Luca 20

Autoritatea lui Isus

(Mt. 21:23‑27; Mc. 11:27‑33)

1Într-una din zile, în timp ce Isus învăța poporul în Templu și vestea Evanghelia, au venit conducătorii preoților și cărturarii, împreună cu bătrânii, 2și L-au întrebat:

‒ Spune-ne, cu ce autoritate faci aceste lucruri și cine Ți-a dat această autoritate?

3 Isus, răspunzând, le-a zis:

‒ Vă voi întreba și Eu un lucru. Spuneți-Mi: 4botezul lui Ioan era din Cer sau de la oameni?

5Ei însă discutau între ei, zicând:

‒ Dacă vom răspunde: „Din Cer!“, va întreba: „Atunci de ce nu l-ați crezut?“, 6iar dacă vom răspunde: „De la oameni!“, tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este convins că Ioan a fost un profet.

7Așa că I-au răspuns că ei nu știu de unde era.

8Atunci Isus le-a zis:

‒ Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.

Pilda viticultorilor

(Mt. 21:33‑46; Mc. 12:1‑12)

9Apoi a început să spună poporului următoarea pildă:

‒ Un om a plantat o vie, a arendat-o unor viticultori și a plecat într-o călătorie pentru un timp îndelungat. 10La vremea potrivită a trimis un sclav la viticultori, ca să-i dea din rodul viei.

Viticultorii însă l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 11Stăpânul a trimis un alt sclav, dar și pe acela l-au bătut și, după ce l-au umilit, l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 12A mai trimis un al treilea, dar și pe acesta l-au rănit și l-au alungat.

13Atunci stăpânul viei a zis: „Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit. Poate că pe acesta îl vor respecta!“. 14Dar viticultorii, când l-au văzut, și-au zis unii altora: „Acesta este moștenitorul! Să-l omorâm, pentru ca moștenirea să fie a noastră!“. 15Și l-au scos afară din vie și l-au omorât.

Așadar, ce le va face stăpânul viei? 16El va veni și-i va nimici pe viticultorii aceia, iar via o va da altora.

Când au auzit ei aceste cuvinte, au zis:

‒ Să nu se întâmple așa!

17Dar El, uitându-Se la ei, a zis:

‒ Atunci ce înseamnă cuvântul acesta care a fost scris:

„Piatra pe care au respins-o zidarii

a devenit Piatra din capul unghiului“?

18Oricine cade peste piatra aceea va fi zdrobit, iar pe acela peste care cade ea, îl va spulbera.

19Chiar în ceasul acela, cărturarii și conducătorii preoților au căutat să pună mâna pe El, dar le-a fost frică de popor. Căci știau că împotriva lor spusese această pildă.

Tributul datorat Cezarului

(Mt. 22:15‑22; Mc. 12:13‑17)

20Atunci L-au urmărit îndeaproape și au trimis niște oameni perfizi, care se prefăceau că sunt drepți, ca să-L prindă cu vorba și să-L poată da astfel pe mâna conducerii și autorității guvernatorului.

21Aceștia L-au întrebat:

‒ Învățătorule, știm că vorbești și-i înveți pe oameni ce este drept, și că nu favorizezi niciun om, ci-i înveți pe toți calea lui Dumnezeu în conformitate cu adevărul. 22Se cuvine să plătim tribut Cezarului sau nu?

23El însă, înțelegând viclenia lor, le-a zis:

24‒ Arătați-Mi un denar. Chipul și inscripția de pe el, ale cui sunt?

Ei au zis:

‒ Ale Cezarului.

25El le-a zis:

‒ Prin urmare, dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!

26Astfel, ei n-au putut să-L prindă cu vorba înaintea poporului și, uimiți de răspunsul Lui, au tăcut.

Despre înviere

(Mt. 22:23‑33; Mc. 12:18‑27)

27Apoi s-au apropiat câțiva saduchei, care zic că nu există înviere, și L-au întrebat:

28‒ Învățătorule, Moise ne-a scris: „Dacă fratele cuiva moare, având o soție, dar fără să aibă copii, fratele lui s-o ia de soție pe văduvă și să-i ridice un urmaș fratelui său“. 29Erau deci șapte frați. Primul, după ce și-a luat o soție, a murit fără să aibă copii. 30Al doilea a luat-o pe văduvă de soție, dar și acesta a murit fără să aibă copii. 31Al treilea a luat-o și el de soție, și tot așa toți cei șapte. Ei n-au lăsat în urmă copii și au murit. 32La urmă, a murit și femeia. 33Deci, la înviere, soția căruia dintre ei va fi ea? Căci toți șapte au avut-o de soție!

