Ieremia 31, Marcu 14

Marcu 14

Conspirație împotriva lui Isus

(Mt. 26:2-5; Lc. 22:1-2; Ioan 11:45-53)

1Peste două zile era Paștele și Sărbătoarea Azimelor. Conducătorii preoților și cărturarii căutau cum să pună mâna pe Isus prin viclenie și să-L omoare. 2Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor“.

Ungerea lui Isus la Betania

(Mt. 26:6-13; Lc. 7:37-38; Ioan 12:1-8)

3În timp ce El Se afla în Betania, șezând la masă în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu parfum de nard pur, foarte scump. Ea a spart vasul de alabastru și a turnat parfumul pe capul Lui.

4Dar unii, indignați, își ziceau între ei: „Pentru ce s-a făcut risipa aceasta de parfum? 5Căci parfumul acesta s-ar fi putut vinde cu peste trei sute de denari, iar banii să fi fost dați săracilor“. Și o mustrau pe femeie.

6Însă Isus a zis: „Lăsați-o! De ce o necăjiți? Ea a făcut o faptă bună față de Mine! 7Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi și puteți să le faceți bine oricând vreți, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna. 8Ea a făcut ce a putut: Mi-a uns trupul mai dinainte, în vederea pregătirii Mele pentru înmormântare. 9Adevărat vă spun că oriunde va fi proclamată Evanghelia, în toată lumea, se va spune și ce a făcut această femeie, în amintirea ei“.

Trădarea lui Iuda

(Mt. 26:14-16; Lc. 22:3-6)

10Atunci Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la conducătorii preoților ca să-L dea pe mâna lor. 11Când au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat și i-au promis că-i vor da argint. Și el căuta cum să-L dea pe mâna lor la momentul potrivit.

Masa pascală

(Mt. 26:17-19; Lc. 22:7-13)

12În prima zi a Sărbătorii Azimelor, când se jertfește mielul de Paște, ucenicii Lui L-au întrebat:

‒ Unde vrei să ne ducem să-Ți pregătim să mănânci jertfa de Paște?

13El i-a trimis pe doi dintre ucenicii Lui în cetate și le-a zis:

‒ Duceți-vă în cetate și acolo vă va întâlni un om care duce un vas cu apă. Urmați-l, 14și acolo unde va intra el, spuneți stăpânului casei astfel: „Învățătorul întreabă: «Unde este camera Mea de oaspeți în care urmează să mănânc Paștele împreună cu ucenicii Mei?»“. 15El vă va arăta sus o cameră mare și gata aranjată. Acolo să faceți pregătirile pentru noi.

16Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate și au găsit totul așa cum le spusese Isus. Și au pregătit Paștele.

Descoperirea trădătorului

(Mt. 26:20-25; Lc. 22:21-23; 1 Cor. 11:23-25)

17Când s-a înserat, Isus a venit împreună cu cei doisprezece.

18În timp ce ședeau la masă și mâncau, Isus a zis:

‒ Adevărat vă spun că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va trăda.

19Ei s-au întristat foarte tare și, unul câte unul, au început să-L întrebe:

‒ Nu cumva sunt eu?

20Dar El le-a zis:

‒ Este unul dintre cei doisprezece, cel care pune mâna în vas împreună cu Mine. 21Căci Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s-ar fi născut!

Cina Domnului

(1 Cor. 11:23-25)

22În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luați! Acesta este trupul Meu“.

23Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit, l-a dat ucenicilor și au băut toți din el. 24Isus le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele Noului Legământ, care este vărsat pentru mulți. 25Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea, când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu“. 26După ce au cântat un imn, au ieșit îndreptându-se spre Muntele Măslinilor.

Isus prevestește lepădarea lui Petru

(Mt. 26:31-35; Lc. 22:31-34; Ioan 13:36-38)

27Isus le-a zis:

‒ Toți veți avea îndoieli cu privire la Mine, pentru că este scris:

„Voi lovi păstorul,

și oile vor fi risipite!“.

28Dar, după învierea Mea, voi merge înaintea voastră în Galileea.

29Petru I-a răspuns:

‒ Chiar dacă toți vor avea îndoieli cu privire la Tine, eu nu voi avea!

30Isus i-a zis:

‒ Adevărat îți spun că astăzi, în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.

31Dar Petru a răspuns și mai convins:

‒ Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda nicidecum de Tine!

Și toți au spus la fel.

Ghetsimani

(Mt. 26:36-46; Lc. 22:39-46)

32Apoi s-au dus într-un loc numit Ghetsimani, și Isus le-a zis ucenicilor Săi:

‒ Stați jos aici, până Eu Mă rog!

