Marcu 13

Semnele sfârșitului

(Mt. 24:1‑22; Lc. 21:5‑24)

1În timp ce ieșea Isus din Templu, unul dintre ucenicii Lui I-a zis:

‒ Învățătorule, iată ce pietre și ce clădiri!

2Isus i-a zis:

‒ Vezi tu clădirile acestea mari? Nu va fi lăsată aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.

3Apoi S-a așezat pe Muntele Măslinilor, de cealaltă parte a Templului, și Petru, Iacov, Ioan și Andrei L-au întrebat deoparte:

4‒ Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri și care va fi semnul când urmează să fie împlinite toate acestea?

5Isus a început să le vorbească astfel:

‒ Aveți grijă să nu vă ducă în rătăcire cineva! 6Vor veni mulți în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Acela!“, și-i vor duce în rătăcire pe mulți. 7Când veți auzi de războaie și vești de războaie, să nu vă tulburați! Acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârșitul. 8Căci o națiune se va ridica împotriva altei națiuni, și o împărăție împotriva altei împărății. Vor fi cutremure, în diverse locuri, și vor fi tulburări și foamete. Acestea vor fi începutul durerilor nașterii.

9Fiți atenți la voi înșivă! Vă vor da pe mâna sinedriilor și veți fi bătuți în sinagogi. Și veți fi puși să stați înaintea guvernatorilor și înaintea regilor din cauza Mea, ca mărturie pentru ei. 10Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie proclamată tuturor națiunilor. 11Când vă vor duce să vă dea pe mâna lor, să nu vă îngrijorați dinainte ce veți vorbi, ci spuneți ce vi se va da chiar în ceasul acela! Căci nu voi sunteți cei care veți vorbi, ci Duhul Sfânt. 12Fratele îl va da la moarte pe fratele său, iar tatăl pe copilul său. Copiii se vor ridica împotriva părinților și-i vor omorî. 13Veți fi urâți de toți din cauza Numelui Meu, dar cel ce va răbda până la sfârșit va fi mântuit.

14Când veți vedea „urâciunea pustiirii“ stând acolo unde n-ar trebui (cine citește să înțeleagă!), atunci cei din Iudeea să fugă în munți. 15Cel ce va fi pe acoperișul casei să nu coboare, nici să nu intre în casă ca să-și ia ceva din ea, 16iar cel ce va fi la câmp să nu se întoarcă să-și ia haina. 17Vai de cele ce vor fi însărcinate și de cele ce vor alăpta în zilele acelea! 18Rugați-vă să nu se întâmple iarna. 19Căci în zilele acelea va fi un necaz așa de mare, cum n-a mai fost de la începutul creației, pe care a creat-o Dumnezeu, și până acum, și nici nu va mai fi!

20Iar dacă Domnul n-ar fi scurtat zilele acelea, niciun om n-ar fi fost salvat. Dar, de dragul celor aleși, pe care El i-a ales, Domnul a scurtat zilele acelea.

Isus vorbește despre revenirea Sa

(Mt. 24:23‑35; Lc. 21:25‑33)

21Dacă cineva vă va spune atunci: „Iată, Cristosul este aici!“ sau „Iată, acolo este!“, să nu-l credeți. 22Căci se vor ridica cristoși falși și profeți falși și vor face semne și minuni, pentru a-i duce în rătăcire, dacă este posibil, pe cei aleși. 23Fiți atenți la voi înșivă! V-am spus mai dinainte toate lucrurile!

24Dar în zilele acelea, după necazul acela,

„soarele se va întuneca,

luna nu-și va mai da lumina,

25stelele vor cădea din cer

și puterile din ceruri vor fi clătinate“.

26Și atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu mare putere și glorie. 27Atunci El va trimite îngerii, iar ei îi vor aduna pe aleșii Lui din cele patru direcții, de la marginea pământului până la marginea cerului.