34Isus le-a zis:

‒ Oamenii veacului acestuia se însoară și se mărită, 35dar cei care au fost considerați demni să aibă parte de veacul acela și de învierea dintre cei morți, nici nu se însoară, nici nu se mărită, 36căci ei nici nu mai pot muri, pentru că sunt ca îngerii și sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37Iar cu privire la faptul că cei morți sunt înviați, însuși Moise a făcut cunoscut acest lucru, acolo unde scrie despre rug, când vorbește despre Domnul ca fiind „Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov“. 38El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii.

39Atunci unii dintre cărturari, răspunzând, au zis:

‒ Învățătorule, bine ai zis!

40Și nu mai îndrăzneau să-L întrebe nimic.

Al Cui Fiu este Cristos?

(Mt. 22:41‑46; Mc. 12:35‑37)

41Însă El i-a întrebat:

‒ Cum de zic ei despre Cristos că este fiul lui David? 42Căci David însuși, în cartea Psalmilor, spune:

„Domnul I-a zis Domnului meu:

«Șezi la dreapta Mea,

43până-i voi pune pe dușmanii Tăi

să fie scăunaș pentru picioarele Tale!»“.

44Așadar, David Îl numește „Domn“. Deci, cum este El fiul lui?

Modul de viață ipocrit al cărturarilor

(Mt. 23:1‑7; Mc. 12:38‑39)

45Apoi le-a vorbit ucenicilor în auzul întregului popor: 46„Păziți-vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi și care iubesc saluturile în piețe, scaunele de onoare în sinagogi și locurile de onoare la mese. 47Ei devorează casele văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o condamnare mult mai mare“.

Isaia 5

O cântare despre via Domnului

1Voi cânta Preaiubitului meu

o cântare despre via Lui:

Iubitul meu avea o vie

pe un deal fertil.

2A săpat-o, a curățat-o de pietre

și a plantat în ea cele mai alese vițe.

I-a construit un turn de pază

și a săpat o presă de struguri în ea.

Apoi a așteptat să facă struguri buni,

dar ea a făcut struguri sălbatici.

3„Acum, voi, locuitori ai Ierusalimului și bărbați ai lui Iuda,

judecați, vă rog, între Mine și via Mea.

4Ce-ar fi trebuit să mai fac viei Mele

și nu i-am făcut?

De ce a făcut struguri sălbatici

când Eu Mă așteptam să facă struguri buni?

5Acum vă voi spune

ce voi face cu via Mea:

îi voi îndepărta gardul,

și ea va fi lăsată pentru pășune;

îi voi dărâma zidul,

și ea va fi călcată în picioare.

6O voi transforma într-un deșert;

nu va mai fi curățată, nici săpată,

iar în ea vor crește mărăcini și spini.

De asemenea, voi porunci norilor

să nu mai dea ploaie peste ea“.

7Via Domnului Oștirilor

este Casa lui Israel,

iar bărbații lui Iuda

sunt grădina în care Își găsea plăcerea.

El Se aștepta la judecată dreaptă,

și iată că are loc vărsare de sânge;

Se aștepta la dreptate,

dar iată că se aude strigăt de durere.

Păcatul lui Iuda și condamnarea lui

8Vai de voi, cei care înșirați casă după casă

și adăugați teren lângă teren,

până nu mai rămâne loc,

și trăiți singuri în țară!

9 Domnul Oștirilor a jurat în auzul meu:

„Cu siguranță, multe case vor fi pustiite,

case mari și frumoase, în care nu va mai sta nimeni.

10O vie de zece iugăre va da doar un bat,

un homer de sămânță nu va da decât o efă“.

11Vai de cei ce se scoală dimineața

ca să alerge după băutură

și de cei ce stau până noaptea târziu

ca să se înfierbânte de vin.

12Ei au liră și harfă,

tamburină, flaut și vin la ospețele lor,

dar nu iau seama la faptele Domnului

și nu văd lucrarea mâinilor Sale!