33I-a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se înspăimânte și să Se tulbure.

34El le-a zis:

‒ Sufletul Meu este foarte mâhnit, până la moarte! Rămâneți aici și vegheați!

35Și, mergând puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ și Se ruga ca, dacă este posibil, să treacă de la El ceasul acela. 36El zicea: „Abba, Tată, la Tine toate lucrurile sunt posibile! Îndepărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“.

37Apoi a venit la ucenici, dar i-a găsit dormind.

El i-a zis lui Petru:

‒ Simone, dormi? N-ai putut veghea nici măcar o oră? 38Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită! Duhul, într-adevăr, este dornic, dar trupul este neputincios.

39S-a îndepărtat și S-a rugat din nou, zicând aceleași cuvinte. 40A venit iarăși la ucenici și i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn. Ei nu știau ce să-I răspundă.

41Când a venit a treia oară, le-a zis:

‒ Încă mai dormiți și vă odihniți? Destul! A sosit ceasul! Iată că Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor. 42Sculați-vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează.

Arestarea lui Isus

(Mt. 26:47-56; Lc. 22:47-53; Ioan 18:3-11)

43Și imediat, în timp ce El încă vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el o mulțime de oameni cu săbii și ciomege, trimiși de conducătorii preoților, de cărturari și de bătrâni.

44Trădătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe Care-L voi săruta, Acela este! Să puneți mâna pe El și să-L duceți sub pază!“. 45Când a venit, s-a apropiat imediat de Isus și a zis: „Rabbi!“. Și L-a sărutat îndelung pe obraji. 46Atunci ei au pus mâna pe Isus și L-au prins. 47Unul dintre cei ce stăteau acolo a scos sabia și l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea.

48Însă Isus, răspunzând, le-a zis: „Ați ieșit să Mă arestați cu săbii și ciomege, ca pe un răsculat? 49În fiecare zi eram cu voi în Templu și dădeam învățătură, dar n-ați pus mâna pe Mine! Însă trebuie să se împlinească Scripturile“. 50Atunci toți L-au părăsit și au fugit.

51Un anumit tânăr, care purta peste trupul gol doar o pânză de in, Îl urma pe Isus. Au pus mâna pe el, 52dar el și-a lăsat pânza de in și a fugit gol.

Isus înaintea Sinedriului

(Mt. 26:57-68; Lc. 22:54-55, 63-71; Ioan 18:12-13, 19-24)

53Pe Isus L-au adus la marele preot, iar acolo s-au adunat toți conducătorii preoților, bătrânii și cărturarii. 54Petru Îl urmase de departe până în curtea marelui preot, apoi se așezase împreună cu gărzile și se încălzea la foc.

55Conducătorii preoților și întregul Sinedriu căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte, dar n-au găsit, 56pentru că, deși mulți depuneau mărturii false împotriva Lui, mărturiile lor nu se potriveau.

57Unii s-au ridicat și au depus împotriva Lui o mărturie falsă, zicând:

58‒ Noi L-am auzit zicând: „Eu voi dărâma acest Templu, făcut de mâna omului, și în trei zile voi construi altul, care nu va fi făcut de mâna omului“.

59Dar nici așa nu se potrivea mărturia lor.

60Marele preot s-a ridicat în mijlocul lor și L-a întrebat pe Isus, zicând:

‒ Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?

61Dar El tăcea și nu răspundea nimic.

Marele preot L-a întrebat din nou:

‒ Ești Tu Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat?

62Isus a răspuns:

‒ Eu sunt. Și Îl veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta Puterii și venind cu norii cerului.

63Atunci marele preot, sfâșiindu-și hainele, a zis:

‒ Ce nevoie mai avem de martori? 64Ați auzit blasfemia! Ce părere aveți?

Toți L-au condamnat, considerând că merită să fie pedepsit cu moartea.

65Unii au început să-L scuipe, să-I acopere fața, să-L lovească și să-I zică:

‒ Profețește!

Iar gărzile L-au luat la palme.

Lepădarea lui Petru

(Mt. 26:69-75; Lc. 22:54-62; Ioan 18:15-18, 25-27)

66În timp ce Petru se afla jos, în curte, a venit una dintre slujnicele marelui preot 67și, când l-a văzut pe Petru încălzindu-se la foc, s-a uitat la el și a zis:

‒ Și tu erai cu Isus din Nazaret!

68Dar el a negat, zicând:

‒ Nu știu, nici nu înțeleg despre ce vorbești!