28Învățați de la smochin pilda lui: când mlădița lui devine deja fragedă și dă frunze, știți că vara este aproape. 29Tot așa și voi, când vedeți că se întâmplă aceste lucruri, să știți că El este aproape, este chiar la uși. 30Adevărat vă spun că nu va trece această generație până când nu se vor întâmpla toate aceste lucruri. 31Cerul și pământul vor trece, însă cuvintele Mele nicidecum nu vor trece!

Îndemn la veghere

(Mt. 24:36‑51; Lc. 21:34‑36)

32Dar despre ziua sau ora aceea nu știe nimeni, nici îngerii în Cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. 33Fiți atenți! Fiți treji și rugați-vă! Căci nu știți când va sosi vremea.

34Este ca atunci când un om, plecat într-o călătorie, își lasă casa, le dă sclavilor săi autoritate, fiecăruia slujba lui, și îi poruncește portarului să vegheze.

35Vegheați, deci, pentru că nu știți când vine stăpânul casei – sau seara, sau la miezul nopții, sau la cântatul cocoșului, sau dimineața – 36și nu cumva ca, venind pe neașteptate, să vă găsească dormind! 37Ceea ce vă spun vouă, spun tuturor: vegheați!

Isaia 13

Profeție împotriva Babilonului

1O rostire cu privire la Babilon, care i-a fost descoperită lui Isaia, fiul lui Amoț.

2„Ridicați un steag pe un munte golaș

și strigați tare la ei!

Faceți-le semn cu mâna să intre

pe porțile nobililor!

3Eu Însumi am poruncit sfinților Mei

și Mi-am chemat vitejii –

pe cei ce se bucură de măreția Mea –

să-Mi ducă la îndeplinire mânia“.

4Un tumult se aude pe munți,

ca al unui popor numeros.

Un vuiet de împărății,

de națiuni adunându-se.

Domnul Oștirilor Își strânge

armata pentru luptă.

5Ei vin dintr-o țară îndepărtată,

de la marginea cerurilor.

Domnul și uneltele mâniei Sale

vin ca să distrugă întreaga țară.

6Gemeți, căci ziua Domnului este aproape!

Va veni ca o devastare

din partea Celui Atotputernic.

7De aceea toate mâinile vor slăbi,

inima oricărui om se va înmuia

8și toți se vor îngrozi.

Chinurile și durerile îi vor apuca

și se vor zvârcoli ca o femeie în durerile nașterii.

Se vor uita îngroziți unul la altul,

cu fețele înroșite.

9Iată, vine ziua Domnului, o zi a cruzimii.

Vine cu mânie și urgie aprinsă,

pentru a face din țară un pustiu

și pentru a nimici păcătoșii din ea.

10Stelele cerurilor și constelațiile lor

nu-și vor mai arăta lumina;

soarele va fi întunecat la răsăritul lui,

iar luna nu-și va mai trimite lumina.

11„Voi pedepsi lumea pentru răutatea ei

și pe cei răi pentru nelegiuirea lor.

Voi pune capăt mândriei celor aroganți

și voi zdrobi aroganța celor groaznici.

12Îl voi face pe om mai rar decât aurul pur

și pe oameni mai rari decât aurul de Ofir.

13Pentru aceasta, voi face să se cutremure cerurile,

iar pământul se va zgudui din temelii,

din cauza furiei Domnului Oștirilor,

în ziua mâniei Lui.

14Asemenea unei gazele urmărite

sau a unei turme fără păstor,

fiecare se va întoarce la poporul lui,

fiecare va fugi în țara lui.

15Oricine va fi găsit va fi străpuns

și oricine va fi capturat va cădea ucis de sabie.

16Copiii lor vor fi zdrobiți în bucăți înaintea ochilor lor,

casele lor vor fi jefuite,

iar soțiile lor vor fi violate.

17Iată, îi voi stârni împotriva lor pe mezi,

cărora nu le va păsa de argint

și nu-și vor găsi plăcerea în aur.

18Arcurile lor îi vor străpunge pe cei tineri.

De rodul pântecului nu vor avea milă,

iar copiii nu vor găsi îndurare în ochii lor.