13Și, astfel, poporul meu va merge în captivitate

din lipsă de cunoștință.

Conducătorii lui vor ajunge oameni flămânzi,

iar mulțimea lui se va usca de sete.

14De aceea Locuința Morților și-a mărit pofta

și și-a deschis gura peste măsură.

În ea vor coborî nobilii lui Iuda și mulțimea lui,

precum și cei ce petrec și se veselesc.

15Omul va fi trântit, fiecare va fi umilit,

iar privirile trufașe vor fi smerite.

16Dar Domnul Oștirilor va fi înălțat prin judecată;

Dumnezeul cel Sfânt Se va arăta sfânt prin dreptate.

17Atunci mieii vor paște ca pe pășunea lor,

iar nomazii vor mânca printre dărâmăturile bogaților.

18Vai de cei ce trag nelegiuirea cu funiile deșertăciunii

și păcatul – cum ar trage frânghiile de la car!

19Vai de cei ce zic: „Să se grăbească,

să-Și facă repede lucrarea

ca s-o vedem!

Să se împlinească planul Sfântului lui Israel,

ca noi să-l cunoaștem!“.

20Vai de cei ce numesc răul bine

și binele rău,

întunericul lumină,

și lumina întuneric,

amărăciunea dulceață,

și dulceața amărăciune!

21Vai de cei ce se cred înțelepți

și de cei ce se consideră isteți!

22Vai de cei ce sunt viteji la băut vin

și curajoși la amestecat băuturi tari,

23care, pentru mită, îl achită pe cel rău,

și-i lipsesc de dreptate pe cei drepți!

24De aceea, așa cum flacăra focului arde miriștea

și așa cum iarba uscată piere în flăcări,

tot așa le va putrezi și lor rădăcina,

iar floarea li se va risipi ca țărâna,

pentru că au respins Legea Domnului Oștirilor

și au disprețuit Cuvântul Sfântului lui Israel.

25De aceea mânia Domnului se aprinde împotriva poporului Său.

El Își ridică mâna împotriva lor și-i doboară.

Munții se clatină

și cadavrele sunt ca gunoiul pe drumuri.

Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a calmat,

iar mâna Sa este încă întinsă.

26El ridică un steag pentru națiunile de departe

și le fluieră de la marginea pământului.

Și iată-le că vin iute și ușor.

27Niciunul nu este obosit și nici nu se împiedică;

niciunul nu ațipește și nici nu doarme.

Niciunul nu are brâul de pe coapse desfăcut

și niciunul nu are cureaua de la sandale ruptă.

28Săgețile lor sunt ascuțite,

toate arcurile lor sunt încordate.

Copitele cailor lor sunt ca de cremene

și roțile carelor lor sunt ca vijelia.

29Urletul lor este ca al unui leu;

urlă ca niște lei tineri.

Răcnesc și înșfacă prada

pe care o iau cu ei și nimeni n-o mai poate scăpa.

30În ziua aceea, națiunile vor răcni asupra lui

ca răcnetul mării.

Dacă cineva se va uita către țară,

va vedea numai întuneric și necaz;

chiar și lumina va fi ascunsă între nori.

Ieremia 21

Ieremia prevestește căderea Ierusalimului

1Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, când regele Zedechia l-a trimis la el pe Pașhur, fiul lui Malchia, și pe preotul Țefania, fiul lui Maaseia, ca să-i zică: 2„Întreabă-L, te rog, pe Domnul pentru noi, căci Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a început războiul împotriva noastră. Poate că Domnul va face pentru noi vreuna dintre minunile Sale, astfel încât acesta să-și retragă armata“.

3Ieremia le-a răspuns: „Spuneți-i lui Zedechia: 4«Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi întoarce împotriva voastră armele de război care sunt în mâinile voastre și pe care le folosiți ca să luptați împotriva împăratului Babilonului și a caldeenilor care vă asediază de dincolo de ziduri. Eu îi voi strânge în mijlocul cetății acesteia. 5Eu Însumi voi lupta împotriva voastră cu mână întinsă și cu braț puternic, cu mânie, cu furie și cu o mare înverșunare. 6Îi voi lovi pe locuitorii acestei cetăți – atât pe oameni, cât și pe animale – și vor muri de o molimă cumplită. 7După aceea, zice Domnul, voi da pe Zedechia, regele lui Iuda, precum și pe slujitorii lui, pe popor, pe toți cei din cetatea aceasta, care vor scăpa de molimă, de sabie și de foamete, îi voi da în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, în mâinile dușmanilor lor, în mâinile celor ce încearcă să le ia viața. Nebucadnețar îi va trece prin ascuțișul sabiei, nu-i va cruța, nu-i va fi milă și nu se va îndura de ei’».