A ieșit în fața porții și atunci a cântat cocoșul.

69Slujnica l-a văzut și a început din nou să le spună celor ce stăteau acolo:

‒ Acesta este unul dintre ei!

70Dar el a negat din nou.

După puțin timp însă, cei ce stăteau acolo i-au zis din nou lui Petru:

‒ Cu siguranță și tu ești unul dintre ei, căci ești galileean!

71Dar el a început să se blesteme și să jure, zicând:

‒ Nu-L cunosc pe Omul Acesta despre care vorbiți!

72Și imediat a cântat cocoșul a doua oară. Atunci Petru și-a adus aminte de cuvintele pe care i le spusese Isus: „Înainte să cânte cocoșul a doua oară, te vei lepăda de Mine de trei ori!“. Și, gândindu-se la aceasta, a început să plângă.

Ieremia 31

Noul legământ

1„În vremea aceea“, zice Domnul, „Eu voi fi Dumnezeul tuturor clanurilor lui Israel, iar ei vor fi poporul Meu“.

2Așa vorbește Domnul:

„Poporul care a scăpat de sabie,

a găsit bunăvoință în deșert.

Eu voi veni și îi voi da odihnă lui Israel“.

3 Domnul mi S-a arătat de departe, zicându-mi:

„Te iubesc cu o iubire veșnică,

de aceea Îmi păstrez îndurarea față de tine!

4Te voi zidi din nou,

vei fi zidită din nou, fecioară Israel!

Te voi împodobi iarăși cu tamburine

și vei ieși la dans cu cei ce te înveselesc.

5Vei planta iarăși vii

pe dealurile Samariei,

iar cei ce le vor planta

se vor bucura de roadele lor.

6Căci vine ziua când străjerii vor proclama

pe muntele lui Efraim astfel:

«Haideți să mergem la Sion,

la Domnul, Dumnezeul nostru!»“.

7Așa vorbește Domnul:

„Strigați de bucurie pentru Iacov!

Chiuiți de veselie pentru căpetenia națiunilor!

Faceți-vă auziți, cântați laude și ziceți:

«Eliberează, Doamne, poporul Tău,

rămășița lui Israel!».

8Iată, îi voi aduce înapoi din țara de nord

și îi voi aduna de la marginile pământului.

Între ei va fi și orbul și șchiopul,

și femeia însărcinată și cea în durerile nașterii.

O mare adunare se va întoarce.

9Vor veni plângând

și, în mijlocul rugăciunilor, îi voi aduce înapoi.

Îi voi conduce la pârâuri

și pe o cale dreaptă,

pe care nu se vor împiedica,

fiindcă Eu sunt Tatăl lui Israel,

și Efraim este întâiul Meu născut.

10Ascultați Cuvântul Domnului, națiunilor,

și vestiți-l în insulele de departe!

«Cel Ce l-a risipit pe Israel îl va aduna

și Își va păzi turma ca un păstor!»

11Căci Domnul îl va răscumpăra pe Iacov

și-l va elibera din mâna unuia mai puternic decât el.

12Atunci vor veni și vor chiui de veselie pe înălțimile Sionului;

ei vor alerga la bunătățile Domnului:

la grâne, la must, la ulei,

la miei și la viței.

Sufletul lor va fi ca o grădină bine udată

și nu se vor mai istovi.

13Atunci fecioarele se vor veseli la dans,

iar tinerii și bătrânii la fel.

Le voi preface bocetul în veselie

și îi voi mângâia și le voi da bucurie,

după durerea lor.

14Voi sătura cu grăsime sufletul preoților,

iar poporul Meu se va sătura cu bunătatea Mea“,

zice Domnul.

15Așa vorbește Domnul:

„Un glas a fost auzit în Rama,

bocet și plânset mult.

Rahela își plânge copiii

și nu vrea să fie mângâiată pentru copiii ei,

căci ei nu mai sunt“.

16Așa vorbește Domnul:

„Oprește-ți plânsul

și lacrimile din ochi,

căci munca îți va fi răsplătită“,

zice Domnul;

„ei se vor întoarce din țara dușmanului.

17Există speranță pentru viitorul tău“,

zice Domnul.

„Fiii tăi se vor întoarce în teritoriul lor.

18L-am auzit într-adevăr pe Efraim văitându-se:

«M-ai disciplinat, ca pe un vițel care nu este obișnuit cu jugul

și am fost disciplinat.

Întoarce-mă Tu, și mă voi întoarce,

fiindcă Tu ești Domnul, Dumnezeul meu.