19Iar Babilonul, frumusețea împărățiilor,

splendoarea măreției caldeenilor,

va arăta ca Sodoma și Gomora

atunci când le-a distrus Dumnezeu.

20Nu va mai fi locuit niciodată;

nu va mai sta nimeni în el

pentru tot restul generațiilor.

Niciun arab nu-și va întinde cortul acolo

și niciun păstor nu-și va odihni turma în acel loc.

21Ci animalele deșertului vor sta acolo:

șacalii îi vor umple casele,

struții vor locui acolo,

iar țapii sălbatici vor zburda în acel loc.

22Hienele vor urla în palatele sale,

iar șacalii – în casele lui de petrecere.

Vremea lui este aproape,

și zilele nu-i vor fi prelungite“.

Daniel 9

Rugăciunea lui Daniel

1În primul an al lui Darius, fiul lui Ahașveroș, din neamul mezilor, care fusese făcut împărat peste împărăția caldeenilor, 2în primul an al domniei lui, eu, Daniel, am înțeles din cărți numărul de ani care trebuia să se împlinească, după Cuvântul Domnului spus profetului Ieremia, cu privire la ruinele Ierusalimului: șaptezeci de ani. 3Mi-am îndreptat fața către Stăpânul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune, cu cereri și cu post, îmbrăcat în pânză de sac și având cenușă presărată pe cap.

4M-am rugat Domnului, Dumnezeul meu, și I-am mărturisit, zicând:

«Stăpâne, Dumnezeule mare și de temut, Cel Care ții legământul și îndurarea față de cei ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale, 5am păcătuit, am greșit, am fost răi și ne-am răzvrătit, ne-am îndepărtat de poruncile și legile Tale. 6N-am ascultat de slujitorii Tăi, profeții, care vorbeau în Numele Tău regilor noștri, prinților și strămoșilor noștri și întregului popor din țară.

7A Ta, Stăpâne, este dreptatea, iar noi merităm să ni se umple fața de rușine, noi, oamenii din Iuda, locuitorii Ierusalimului și întregul Israel, de aproape sau de departe, din orice țară unde i-ai alungat din cauza necredincioșiei lor, de care s-au făcut vinovați față de Tine. 8Doamne, noi merităm să ni se umple fața de rușine, da, noi, regii noștri, căpeteniile noastre și strămoșii noștri, căci am păcătuit împotriva Ta.

9La Stăpânul, Dumnezeul nostru, este însă mila și iertarea, cu toate că ne-am răzvrătit împotriva Lui. 10N-am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeul nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le-a dat prin slujitorii Săi, profeții. 11Tot Israelul a încălcat Legea Ta și, astfel, s-a îndepărtat, refuzând să asculte de glasul Tău. De aceea s-au revărsat peste noi blestemul și jurământul care au fost scrise în Legea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu, căci împotriva lui Dumnezeu am păcătuit. 12El Și-a împlinit astfel cuvântul pe care-l rostise împotriva noastră și împotriva conducătorilor noștri care ne judecau, aducând peste noi o nenorocire așa de mare, încât ceea ce i s-a întâmplat Ierusalimului nu s-a mai întâmplat nicăieri sub ceruri. 13După cum este scris în Legea lui Moise, așa a venit peste noi toată nenorocirea aceasta, iar noi nu ne-am rugat Domnului, Dumnezeul nostru, ca să ne întoarcem de la nelegiuirile noastre și să luăm aminte la adevărul Tău. 14De aceea, Domnul a avut grijă să aducă nenorocirea aceasta peste noi, căci Domnul, Dumnezeul nostru, este drept în toate lucrările pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat de glasul Lui.

15Acum, Stăpâne, Dumnezeul nostru, Tu, Care Ți-ai scos poporul din țara Egiptului cu mână tare și Care Ți-ai făcut un Nume, așa cum este și astăzi…, noi am păcătuit și am fost răi. 16Stăpâne, potrivit cu toate lucrările Tale înfăptuite cu dreptate, îndepărtează-Ți, Te rog, mânia și furia de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt, căci, din cauza păcatelor și nelegiuirilor strămoșilor noștri a ajuns Ierusalimul și poporul Tău de disprețul tuturor celor ce ne înconjoară!

