1 Noiembrie

2 Împărați 15, Tit 1

2 Împăraţilor 15

Azaria împăratul lui Iuda

1În al douăzeci și șaptelea an al lui Ieroboam, împăratul lui Israel, a început să domnească Azaria, fiul lui Amația, împăratul lui Iuda. 2Avea șaisprezece ani când a ajuns împărat și a domnit cincizeci și doi de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Iecolia din Ierusalim. 3El a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său Amația. 4Numai că înălțimile nu le-a stricat; poporul tot mai aducea jertfe și tămâie pe înălțimi. 5Domnul a lovit pe împărat cu lepră și el a fost lepros până în ziua morții și a locuit într-o casă deosebită. Și Iotam, fiul împăratului, era în fruntea casei și judeca poporul țării. 6Celelalte fapte ale lui Azaria și tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? 7Azaria a adormit cu părinții săi și l-au îngropat cu părinții săi în cetatea lui David. Și în locul lui a domnit fiul său Iotam.

Zaharia împăratul lui Israel

8În al treizeci și optulea an al lui Azaria, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel, la Samaria, Zaharia, fiul lui Ieroboam. A domnit șase luni. 9El a făcut ce este rău înaintea Domnului, ca și părinții lui; nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. 10Șalum, fiul lui Iabeș, a uneltit împotriva lui, l-a lovit înaintea poporului și l-a omorât; și în locul lui a domnit el. 11Celelalte fapte ale lui Zaharia sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel. 12Astfel s-a împlinit ce spusese lui Iehu Domnul, când zisese: „Fiii tăi până în al patrulea neam vor ședea pe scaunul de domnie al lui Israel.”

Șalum împăratul lui Israel

13Șalum, fiul lui Iabeș, a început să domnească în al treizeci și nouălea an al lui Ozia, împăratul lui Iuda. A domnit o lună la Samaria. 14Menahem, fiul lui Gadi, s-a suit din Tirța și a venit la Samaria, a lovit în Samaria pe Șalum, fiul lui Iabeș, și l-a omorât; și în locul lui a domnit el. 15Celelalte fapte ale lui Șalum și uneltirea pe care a făcut-o sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel. 16Atunci, Menahem a bătut Tifsahul și pe toți cei ce erau în el, cu ținutul lui dinspre Tirța; l-a bătut pentru că nu-și deschisese porțile. Și a spintecat pântecele tuturor femeilor însărcinate.

Menahem împăratul lui Israel

17În al treizeci și nouălea an al lui Azaria, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel Menahem, fiul lui Gadi. A domnit zece ani la Samaria. 18El a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s-a abătut, cât a trăit, de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. 19Pul, împăratul Asiriei, a venit în țară. Și Menahem a dat lui Pul o mie de talanți de argint ca să-l ajute să-și întărească domnia. 20Menahem a ridicat argintul acesta de la toți cei cu avere din Israel, ca să-l dea împăratului Asiriei; i-a pus să dea fiecare câte cincizeci de sicli de argint. Împăratul Asiriei s-a întors înapoi și nu s-a oprit atunci în țară. 21Celelalte fapte ale lui Menahem și tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel? 22Menahem a adormit cu părinții săi. Și în locul lui a domnit fiul său Pecahia.

Pecahia împăratul lui Israel

23În al cincizecilea an al lui Azaria, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel, la Samaria, Pecahia, fiul lui Menahem. A domnit doi ani. 24El a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. 25Pecah, fiul lui Remalia, slujbașul lui, a uneltit împotriva lui; l-a lovit la Samaria, în palatul casei împăratului, ca și pe Argob și Arie; avea cu el cincizeci de oameni dintre fiii galaadiților. A omorât astfel pe Pecahia și a domnit în locul lui. 26Celelalte fapte ale lui Pecahia și tot ce a făcut el sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel.

Pecah împăratul lui Israel

27În al cincizeci și doilea an al lui Azaria, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel la Samaria Pecah, fiul lui Remalia. A domnit douăzeci de ani. 28El a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. 29Pe vremea lui Pecah, împăratul lui Israel, a venit Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, și a luat Iionul, Abel-Bet-Maaca, Ianoahul, Chedeșul, Hațorul, Galaadul și Galileea, toată țara lui Neftali, și pe locuitori i-a dus în prinsoare în Asiria. 30Osea, fiul lui Ela, a făcut o uneltire împotriva lui Pecah, fiul lui Remalia, l-a lovit și l-a omorât și a domnit el în locul lui, în al douăzecilea an al lui Iotam, fiul lui Ozia. 31Celelalte fapte ale lui Pecah și tot ce a făcut el sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel.

Iotam împăratul lui Iuda

32În al doilea an al lui Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, a început să domnească Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda. 33Avea douăzeci și cinci de ani când a ajuns împărat și a domnit șaisprezece ani la Ierusalim. Mama sa se chema Ierușa, fata lui Țadoc. 34El a făcut ce este plăcut înaintea Domnului; a lucrat întocmai ca tatăl său Ozia. 35Numai că înălțimile nu le-a stricat; poporul tot mai aducea jertfe și tămâie pe înălțimi. Iotam a zidit poarta cea mai înaltă a Casei Domnului. 36Celelalte fapte ale lui Iotam și tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? 37În vremea aceea, Domnul a început să trimită împotriva lui Iuda pe Rețin, împăratul Siriei, și pe Pecah, fiul lui Remalia. 38Iotam a adormit cu părinții săi și a fost îngropat cu părinții săi în cetatea tatălui său David. Și în locul lui a domnit fiul său Ahaz.

Tit 1

1Pavel, rob al lui Dumnezeu și apostol al lui Isus Hristos potrivit cu credința aleșilor lui Dumnezeu și cunoștința adevărului, care este potrivit cu evlavia, 2în nădejdea vieții veșnice, făgăduite mai înainte de veșnicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă, 3ci Și-a descoperit Cuvântul la vremea Lui prin propovăduirea care mi-a fost încredințată după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, 4către Tit, adevăratul meu copil în credința noastră, a amândurora: Har și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Isus Hristos, Mântuitorul nostru! 5Te-am lăsat în Creta ca să pui în rânduială ce mai rămâne de rânduit și să așezi prezbiteri în fiecare cetate, după cum ți-am poruncit: 6Dacă este cineva fără prihană, bărbat al unei singure neveste, având copii credincioși, care să nu fie învinuiți de destrăbălare sau neascultare. 7Căci episcopul, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană, nu încăpățânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuș, nici lacom de câștig mârșav, 8ci să fie primitor de oaspeți, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat, 9să se țină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învățătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învățătura sănătoasă și să înfrunte pe potrivnici. 10În adevăr, mai ales printre cei tăiați împrejur, sunt mulți nesupuși, flecari și amăgitori, 11cărora trebuie să li se astupe gura. Ei buimăcesc familii întregi, învățând pe oameni, pentru un câștig urât, lucruri pe care nu trebuie să le învețe. 12Unul dintre ei, chiar proroc al lor, a zis: „Cretanii sunt totdeauna niște mincinoși, niște fiare rele, niște pântece leneșe.” 13Mărturia aceasta este adevărată. De aceea mustră-i aspru, ca să fie sănătoși în credință 14și să nu se țină de basme evreiești și de porunci date de oameni, care se întorc de la adevăr. 15Totul este curat pentru cei curați, dar, pentru cei necurați și necredincioși, nimic nu este curat: până și mintea și cugetul le sunt spurcate. 16Ei se laudă că-L cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuși și netrebnici pentru orice faptă bună.