Evrei 4:12-16

12Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii. 13Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face. 14Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari în mărturisirea noastră. 15Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. 16Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.

Psalmul 33

1Neprihăniților, bucurați-vă în Domnul!

Oamenilor fără prihană le șade bine cântarea de laudă.

2Lăudați pe Domnul cu harpa,

lăudați-L cu alăuta cu zece coarde!

3Cântați-I o cântare nouă!

Faceți să răsune coardele și glasurile voastre!

4Căci Cuvântul Domnului este adevărat

și toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioșie.

5El iubește dreptatea și neprihănirea;

bunătatea Domnului umple pământul.

6Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului

și toată oștirea lor, prin suflarea gurii Lui.

7El îngrămădește apele mării într-un morman

și pune adâncurile în cămări.

8Tot pământul să se teamă de Domnul!

Toți locuitorii lumii să tremure înaintea Lui!

9Căci El zice și se face;

poruncește și ce poruncește ia ființă.

10Domnul răstoarnă sfaturile neamurilor,

zădărnicește planurile popoarelor.

11Dar sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie

și planurile inimii Lui, din neam în neam.

12Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!

Ferice de poporul pe care Și-l alege El de moștenire!

13Domnul privește din înălțimea cerurilor

și vede pe toți fiii oamenilor.

14Din locașul locuinței Lui, El privește

pe toți locuitorii pământului.

15El le întocmește inima la toți

și ia aminte la toate faptele lor.

16Nu mărimea oștirii scapă pe împărat,

nu mărimea puterii izbăvește pe viteaz;

17calul nu poate da chezășia biruinței

și toată vlaga lui nu dă izbăvirea.

18Iată, ochiul Domnului privește peste cei ce se tem de El,

peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui,

19ca să le scape sufletul de la moarte

și să-i țină cu viață în mijlocul foametei.

20Sufletul nostru nădăjduiește în Domnul;

El este Ajutorul și Scutul nostru.

21Da, inima noastră își găsește bucuria în El,

căci avem încredere în Numele Lui cel sfânt.

22Doamne, fie îndurarea Ta peste noi,

după cum o nădăjduim noi de la Tine!

Proverbele 5

Ferește-te de desfrânare!

1Fiule, ia aminte la înțelepciunea mea

și pleacă urechea la învățătura mea,

2ca să fii cu chibzuință

și buzele tale să aibă cunoștință.

3Căci buzele femeii străine strecoară miere

și cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul,

4dar la urmă este amară ca pelinul,

ascuțită ca o sabie cu două tăișuri.

5Picioarele ei coboară la moarte,

pașii ei dau în Locuința morților.

6Așa că ea nu poate găsi calea vieții,

rătăcește în căile ei și nu știe unde merge.

7Și acum, fiule, ascultă-mă

și nu te abate de la cuvintele gurii mele:

8depărtează-te de drumul care duce la ea

și nu te apropia de ușa casei ei,

9ca nu cumva să-ți dai altora vlaga ta

și unui om fără milă anii tăi,

10ca nu cumva niște străini să se sature de averea ta

și tu să te trudești pentru casa altuia,

11ca nu cumva să gemi, la urmă,

când carnea și trupul ți se vor istovi

12și să zici: „Cum am putut eu să urăsc certarea

și cum a disprețuit inima mea mustrarea?

13Cum am putut să n-ascult glasul învățătorilor mei

și să nu iau aminte la cei ce mă învățau?

14Cât pe ce să mă nenorocesc de tot

în mijlocul poporului și adunării!”

15Bea apă din fântâna ta

și din izvoarele puțului tău!

16Ce, vrei să ți se verse izvoarele afară?

Și să-ți curgă râurile pe piețele de obște?

17Lasă-le să fie numai pentru tine,

și nu pentru străinii de lângă tine.

18Izvorul tău să fie binecuvântat

și bucură-te de nevasta tinereții tale!

19Cerboaică iubită, căprioară plăcută:

fii îmbătat tot timpul de drăgălășiile ei,

fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

20Și pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină

și ai îmbrățișa sânul unei necunoscute?

21Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului

și El vede toate cărările lui.

22Cel rău este prins în înseși nelegiuirile lui

și este apucat de legăturile păcatului lui.

23El va muri din lipsă de înfrânare,

se va poticni din prea multa lui nebunie.

Eclesiastul 12

1Dar adu-ți aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale, până nu vin zilele cele rele și până nu se apropie anii când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei”; 2până nu se întunecă soarele și lumina, luna și stelele și până nu se întorc norii îndată după ploaie; 3până nu încep să tremure paznicii casei (mâinile) și să se încovoaie cele tari (picioarele); până nu se opresc cei ce macină (dinții), căci s-au împuținat; până nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii); 4până nu se închid cele două uși dinspre uliță (buzele); când huruitul morii slăbește, te scoli la ciripitul unei păsări, glasul tuturor cântărețelor se aude înăbușit, 5te temi de orice înălțime și te sperii pe drum; până nu înflorește migdalul cu peri albi și de abia se târăște lăcusta; până nu-ți trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea veșnică, și bocitorii cutreieră ulițele; 6până nu se rupe funia de argint, până nu se sfărâmă vasul de aur, până nu se sparge găleata la izvor și până nu se strică roata de la fântână; 7până nu se întoarce țărâna în pământ, cum a fost, și până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat. 8O, deșertăciune a deșertăciunilor, zice Eclesiastul, totul este deșertăciune! 9Pe lângă că Eclesiastul a fost înțelept, el a mai învățat și știința pe popor, a cercetat, a adâncit și a întocmit un mare număr de zicători. 10Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute și să scrie întocmai cuvintele adevărului. 11Cuvintele înțelepților sunt ca niște bolduri și, strânse la un loc, sunt ca niște cuie bătute, date de un singur stăpân. 12Încolo, fiule, ia învățătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulțime de cărți, să știi că n-ai mai isprăvi, și multă învățătură obosește trupul. 13Să ascultăm dar încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. 14Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.