. Tu, domnule, ai primit, de asemenea, poruncă de la Domnul ca moștenirea fratelui nostru Țelofhad s-o dai fetelor lui. 3Dar, dacă ele se mărită după unul din fiii altei seminții a copiilor lui Israel, moștenirea lor va fi ștearsă din moștenirea părinților noștri și adăugată la a seminției din care vor face parte și, astfel, moștenirea care ne-a căzut nouă la sorți se va micșora. 4Și când va veni anul de veselie pentru copiii lui Israel, moștenirea lor va rămâne adăugată la a seminției din care vor face parte și va fi ștearsă astfel din moștenirea seminției părinților noștri.” 5Moise a poruncit copiilor lui Israel din partea Domnului și a zis: „Seminția fiilor lui Iosif are dreptate. 6Iată ce poruncește Domnul cu privire la fetele lui Țelofhad: să se mărite după cine vor vrea, numai să se mărite într-o familie din seminția părinților lor. 7Nicio moștenire a copiilor lui Israel să nu treacă de la o seminție la alta, ci fiecare din copiii lui Israel să se țină lipit de moștenirea seminției părinților lui. 8Și orice fată care are o moștenire în semințiile copiilor lui Israel să se mărite după cineva dintr-o familie din seminția tatălui ei, pentru ca fiecare din copiii lui Israel să-și aibă moștenirea părinților săi. 9Nicio moștenire să nu treacă de la o seminție la alta, ci semințiile copiilor lui Israel să se țină fiecare de moștenirea sa.” 10Fetele lui Țelofhad au făcut întocmai după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul. 11Mahla, Tirța, Hogla, Milca și Noa, fetele lui Țelofhad, s-au măritat după fiii unchilor lor; 12s-au măritat în familiile fiilor lui Manase, fiul lui Iosif, și moștenirea lor a rămas în seminția familiei tatălui lor. 13Acestea sunt poruncile și legile pe care le-a dat Domnul prin Moise copiilor lui Israel în câmpia Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului.

Maleahi 2

1Acum, către voi se îndreaptă porunca aceasta, preoților! 2Dacă nu veți asculta, dacă nu vă veți pune inima ca să dați slavă Numelui Meu”, zice Domnul oștirilor, „voi arunca în voi blestemul și voi blestema binecuvântările voastre; da, le-am și blestemat, pentru că n-aveți pe inimă porunca Mea. 3Iată, vă voi nimici sămânța și vă voi arunca balega în față, balega vitelor pe care le jertfiți, și veți fi luați împreună cu ele. 4Veți ști atunci că Eu v-am dat porunca aceasta, pentru ca legământul Meu cu Levi să rămână în picioare”, zice Domnul oștirilor. 5„Legământul Meu cu el era un legământ de viață și de pace. I l-am dat ca să se teamă de Mine, și el s-a temut de Mine, a tremurat de Numele Meu. 6Legea adevărului era în gura lui și nu s-a găsit nimic nelegiuit pe buzele lui; a umblat cu Mine în pace și în neprihănire și pe mulți i-a abătut de la rău. 7Căci buzele preotului trebuie să păzească știința și din gura lui se așteaptă învățătură, pentru că el este un sol al Domnului oștirilor. 8Dar voi v-ați abătut din cale, ați făcut din Lege un prilej de cădere pentru mulți și ați călcat legământul lui Levi”, zice Domnul oștirilor. 9„De aceea și Eu vă voi face să fiți disprețuiți și înjosiți înaintea întregului popor, pentru că n-ați păzit căile Mele, ci căutați la fața oamenilor când tălmăciți Legea.”

Împotriva căsătoriilor cu femei străine

10N-avem toți un singur Tată? Nu ne-a făcut un singur Dumnezeu? Pentru ce dar suntem așa de necredincioși unul față de altul, pângărind astfel legământul părinților noștri? 11Iuda s-a arătat necredincios și în Iuda și la Ierusalim s-a săvârșit o urâciune; fiindcă Iuda a spurcat ce este închinat Domnului, ce iubește Domnul, și s-a unit cu fiica unui dumnezeu străin. 12Domnul va nimici pe omul care a făcut lucrul acesta, pe cel ce veghează și răspunde, îl va nimici din corturile lui Iacov și va nimici pe cel ce aduce un dar de mâncare Domnului oștirilor. 13Iată acum ce mai faceți: Acoperiți cu lacrimi altarul Domnului, cu plânsete și gemete, așa încât El nu mai caută la darurile de mâncare și nu mai poate primi nimic din mâinile voastre. 14Și dacă întrebați: „Pentru ce?” Pentru că Domnul a fost martor între tine și nevasta din tinerețea ta, căreia acum nu-i ești credincios, măcar că este tovarășa și nevasta cu care ai încheiat legământ! 15Nu ne-a dat Unul singur, Dumnezeu, suflarea de viață și ne-a păstrat-o? Și ce cere acel Unul singur? Sămânță dumnezeiască! Luați seama dar în mintea voastră și niciunul să nu fie necredincios nevestei din tinerețea lui! 16„Căci Eu urăsc despărțirea în căsătorie”, zice Domnul Dumnezeul lui Israel, „și pe cel ce își acoperă haina cu silnicie”, zice Domnul oștirilor. „De aceea, luați seama în mintea voastră și nu fiți necredincioși!”

Răsplata dumnezeiască

17Voi obosiți pe Domnul prin cuvintele voastre și mai întrebați: „Cu ce L-am obosit?” Prin faptul că ziceți: „Oricine face rău este bun înaintea Domnului și de el are plăcere!” Sau: „Unde este Dumnezeul dreptății?”