8Iar poporului acestuia să-i spui: «Așa vorbește Domnul: ‘Iată, pun înaintea voastră calea vieții și calea morții. 9Cine va rămâne în cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de molimă; dar cine va ieși să se predea caldeenilor care vă asediază, va trăi și viața lui îi va fi singura pradă. 10Căci Eu Mi-am îndreptat fața împotriva cetății acesteia, ca să-i fac rău, nu bine, zice Domnul, și de aceea ea va fi dată în mâinile împăratului Babilonului, care îi va da foc’».

Profeție împotriva dinastiei lui David

11De asemenea, Casei regelui lui Iuda să-i spui astfel: «Ascultați Cuvântul Domnului! 12Casă a lui David, așa vorbește Domnul:

Faceți dreptate în fiecare dimineață

și eliberați-l din mâna asupritorului

pe cel ce a fost jefuit,

ca nu cumva să izbucnească furia Mea ca un foc

și să ardă, fără să mai poată fi stinsă,

din cauza răutății faptelor voastre.

13Iată, sunt împotriva ta,

cetate așezată în vale,

stâncă a podișului, zice Domnul.

Pe voi, care spuneți: ‘Cine poate veni împotriva noastră?

Cine poate intra în adăposturile noastre?’,

14vă voi pedepsi după rodul faptelor voastre, zice Domnul.

Voi aprinde un foc în pădurea voastră,

care va distruge tot ce este împrejurul ei»“.

Ezechiel 19

Bocet pentru prinții lui Israel

1Iar tu înalță o cântare de jale despre prinții lui Israel! 2Spune:

«Ce era mama ta? Era o leoaică printre lei!

Ea stătea întinsă în mijlocul leilor tineri,

crescându-și puii.

3L-a crescut pe unul dintre puii ei

și acesta a devenit un leu tânăr.

El s-a obișnuit să sfâșie prada

și a ajuns să devoreze oameni.

4Când au auzit națiunile despre el,

l-au prins în groapa lor

și l-au dus în lanțuri

în țara Egiptului.

5Când și-a văzut așteptarea neîmplinită

și speranța spulberată,

leoaica l-a luat pe un alt pui de-al ei

și l-a pus leu conducător.

6El a umblat printre lei

până a devenit un leu tânăr.

A învățat să sfâșie prada

și a ajuns să devoreze oameni.

7Le-a capturat văduvele

și le-a devastat cetățile.

Țara, cu tot ce cuprindea ea,

era îngrozită la auzul urletului său.

8Atunci națiunile din provinciile vecine

s-au îndreptat împotriva lui

și au aruncat plasa asupra lui,

iar el a fost prins în groapa lor.

9L-au pus într-o cușcă, în lanțuri,

l-au dus la împăratul Babilonului

și l-au aruncat în închisoare,

ca să nu i se mai audă glasul

pe munții lui Israel.

10Mama ta era ca o viță în via ta,

plantată lângă ape.

Datorită belșugului de apă,

ea era roditoare și plină de mlădițe.

11Mlădițele ei erau așa de tari,

încât se puteau face din ele sceptre de conducători.

Ea se înălța prin frunzișul stufos

și se făcea observată prin înălțimea ei

și prin mulțimea mlădițelor ei.

12Dar a fost smulsă cu furie

și aruncată la pământ.

Vântul de est a făcut-o să se ofilească,

roadele i-au fost zdrobite,

iar mlădițele ei cele tari s-au uscat

și au fost arse de foc.

13Acum ea este plantată în deșert,

într-un pământ uscat și secetos.

14Din butucul ei a ieșit un foc

care i-a distrus roadele.

Și, astfel, n-a mai rămas în ea nicio mlădiță tare,

niciun sceptru pentru a conduce».

Aceasta este o cântare de jale și va fi folosită ca o cântare de jale“.