Coloseni 4

1Stăpânilor, dați robilor voștri ce le datorați și ce li se cuvine, căci știți că și voi aveți un Stăpân în cer. 2Stăruiți în rugăciune, vegheați în ea cu mulțumiri. 3Rugați-vă totodată și pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o ușă pentru Cuvânt, ca să putem vesti taina lui Hristos pentru care, iată, mă găsesc în lanțuri: 4ca s-o fac cunoscută așa cum trebuie să vorbesc despre ea. 5Purtați-vă cu înțelepciune față de cei de afară; răscumpărați vremea. 6Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să știți cum trebuie să răspundeți fiecăruia. 7Tot ce este cu privire la mine vă va spune Tihic, fratele preaiubit și slujitorul credincios, tovarășul meu de slujbă în Domnul. 8Vi l-am trimis înadins, ca să luați cunoștință despre starea noastră și să vă mângâie inimile. 9L-am trimis împreună cu Onisim, fratele credincios și preaiubit, care este dintr-ai voștri. Ei vă vor spune tot ce se petrece pe aici. 10Aristarh, tovarășul meu de temniță, vă trimite sănătate; tot așa și Marcu, vărul lui Barnaba (cu privire la care ați primit porunci… dacă vine la voi, să-l primiți bine), 11și Isus, zis Iust: ei sunt din numărul celor tăiați împrejur, și singurii care au lucrat împreună cu mine pentru Împărăția lui Dumnezeu, oameni care mi-au fost de mângâiere. 12Epafras, care este dintr-ai voștri, vă trimite sănătate. El, rob al lui Hristos, totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentru ca, desăvârșiți și deplin încredințați, să stăruiți în voia lui Dumnezeu. 13Căci vă mărturisesc că are o mare râvnă pentru voi, pentru cei din Laodiceea și pentru cei din Ierapole. 14Luca, doctorul preaiubit, și Dima vă trimit sănătate. 15Spuneți sănătate fraților din Laodiceea și lui Nimfa și Bisericii din casa lui. 16După ce va fi citită această epistolă la voi, faceți așa ca să fie citită și în Biserica laodiceenilor; și voi, la rândul vostru, să citiți epistola care vă va veni din Laodiceea. 17Și spuneți lui Arhip: „Ia seama să împlinești bine slujba pe care ai primit-o în Domnul.” 18Urarea de sănătate este cu mâna mea: Pavel. Aduceți-vă aminte de lanțurile mele. Harul să fie cu voi! Amin.

Leviticul 25

Anul sabatic

1Domnul a vorbit cu Moise pe muntele Sinai și a zis: 2„Vorbește copiilor lui Israel și spune-le:

‘Când veți intra în țara pe care v-o dau, pământul să se odihnească, să țină un Sabat în cinstea Domnului. 3Șase ani să-ți semeni ogorul, șase ani să-ți tai via și să strângi roadele. 4Dar anul al șaptelea să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pământ, un Sabat ținut în cinstea Domnului: în anul acela să nu-ți semeni ogorul și să nu-ți tai via. 5Să nu seceri ce va ieși din grăunțele căzute de la seceriș și să nu culegi strugurii din via ta netăiată: acesta să fie un an de odihnă pentru pământ. 6Ceea ce va ieși de la sine din pământ în timpul Sabatului lui să vă slujească de hrană, ție, robului și roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua și străinului care locuiește cu tine, 7vitelor tale și fiarelor din țara ta; tot venitul pământului să slujească de hrană.