17Acum, deci, Dumnezeul nostru, ascultă rugăciunea slujitorului Tău și cererile lui și, de dragul Tău, Stăpâne, fă să strălucească fața Ta peste Sfântul Tău Lăcaș devastat! 18Pleacă-Ți urechea, Dumnezeule, și ascultă! Deschide-Ți ochii și privește la ruinele noastre și la cetatea peste care este chemat Numele Tău. Căci nu datorită faptelor noastre drepte aducem cererile noastre înaintea Ta, ci pentru mila Ta cea mare. 19Ascultă, Stăpâne! Iartă, Stăpâne! Ascultă cu atenție, Stăpâne! Lucrează și nu întârzia, de dragul Tău, Dumnezeul meu. Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta și peste poporul Tău».

Cei șaptezeci de ori câte șapte săptămâni

20În timp ce vorbeam, mă rugam și mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu, Israel, și în timp ce îmi aduceam cererile înaintea Domnului, Dumnezeul meu, cu privire la muntele cel sfânt al Dumnezeului meu, 21deci, în timp ce eu încă vorbeam în rugăciune, omul Gabriel, pe care-l văzusem în vedenia dinainte, a venit repede în zbor și s-a apropiat de mine chiar în clipa când se aducea darul de mâncare de seară. 22El m-a făcut să înțeleg, spunându-mi astfel: «Daniel, am venit acum să-ți dau înțelepciune și pricepere. 23Când ai început să implori milă, a ieșit un mesaj, iar eu am venit să te înștiințez, căci ești de mare preț. Prin urmare, fii atent la mesaj și încearcă să înțelegi vedenia!

24Șaptezeci de săptămâni de ani au fost stabilite pentru poporul tău și pentru cetatea ta sfântă, pentru a pune capăt fărădelegii, pentru a sfârși cu păcatul, pentru a ispăși nelegiuirea, pentru a aduce dreptatea veșnică, pentru a sigila vedenia și profeția și pentru a-L unge pe Sfântul Sfinților.

25Să știi și să înțelegi aceasta: de la darea poruncii de restaurare și reconstruire a Ierusalimului până la Unsul, Conducătorul, va fi o perioadă de șapte ori câte șapte săptămâni și o perioadă de șaizeci și două de ori câte șapte săptămâni. Piața și șanțul îi vor fi refăcute, însă în vremuri de necaz. 26După perioada de șaizeci și două de ori câte șapte săptămâni, Unsul va fi nimicit și nu va avea nimic. Poporul unui conducător care va veni va distruge cetatea și Sfântul Lăcaș. Sfârșitul lui va fi ca printr-un potop, iar războiul va ține până la sfârșit. Pustiirile sunt hotărâte. 27El va încheia un legământ ferm cu mulți pentru o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va pune capăt jertfei și darului de mâncare. Și pe aripa urâciunilor va fi cel ce pustiește, până va fi revărsat asupra celui pustiit sfârșitul hotărât»“.

Daniel 11

1În anul întâi al lui Darius Medul, am stat alături de el ca să-l întăresc și să-l protejez.

Regii de la sud și cei de la nord

2Acum, îți voi spune adevărul acesta: iată, încă trei împărați se vor mai ridica în Persia. Cel de-al patrulea va strânge mai multă bogăție decât toți ceilalți și, când va câștiga putere prin bogăție, îi va răscula pe toți împotriva împărăției Iavanului. 3Apoi se va ridica un împărat puternic care va stăpâni cu mare autoritate și va face tot ce-i va plăcea. 4La scurt timp după ce se va ridica la putere, împărăția lui va fi sfărâmată și va fi împărțită în cele patru direcții ale cerului, dar nu la descendenții lui. Ea nu va mai avea aceeași autoritate ca atunci când stăpânea el, căci împărăția lui va fi dezrădăcinată și va fi dată și altora pe lângă descendenții lui.

