Psalmii 139

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

1 Doamne, Tu mă cercetezi și mă cunoști!

2Tu știi când stau jos și când mă ridic

și, de departe, îmi cunoști gândurile.

3Tu știi când umblu și când mă culc,

și toate căile mele îți sunt cunoscute.

4Căci nici nu-mi ajunge cuvântul pe limbă

și iată că Tu, Doamne, îl și cunoști pe de-a-ntregul.

5Tu mă învălui pe dinapoi și pe dinainte

și-Ți pui mâna peste mine.

6O asemenea cunoștință este prea minunată pentru mine:

este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.

7Unde să plec dinaintea Duhului Tău,

unde să fug dinaintea feței Tale?

8Dacă mă sui în cer, Tu ești acolo!

Dacă îmi întind patul în Locuința Morților, iată-Te și acolo!

9Purtat de aripile zorilor,

mă așez la capătul mării,

10dar și acolo mâna Ta mă conduce

și dreapta Ta mă apucă.

11Dacă aș spune: „Sigur întunericul mă va ascunde,

iar lumina dimprejurul meu se va schimba în noapte“,

12nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine;

noaptea luminează ca ziua,

iar întunericul este ca lumina.

13Căci Tu mi-ai creat ființa;

m-ai țesut în pântecul mamei mele.

14Îți mulțumesc că sunt o făptură atât de minunată.

Minunate sunt lucrările Tale,

și sufletul meu știe foarte bine lucrul acesta.

15Oasele mele nu erau ascunse de Tine

când am fost creat într-un loc tainic,

când am fost țesut în cele mai de jos locuri ale pământului.

16Când eram doar o făptură fără chip, ochii Tăi mă vedeau,

iar în Cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte

mai înainte să existe vreuna dintre ele.

17Cât de greu de pătruns mi se par gândurile Tale, Dumnezeule!

Cât de mare este numărul lor!

18Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.

Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.

19Dumnezeule, de l-ai ucide pe cel rău!

Depărtați-vă de la mine oameni setoși de sânge!

20Ei, care vorbesc de Tine cu intenții rele,

dușmanii Tăi, care Îți folosesc Numele ca să mintă!

21Să nu-i urăsc pe cei ce Te urăsc, Doamne?

Să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?

22Îi urăsc cu o ură desăvârșită:

pentru mine, ei sunt niște dușmani.

23Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima,

încearcă-mă și cunoaște-mi frământările!

24Vezi dacă sunt pe o cale idolatră

și condu-mă pe calea veșniciei!

Osea 14

Pocăință și binecuvântare

1Întoarce-te, Israel, la Domnul, Dumnezeul tău,

căci ai căzut din cauza nelegiuirii tale.

2Aduceți cu voi cuvinte de pocăință

și întoarceți-vă la Domnul!

Spuneți-I:

„Ridică pedeapsa pentru toate nelegiuirile noastre,

primește-ne cu bunăvoință,

și noi Îți vom aduce jertfa buzelor noastre!

3Asiria nu ne poate salva!

Nu vom mai încăleca pe cai!

Nu vom mai numi «dumnezeul nostru!»

lucrarea mâinilor noastre,

căci numai la Tine găsește orfanul milă“.

4„Atunci le voi vindeca necredincioșia

și îi voi iubi fără limite,

căci mânia Mea s-a retras de la ei.

5Voi fi ca roua pentru Israel,

iar el va înflori ca floarea de crin.

Își va înfige rădăcinile

ca Libanul,

6iar ramurile lui se vor întinde.

Splendoarea lui va fi ca a măslinului,

iar aroma lui ca a Libanului.

7Vor fi din nou locuitori la umbra lui,

iar aceștia vor da viață grânelor.

Ei vor înflori ca via

și vor fi renumiți ca vinul de Liban.

8Efraim, ce am Eu de-a face cu idolii?

Eu îi voi răspunde și îi voi purta de grijă.

Sunt ca un chiparos verde;

din Mine vine rodul tău!“.

9Cine este înțelept? Acela va înțelege aceste lucruri!

Cine este priceput? Acela le va cunoaște!

Căci căile Domnului sunt drepte!

Cei drepți umblă pe ele,

însă răzvrătiții se împiedică pe ele.