Anul de veselie. Răscumpărarea averilor și a robilor

8Să numeri șapte săptămâni de ani, de șapte ori șapte ani, și zilele acestor șapte săptămâni de ani vor face patruzeci și nouă de ani. 9În a zecea zi a lunii a șaptea, să pui să sune cu trâmbița răsunătoare; în Ziua Ispășirii, să sunați cu trâmbița în toată țara voastră 10și să sfințiți astfel anul al cincizecilea. Să vestiți slobozenia în țară pentru toți locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare dintre voi să se întoarcă la moșia lui și fiecare dintre voi să se întoarcă în familia lui. 11Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie; atunci să nu semănați, să nu secerați ce vor aduce ogoarele de la ele și să nu culegeți via netăiată. 12Căci este anul de veselie: să-l priviți ca ceva sfânt. Să mâncați ce vă vor da ogoarele voastre. 13În anul acesta de veselie, fiecare dintre voi să se întoarcă la moșia lui. 14Dacă vindeți ceva aproapelui vostru sau dacă cumpărați ceva de la aproapele vostru, niciunul dintre voi să nu înșele pe fratele lui. 15Să cumperi de la aproapele tău socotind anii de la anul de veselie, și el să-ți vândă socotind anii de rod. 16Cu cât vor fi mai mulți ani, cu atât să ridici prețul și cu cât vor fi mai puțini ani, cu atât să-l scazi, căci el îți vinde numai numărul secerișurilor. 17Niciunul dintre voi să nu înșele deci pe aproapele lui și să te temi de Dumnezeul tău, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 18Împliniți legile Mele, păziți poruncile Mele și împliniți-le, și veți locui fără frică în țară. 19Țara își va da roadele, veți mânca din ele și vă veți sătura și veți locui fără frică în ea. 20Dacă veți zice: «Ce vom mânca în anul al șaptelea, fiindcă nu vom semăna și nu vom strânge roadele?», 21Eu vă voi da binecuvântarea Mea în anul al șaselea, și pământul va da roade pentru trei ani. 22Când veți semăna în anul al optulea, veți mânca tot din vechile roade; până la al nouălea an, până la noile roade, veți mânca tot din cele vechi. 23Pământurile să nu se vândă de veci; căci țara este a Mea, iar voi sunteți la Mine ca niște străini și venetici. 24De aceea, în toată țara pe care o veți stăpâni, să dați dreptul de răscumpărare pentru pământuri. 25Dacă fratele tău sărăcește și vinde o bucată din moșia lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, ruda lui cea mai de aproape, să vină și să răscumpere ce a vândut fratele său. 26Dacă un om n-are pe nimeni care să aibă dreptul de răscumpărare și-i stă în putință lui singur să facă răscumpărarea, 27să socotească anii de la vânzare, să dea înapoi cumpărătorului ce prisosește și să se întoarcă la moșia lui. 28Dacă n-are cu ce să-i dea înapoi, lucrul vândut să rămână în mâinile cumpărătorului până la anul de veselie; la anul de veselie, el să se întoarcă la moșia lui și cumpărătorul să iasă din ea. 29Dacă un om vinde o casă de locuit într-o cetate înconjurată cu ziduri, să aibă drept de răscumpărare până la împlinirea unui an de la vânzare; dreptul lui de răscumpărare să țină un an. 30Dar, dacă această casă, așezată într-o cetate înconjurată cu ziduri, nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, ea va rămâne pe veci cumpărătorului și urmașilor lui; iar în anul de veselie să nu iasă din ea. 31Casele din sate care nu sunt înconjurate cu ziduri să fie privite ca țarini de pământ: ele vor putea fi răscumpărate, și cumpărătorul va ieși din ele în anul de veselie. 32Cât privește cetățile leviților și casele pe care le vor avea ei în aceste cetăți, leviții să aibă un drept necurmat de răscumpărare. 33Cine va cumpăra de la leviți o casă să iasă în anul de veselie din casa vândută lui și din cetatea în care o avea; căci casele din cetățile leviților sunt averea lor în mijlocul copiilor lui Israel. 34Ogoarele așezate în jurul cetăților leviților nu se vor putea vinde; căci ei le vor stăpâni pe veci. 35Dacă fratele tău sărăcește și nu mai poate munci lângă tine, să-l sprijini, fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine. 36Să nu iei de la el nici dobândă, nici camătă: să te temi de Dumnezeul tău, și fratele tău să trăiască împreună cu tine. 37Să nu-i împrumuți banii tăi cu dobândă și să nu-i împrumuți merindele tale pe camătă. 38Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care v-am scos din țara Egiptului, ca să vă dau țara Canaanului, ca să fiu Dumnezeul vostru. 39Dacă fratele tău sărăcește lângă tine și se vinde ție, să nu-l pui să-ți facă muncă de rob. 40Ci să fie la tine ca un om tocmit cu ziua, ca un venetic; să stea în slujba ta până la anul de veselie. 41Atunci, să iasă de la tine el și copiii lui care vor fi cu el și să se întoarcă în familia lui, la moșia părinților lui. 42Căci ei sunt slujitorii Mei, pe care i-am scos din țara Egiptului; să nu fie vânduți cum se vând robii. 43Să nu-l stăpânești cu asprime și să te temi de Dumnezeul tău. 44Dacă vreți să aveți robi și roabe, să-i luați de la neamurile care vă înconjoară; de la ele să cumpărați robi și roabe. 45Veți putea să-i cumpărați și dintre copiii străinilor care vor locui la tine și din familiile lor pe care le vor naște în țara voastră; ei vor fi averea voastră. 46Îi puteți lăsa moștenire copiilor voștri după voi, ca pe o moșie, și puteți să-i țineți astfel robi pe veci. Dar cât despre frații voștri, copiii lui Israel, niciunul din voi să nu stăpânească pe fratele său cu asprime. 47Dacă un străin sau un venetic se îmbogățește, și fratele tău sărăcește lângă el și se vinde străinului care locuiește la tine sau vreunuia din familia străinului, 48el să aibă dreptul de răscumpărare, după ce se va fi vândut: unul din frații lui să poată să-l răscumpere. 49Unchiul lui sau fiul unchiului lui sau una din rudele lui de aproape va putea să-l răscumpere sau, dacă are mijloace, să se răscumpere singur. 50Să facă socoteala cu cel ce l-a cumpărat, din anul când s-a vândut până în anul de veselie, și prețul de plătit va atârna de numărul anilor, care vor fi prețuiți ca ai unui om tocmit cu plată. 51Dacă mai sunt încă mulți ani până la anul de veselie, își va plăti răscumpărarea după prețul anilor acelora și să-l scadă din prețul cu care a fost cumpărat; 52dacă mai rămân puțini ani până la anul de veselie, să le facă socoteala și să-și plătească răscumpărarea după acești ani. 53Să fie la el ca unul tocmit cu anul; și acela la care va fi să nu se poarte cu asprime cu el sub ochii tăi. 54Iar dacă nu este răscumpărat în niciunul din aceste feluri, să iasă de la el în anul de veselie, el și copiii lui care vor fi împreună cu el. 55Căci copiii lui Israel sunt robii Mei; ei sunt robii Mei, pe care i-am scos din țara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