5Regele din sud va ajunge tare, dar una dintre căpeteniile lui va fi mai tare decât el și își va stăpâni cu mare autoritate regatul. 6După câțiva ani se vor uni prin alianță. Fata regelui din sud va veni la regele din nord ca să facă o înțelegere. Dar ea nu-și va păstra puterea oștii, iar el și oastea lui nu vor dura. Și fata va fi dată la moarte împreună cu însoțitorii ei, cu cel din care s-a născut și cu cel ce a sprijinit-o.

În acele vremuri, 7din rădăcinile ei se va ridica un lăstar în locul ei. El va veni împotriva armatei regelui din nord și va intra în fortăreața lui. Se va lupta cu ei și va fi învingător. 8Va duce în Egipt, ca pradă de război, dumnezeii lor, chipurile lor turnate și obiectele lor scumpe de argint și de aur. Pentru câțiva ani el se va ține departe de regele din nord. 9Atunci regele din nord va veni împotriva regatului regelui din sud, dar se va întoarce în țara lui. 10Totuși, fiii săi se vor pregăti de război și vor strânge o mulțime de oști care vor înainta, se vor revărsa ca un potop, vor traversa și se vor război cu el, împingând lupta până spre fortăreața lui.

11Mâniat de aceasta, regele din sud va ieși și se va război cu el, adică cu regele din nord, care va ridica o mulțime mare, însă această mulțime va fi dată în mâinile celuilalt. 12Când mulțimea va fi învinsă, regele din sud se va mândri în inima lui. El va doborî zeci de mii, dar tot nu va fi învingător. 13Regele din nord se va întoarce și va strânge o mulțime mai mare decât cea dintâi. Și, după câțiva ani, va veni cu o armată mare și cu multe provizii.

14În vremurile acelea, mulți se vor ridica împotriva regelui din sud. Niște oameni violenți din poporul tău se vor răscula ca să împlinească vedenia, însă vor cădea. 15Când regele din nord va veni, va ridica rampe de asalt și va cuceri o cetate fortificată. Oștile regelui din sud nu-i vor putea sta împotrivă și nici chiar oamenii cei mai aleși nu i se vor putea împotrivi. 16Cel ce va veni împotriva lui va face cum îi va plăcea și nu-i va sta nimeni împotrivă. El se va opri în țara cea frumoasă, având puterea de a distruge. 17Va avea de gând să vină cu toată puterea regatului său și va face o alianță cu el. Îi va da pe una dintre fetele sale de soție, ca să-i distrugă regatul, dar lucrul acesta nu va reuși și nu-l va ajuta. 18Apoi își va întoarce privirile înspre insule și va cuceri multe dintre ele, dar un conducător va pune capăt disprețului său, astfel încât disprețul se va răsfrânge asupra lui însuși. 19El se va întoarce înspre fortărețele din țara lui, dar se va împiedica, va cădea și nu va mai fi găsit.

20Cel ce-i va lua locul va trimite un asupritor, pentru a păstra măreția regatului. În câteva zile însă, va fi zdrobit și aceasta fără mânie și fără luptă.

21În locul lui se va ridica un om disprețuit, căruia nu i s-a dat măreție regală. El va veni pe neașteptate și va pune mâna pe regat prin conspirații. 22Oștile cele copleșitoare la număr vor fi măturate dinaintea lui și vor fi zdrobite, iar conducătorul legământului va fi și el zdrobit. 23După ce se vor uni cu el prin alianță, el se va folosi de înșelătorie, se va ridica și va fi tare chiar și cu puțin popor. 24Va veni pe neașteptate în locurile roditoare ale provinciei și va face ceva ce nu făcuseră nici părinții săi, nici părinții părinților săi: va împărți jaful, prada și bogățiile și va concepe planuri împotriva fortificațiilor, dar numai pentru o vreme.

