Matei 23

Modul de viață ipocrit al cărturarilor și fariseilor

(Mc. 12:38‑39; Lc. 11:43‑46; 20:45‑46)

1Atunci Isus a vorbit mulțimilor și ucenicilor Săi, 2zicând: „Cărturarii și fariseii stau pe scaunul lui Moise. 3Deci, să faceți și să păziți toate lucrurile pe care vi le spun ei, dar să nu faceți după faptele lor, pentru că ei zic, dar nu fac. 4Ei leagă poveri grele și dificil de purtat și le așază pe umerii oamenilor, dar ei înșiși nici măcar cu degetul nu vor să le miște.

5Toate faptele lor sunt făcute pentru a fi văzuți de oameni. Astfel, își fac filacterele largi și ciucurii lungi, 6iubesc locul de onoare la mese, scaunele de onoare în sinagogi 7și saluturile în piețe și le place să fie numiți de oameni: «Rabbi».

8Dar voi să nu vă numiți «Rabbi», căci Unul singur este Învățătorul vostru, iar voi toți sunteți frați. 9Și «tată» să nu numiți pe nimeni pe pământ, căci Unul singur este Tatăl vostru, și anume Cel ceresc. 10Nici să nu vă numiți «învățători», căci Unul singur este Învățătorul vostru, și anume Cristos. 11Cel mai mare dintre voi va fi slujitorul vostru. 12Oricine se înalță pe sine va fi smerit, și oricine se smerește va fi înălțat.

Isus îi acuză pe liderii religioși

(Lc. 11:39‑42, 44, 47‑52)

13Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi închideți Împărăția Cerurilor înaintea oamenilor. Nici voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre!

14Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi devorați casele văduvelor și faceți rugăciuni lungi de ochii lumii. De aceea veți primi o condamnare mult mai mare.

15Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi înconjurați marea și uscatul pentru a face un prozelit, dar când ajunge astfel, faceți din el un fiu al gheenei de două ori mai mult decât sunteți voi!

16Vai de voi, călăuze oarbe, care ziceți: «Dacă cineva jură pe Templu, acest lucru nu înseamnă nimic, dar dacă cineva jură pe aurul Templului, este dator să-și țină jurământul!». 17Nesăbuiți și orbi! Cine este mai mare: aurul sau Templul, care sfințește aurul? 18Voi mai ziceți: «Dacă cineva jură pe altar, acest lucru nu înseamnă nimic, dar dacă jură pe darul de pe altar, este dator să-și țină jurământul!». 19Nesăbuiți și orbi! Căci cine este mai mare: darul sau altarul, care sfințește darul? 20Prin urmare, cel ce jură pe altar jură pe el și pe tot ce este pe el, 21iar cel ce jură pe Templu jură pe el și pe Cel Ce locuiește în el. 22De asemenea, cel ce jură pe cer jură pe tronul lui Dumnezeu și pe Cel Ce stă pe el.

23Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi dați zeciuială din mentă, din mărar și din chimion, dar neglijați cele mai importante lucruri din Lege: judecata, mila și credincioșia. Pe acestea trebuia să le faceți, iar pe acelea să nu le neglijați. 24Călăuze oarbe, care strecurați țânțarul, dar înghițiți cămila!

25Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi curățați partea exterioară a paharului și a farfuriei, dar pe interior sunt pline de jefuire și de necumpătare! 26Fariseu orb! Curăță mai întâi partea interioară a paharului și a farfuriei, pentru ca și partea exterioară să fie curată!

27Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi vă asemănați cu mormintele văruite, care, în exterior, arată frumos, dar în interior sunt pline de oasele celor morți și de orice fel de necurăție. 28Tot așa și voi, în exterior vă arătați drepți oamenilor, dar în interior sunteți plini de ipocrizie și de fărădelege.

29Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi construiți mormintele profeților și împodobiți mormintele celor drepți 30și spuneți: «Dacă am fi trăit noi în zilele strămoșilor noștri, n-am fi fost părtași cu ei la vărsarea sângelui profeților!». 31Astfel, voi înșivă mărturisiți că sunteți fii ai celor ce i-au ucis pe profeți! 32Umpleți deci măsura strămoșilor voștri!

33Șerpilor! Pui de vipere! Cum veți scăpa de judecata gheenei? 34De aceea, iată, vă trimit profeți, înțelepți și cărturari! Pe unii dintre ei îi veți omorî și îi veți răstigni, iar pe alții îi veți biciui în sinagogile voastre și îi veți persecuta din cetate în cetate, 35ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, de la sângele lui Abel, cel drept, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Berechia, pe care l-ați ucis între Templu și altar! 36Adevărat vă spun că toate aceste lucruri vor veni peste generația aceasta.