Neemia 1

Rugăciunea lui Neemia

1Istorisirea lui Neemia, fiul lui Hacalia.

În luna Chișleu, în al douăzecilea an, pe când eram în capitala Susa, 2a venit Hanani, unul din frații mei, și câțiva oameni din Iuda. I-am întrebat despre iudeii scăpați care mai rămăseseră din robie și despre Ierusalim. 3Ei mi-au răspuns: „Cei ce au mai rămas din robie sunt acolo, în țară, în cea mai mare nenorocire și ocară; zidurile Ierusalimului sunt dărâmate și porțile sunt arse de foc.” 4Când am auzit aceste lucruri, am șezut jos, am plâns și m-am jelit multe zile. Am postit și m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor 5și am zis:

„Doamne, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare și înfricoșat, Tu, care ții legământul Tău și ești plin de îndurare față de cei ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale! 6Să ia aminte urechea Ta și ochii să-Ți fie deschiși: ascultă rugăciunea pe care ți-o face robul Tău acum, zi și noapte, pentru robii Tăi, copiii lui Israel, mărturisind păcatele copiilor lui Israel, păcatele făcute de noi împotriva Ta, căci eu și casa tatălui meu am păcătuit. 7Te-am supărat și n-am păzit poruncile Tale, legile și orânduirile pe care le-ai dat robului Tău Moise. 8Adu-Ți aminte de cuvintele acestea pe care le-ai dat robului Tău Moise să le spună: ‘Când veți păcătui, vă voi risipi printre popoare, 9dar, dacă vă veți întoarce la Mine și dacă veți păzi poruncile Mele și le veți împlini, atunci, chiar dacă veți fi izgoniți la marginea cea mai depărtată a cerului, de acolo vă voi aduna și vă voi aduce iarăși în locul pe care l-am ales ca să locuiască Numele Meu acolo.’ 10Ei sunt robii Tăi și poporul Tău pe care l-ai răscumpărat prin puterea Ta cea mare și prin mâna Ta cea tare. 11Ah, Doamne, să ia aminte urechea Ta la rugăciunea robului Tău și la rugăciunea robilor Tăi, care vor să se teamă de Numele Tău! Dă astăzi izbândă robului Tău și fă-l să capete trecere înaintea omului acestuia!” Pe atunci eram paharnicul împăratului.