25El își va stârni puterea și curajul, înaintând împotriva regelui din sud cu o armată mare. Regele din sud se va angaja în luptă cu o armată mare și mult mai puternică, dar nu va învinge din cauza planurilor conspirate împotriva lui. 26Cei ce mănâncă din bucatele lui vor încerca să-l zdrobească. Armata lui va fi spulberată și mulți vor cădea răpuși. 27Cei doi regi, cu inimile înclinate spre rău, vor sta la aceeași masă și se vor minți unul pe altul, dar nu vor reuși, căci sfârșitul va fi la vremea hotărâtă. 28Regele din nord se va întoarce în țara lui cu mari bogății, dar inima lui va fi împotriva legământului sfânt. Va lucra întocmai, apoi se va întoarce în țara lui.

29La timpul hotărât va reveni și va înainta împotriva sudului, dar nu va mai fi ca înainte. 30Vor veni împotriva lui niște corăbii din Chitim, care-l vor descuraja. Se va retrage și își va vărsa apoi mânia asupra legământului sfânt. Întorcându-se, îi va favoriza pe cei ce au părăsit legământul sfânt.

31Oștile trimise de el vor ocupa și vor profana Sfântul Lăcaș și fortăreața, vor îndepărta jertfa continuă și vor așeza urâciunea pustiirii. 32Îi va corupe prin lingușiri pe cei ce încalcă legământul, dar cei din popor, care Îl cunosc pe Dumnezeul lor, vor rămâne tari și vor face ce se cuvine.

33Înțelepții poporului îi vor învăța pe mulți. Totuși, ei vor cădea, pentru o vreme, uciși de sabie sau de flacără, de captivitate sau de jaf. 34Când vor cădea, vor primi puțin ajutor și mulți li se vor alătura fără a fi sinceri. 35Unii dintre înțelepți vor cădea pentru a fi încercați, curățiți și albiți până la vremea sfârșitului, căci sfârșitul va fi doar la vremea hotărâtă.

Regele care se va înălța pe sine

36Regele va face ce-i va plăcea. Se va mări și se va înălța deasupra oricărui dumnezeu și va rosti lucruri uimitoare împotriva Dumnezeului dumnezeilor. El va reuși până când mânia va ajunge la capăt, căci ce este hotărât se va împlini. 37Nu va ține seamă nici de dumnezeii strămoșilor lui, nici de cel dorit de femei. El nu va ține seamă de niciun dumnezeu, ci se va mări pe sine însuși deasupra tuturor. 38În locul lor va onora un dumnezeu al fortărețelor. Pe acest dumnezeu, pe care strămoșii lui nu l-au cunoscut, îl va onora cu aur și cu argint, cu pietre prețioase și cu lucruri de preț. 39El va lupta cu dumnezeul străin împotriva cetăților fortificate. Celor ce-l vor recunoaște le va oferi multe onoruri și pe mulți dintre aceștia îi va pune să stăpânească și le va împărți pământul drept răsplată.

40La vremea sfârșitului, regele din sud va porni război cu el. Dar regele din nord se va năpusti ca o furtună asupra acestuia cu care de luptă, cu călăreți și cu multe corăbii. Va intra în țări, se va revărsa și va traversa. 41Va intra și în țara cea frumoasă și mulți vor cădea. Cei ce vor scăpa din mâna lui vor fi Edomul, Moabul și conducătorii fiilor lui Amon. 42Își va întinde mâna împotriva țărilor, și țara Egiptului nu va avea scăpare. 43Va lua în stăpânire comori ascunse de aur și de argint și tot felul de lucruri de preț din Egipt, iar libienii și cușiții îi vor sta la picioare. 44Însă, când niște vești din est și din nord îl vor ului, el va porni cu o mare furie ca să distrugă și să dea spre nimicire pe mulți. 45Își va întinde corturile regale între mări, la muntele sfânt și minunat, însă apoi îl va ajunge sfârșitul și nimeni nu-l va ajuta.