19Căci, după ce am rătăcit, mi-a părut rău;

ajungând să cunosc, mă lovesc peste coapsă.

Am fost făcut de rușine și umilit,

căci port disprețul tinereții mele».

20Nu este Efraim fiul Meu cel scump,

copilul în care-Mi găsesc plăcerea?

Căci, deși vorbesc adesea împotriva lui,

tot Îmi aduc aminte de el.

Inima Îmi tânjește după el;

sigur voi avea milă de el“,

zice Domnul.

21„Ridică-ți semne pe drum,

pune-ți stâlpi

și fii atent la cale,

la drumul pe care mergi.

Întoarce-te, fecioară Israel,

întoarce-te la aceste cetăți ale tale.

22Până când vei rătăci,

fiică necredincioasă?

Căci Domnul va crea un lucru nou în țară:

femeia va da târcoale bărbatului“.

23Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Când le voi aduce înapoi captivii, cei din țara și din cetățile lui Iuda vor zice iarăși aceste cuvinte: «Domnul să te binecuvânteze, locuință a dreptății, munte sfânt!». 24Cei din Iuda și din toate cetățile ei vor locui acolo împreună, atât plugarii, cât și cei ce umblă cu turmele pe pășuni. 25Căci voi sătura cu apă sufletul obosit și voi îndestula orice suflet flămând“.

26La aceste lucruri m-am trezit și am privit în jur. Somnul îmi fusese dulce.

27„Iată, vin zile“, zice Domnul, „când voi însămânța Casa lui Israel și Casa lui Iuda cu o sămânță de oameni și o sămânță de animale. 28Așa cum am vegheat asupra lor ca să-i smulg, să-i tai, să-i dărâm, să-i nimicesc și să le fac rău, tot așa voi veghea asupra lor ca să-i zidesc și să-i plantez“, zice Domnul. 29„În zilele acelea nu se va mai zice:

«Părinții au mâncat struguri necopți

și copiilor li s-au strepezit dinții»,

30ci fiecare va muri pentru propria nelegiuire. Fiecărui om care va mânca struguri necopți i se vor strepezi dinții.

Noul legământ

31Iată, vin zile“, zice Domnul,

„când voi încheia cu Casa lui Israel

și cu Casa lui Iuda

un legământ nou,

32nu ca legământul

pe care l-am încheiat cu strămoșii lor,

în ziua când i-am luat de mână

ca să-i scot din țara Egiptului,

legământ pe care l-au rupt,

cu toate că le eram Stăpân“,

zice Domnul.

33„Ci acesta este legământul

pe care-l voi încheia cu Casa lui Israel,

după acele zile“, zice Domnul:

„voi pune Legea Mea înăuntrul lor

și o voi scrie în inimile lor.

Eu voi fi Dumnezeul lor,

iar ei vor fi poporul Meu.

34Și nimeni nu-l va mai învăța pe semenul

sau pe fratele său, zicând:

«Cunoaște-L pe Domnul!»,

pentru că toți Mă vor cunoaște,

de la cel mai mic până la cel mai mare“,

zice Domnul,

„căci le voi ierta nelegiuirea

și nu-Mi voi mai aminti de păcatul lor“.

35Așa vorbește Domnul,

Cel Care a pus soarele

să lumineze ziua,

Cel Care a pus luna și stelele

să lumineze noaptea,

Cel Care stârnește marea

și face să-i urle valurile –

Domnul Oștirilor este Numele Său:

36„Dacă vor dispărea aceste hotărâri dinaintea Mea“,

zice Domnul,

„atunci și urmașii lui Israel vor înceta

să mai fie o națiune înaintea Mea pentru totdeauna!“.

37Așa vorbește Domnul:

„Dacă cerurile de sus vor putea fi măsurate,

iar temeliile de jos ale pământului vor putea fi cercetate,

atunci voi lepăda și Eu întregul neam al lui Israel

pentru tot ce a făcut“,

zice Domnul.

38„Iată, vin zile“, zice Domnul, „când cetatea aceasta va fi reconstruită pentru Domnul, de la Turnul lui Hananel până la Poarta Unghiului. 39Sfoara de măsurat va trece pe dinaintea ei până la dealul Gareb și apoi se va întoarce spre Goa. 40Toată valea – unde sunt aruncate cadavrele și cenușa – și toate terenurile – până la pârâul Chidron, până la unghiul Porții Cailor, spre est – vor fi dedicate Domnului. Cetatea nu va mai fi niciodată nimicită sau dărâmată“.