Filimon 1

1Pavel, întemnițat al lui Isus Hristos, și fratele Timotei către preaiubitul Filimon, tovarășul nostru de lucru, 2către sora Apfia și către Arhip, tovarășul nostru de luptă, și către Biserica din casa ta: 3Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos! 4Mulțumesc totdeauna Dumnezeului meu ori de câte ori îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele, 5pentru că am auzit despre credința pe care o ai în Domnul Isus și dragostea față de toți sfinții. 6Îl rog ca această părtășie a ta la credință să se arate prin fapte, care să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos. 7În adevăr, am avut o mare bucurie și mângâiere pentru dragostea ta, fiindcă, frate, inimile sfinților au fost înviorate prin tine. 8De aceea, măcar că am toată slobozenia în Hristos să-ți poruncesc ce trebuie să faci, 9vreau mai degrabă să-ți fac o rugăminte în numele dragostei, eu, așa cum sunt, bătrânul Pavel, iar acum întemnițat pentru Hristos Isus. 10Te rog pentru copilul meu pe care l-am născut în lanțurile mele, pentru Onisim, 11care altă dată ți-a fost nefolositor, dar care acum ne va fi folositor și ție, și mie. 12Ți-l trimit înapoi pe el, inima mea. 13Aș fi dorit să-l țin la mine, ca să-mi slujească în locul tău cât sunt în lanțuri pentru Evanghelie. 14Dar n-am vrut să fac nimic fără învoirea ta, pentru ca binele pe care mi-l faci să nu fie silit, ci de bunăvoie. 15Poate că el a fost despărțit de tine pentru o vreme tocmai ca să-l ai pentru veșnicie, 16dar nu ca pe un rob, ci mult mai presus decât pe un rob: ca pe un frate preaiubit mai ales de mine și cu atât mai mult de tine, fie în chip firesc, fie în Domnul! 17Dacă mă socotești dar ca prieten al tău, primește-l ca pe mine însumi. 18Și dacă ți-a adus vreo vătămare sau îți este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea. 19Eu, Pavel, „voi plăti” – scriu cu mâna mea – ca să nu-ți zic că tu însuți te datorezi mie. 20Da, frate, fă-mi binele acesta în Domnul și înviorează-mi inima în Hristos! 21Ți-am scris bizuit pe ascultarea ta și știu că vei face chiar mai mult decât îți zic. 22Totodată, pregătește-mi un loc de găzduire, căci trag nădejde să vă fiu dăruit datorită rugăciunilor voastre. 23Epafras, tovarășul meu de temniță în Hristos Isus, îți trimite sănătate; 24tot așa și Marcu, Aristarh, Dima, Luca, tovarășii mei de lucru. 25Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin.

Geneza 43

A doua călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt

1Foametea bântuia greu în țară. 2Când au isprăvit de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov a zis fiilor săi: „Duceți-vă iarăși și cumpărați-ne ceva merinde.” 3Iuda i-a răspuns: „Omul acela ne-a spus curat: ‘Să nu-mi mai vedeți fața dacă fratele vostru nu va fi cu voi.’ 4Dacă vrei deci să trimiți pe fratele nostru cu noi, ne vom coborî și-ți vom cumpăra merinde. 5Dar, dacă nu vrei să-l trimiți, nu ne vom coborî, căci omul acela ne-a spus: ‘Să nu-mi mai vedeți fața dacă fratele vostru nu va fi cu voi!’” 6Israel a zis atunci: „Pentru ce mi-ați făcut un astfel de rău și ați spus omului aceluia că mai aveți un frate?” 7Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat despre noi și familia noastră și a zis: ‘Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți vreun frate?’ Și noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să știm că are să zică: ‘Aduceți pe fratele vostru’?” 8Iuda a zis tatălui său Israel: „Trimite copilul cu mine, ca să ne sculăm și să plecăm, și vom trăi și nu vom muri, noi, tu și copiii noștri. 9Răspund eu pentru el; ai să-l ceri înapoi din mâna mea. Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine și dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu față de tine pentru totdeauna. 10Căci, dacă n-am mai fi zăbovit, de două ori ne-am fi întors până acum.” 11Israel, tatăl lor, le-a zis: „Fiindcă trebuie, faceți așa. Luați-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale țării, ca să duceți un dar omului aceluia, și anume: puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale. 12Luați cu voi argint îndoit și duceți înapoi argintul pe care vi-l puseseră la gura sacilor: poate că a fost o greșeală. 13Luați și pe fratele vostru, sculați-vă și întoarceți-vă la omul acela. 14Dumnezeul cel Atotputernic să vă facă să căpătați trecere înaintea omului aceluia și să lase să se întoarcă împreună cu voi pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!”

Venirea fraților lui Iosif în Egipt

15Au luat darul; au luat cu ei argint îndoit, precum și pe Beniamin; s-au sculat, s-au coborât în Egipt și s-au înfățișat înaintea lui Iosif. 16Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului său: „Bagă pe oamenii aceștia în casă, taie vite și gătește, căci oamenii aceștia au să mănânce cu mine la amiază.” 17Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif și a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif. 18Ei s-au temut când au văzut că-i bagă în casa lui Iosif și au zis: „Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noștri data trecută; vor să se năpustească peste noi ca să ne ia robi și să pună mâna pe măgarii noștri.” 19S-au apropiat de economul casei lui Iosif și au intrat în vorbă cu el la ușa casei 20și au zis: „Domnule, noi ne-am mai coborât o dată aici, ca să cumpărăm merinde. 21Apoi, când am ajuns la locul unde trebuia să rămânem peste noapte, ne-am deschis sacii și iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său – argintul nostru, după greutatea lui – și l-am adus înapoi cu noi. 22Am adus și alt argint, ca să cumpărăm merinde. Nu știm cine a pus argintul în sacii noștri.” 23Economul a răspuns: „Fiți pe pace! Nu vă temeți de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus pe ascuns o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mâinile mele.” Și le-a adus și pe Simeon. 24Omul acesta i-a băgat în casa lui Iosif; le-a dat apă de și-au spălat picioarele; a dat și nutreț măgarilor lor. 25Ei și-au pregătit darul până la venirea lui Iosif, la amiază, căci aflaseră că au să mănânce la el. 26Când a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul pe care i-l aduseseră și s-au aruncat cu fața la pământ înaintea lui. 27El i-a întrebat de sănătate și a zis: „Bătrânul vostru tată, de care ați vorbit, este sănătos? Mai trăiește?” 28Ei au răspuns: „Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăiește încă.” Și s-au plecat și s-au aruncat cu fața la pământ. 29Iosif a ridicat ochii și, aruncând o privire spre frate-său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: „Acesta este fratele vostru cel tânăr despre care mi-ați vorbit?” Și a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!” 30Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima pentru fratele său și simțea nevoia să plângă; a intrat degrabă într-o odaie și a plâns acolo. 31După ce s-a spălat pe față, a ieșit din odaie și, silindu-se să se stăpânească, a zis: „Aduceți de mâncare!” 32Au adus de mâncare lui Iosif deoparte și fraților lui deoparte; egiptenilor care mâncau cu el le-au adus, de asemenea, mâncare deoparte, căci egiptenii nu puteau să mănânce cu evreii, fiindcă lucrul acesta pentru ei este o urâciune. 33Frații lui Iosif s-au așezat la masă în fața lui: de la întâiul născut, după dreptul lui de întâi născut, și până la cel mai tânăr, așezați după vârstă; și se uitau unii la alții cu mirare. 34Iosif a pus să le dea din bucatele care erau înaintea lui, iar Beniamin a căpătat de cinci ori mai mult decât ceilalți. Și au băut și s-au veselit împreună cu el.