Ezechiel 21

Babilon, sabia judecății lui Dumnezeu

1Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 2„Fiul omului, îndreaptă-ți fața spre Ierusalim, predică împotriva locurilor sfinte și profețește împotriva țării lui Israel. 3Spune țării lui Israel: «Așa vorbește Domnul: ‘Iată, sunt împotriva ta, și de aceea Îmi voi scoate sabia din teacă și-l voi nimici din tine atât pe cel drept, cât și pe cel rău. 4De vreme ce urmează să-l nimicesc din tine atât pe cel drept, cât și pe cel rău, sabia Mea va ieși din teacă împotriva tuturor făpturilor, din sud până în nord. 5Și toate făpturile vor ști că Eu, Domnul, Mi-am scos sabia din teacă; ea nu se va mai întoarce la locul ei’».

6Iar tu, fiul omului, gemi! Suspină cu coapsele zdrobite și cu amărăciune! Suspină înaintea ochilor lor. 7Când te vor întreba «De ce suspini?», să le răspunzi: «Din cauza veștii care vine! Orice inimă se va descuraja și toate mâinile vor slăbi. Orice duh va leșina și toți genunchii se vor înmuia». Iat-o că vine! Este foarte aproape, zice Stăpânul Domn“.

8Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 9„Fiul omului, profețește și spune: «Așa vorbește Stăpânul:

‘O sabie, o sabie

este ascuțită și lustruită.

10Este ascuțită pentru măcel

și lustruită ca să scânteieze ca fulgerul.

Sau să ne bucurăm, sceptru al fiului Meu? Ea disprețuiește orice copac.

11El a dat-o să fie lustruită

și să poată fi ținută în mână.

Ea este o sabie ascuțită și lustruită

ca să fie pusă în mâna celui ce ucide.

12Strigă și gemi, fiul omului,

căci ea este scoasă împotriva poporului Meu

și împotriva tuturor prinților lui Israel.

Ei sunt dați sabiei împreună cu poporul Meu.

De aceea, lovește-ți coapsa!

13Căci încercarea va avea loc. Și ce se va întâmpla dacă sceptrul, pe care sabia îl disprețuiește, nu va mai fi? zice Stăpânul Domn’».

14Tu, fiul omului, profețește

și bate din palme!

«Fie ca sabia să lovească de două ori,

ba chiar de trei ori.

Este o sabie pentru prăpăd,

pentru un mare prăpăd,

o sabie care-i înconjoară din toate părțile!

15Pentru ca inimile să se descurajeze

și mulți să se împiedice,

am pus sabia pentru înjunghiere

la toate porțile lor.

Ah, ea este făcută să scânteieze ca fulgerul

și este lustruită pentru măcel!

16 Sabie, lovește în dreapta,

taie în stânga

sau oriunde îți este îndreptat tăișul!

17Iar Eu voi bate din palme

și-Mi voi potoli furia!».

Eu, Domnul, am vorbit“.

18Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 19„Fiul omului, hotărăște două drumuri pe care să vină sabia împăratului Babilonului. Amândouă să iasă din aceeași țară. Apoi fă un semn; fă-l la răscrucea drumului spre cetate. 20Să faci în așa fel încât unul dintre drumurile pe care trebuie să vină sabia să treacă prin Raba fiilor lui Amon, iar celălalt – prin Iuda, prin fortificațiile Ierusalimului. 21Căci împăratul Babilonului stă la răscrucea drumului, la capătul celor două drumuri, ca să ghicească prin divinație. El scutură săgețile, întreabă terafimii și se uită la ficat. 22În mâna lui dreaptă stă prezicerea pentru Ierusalim, ca să pregătească berbecii de fier, să dea ordin să înceapă măcelul, să scoată strigăte de război, să pregătească berbecii de fier împotriva porților, să înalțe rampe de asalt și să construiască întărituri. 23Dar cei care și-au încălcat jurămintele pe care i le-au făcut vor crede că ceea ce s-a prevestit nu este decât deșertăciune. El însă își va aduce aminte de nelegiuirea lor, ca să fie prinși.

24De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Pentru că i-ați făcut pe mulți să-și aducă aminte de nelegiuirea voastră, prin faptul că v-ați descoperit fărădelegile și ați lăsat să vi se vadă păcatele în toate faptele voastre, pentru că i-ați făcut pe mulți să-și aducă aminte de ea, veți fi prinși de mâna lui.

25Cât despre tine, prinț al lui Israel, păgân și ticălos, căruia ți-a venit ziua, vremea pedepsei finale, 26așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Să se dea jos turbanul! Să se înlăture coroana! Nimic nu va mai fi la fel. Cel smerit va fi înălțat, iar cel înălțat va fi smerit. 27O ruină! O ruină! O voi preface într-o ruină. Și aceasta nu se va întâmpla până când nu va veni cel căruia îi aparține judecata; i-am dat-o lui’».

28Iar tu, fiul omului, profețește și spune: «Așa vorbește Stăpânul Domn despre fiii lui Amon și despre disprețul lor:

‘O sabie, o sabie

este scoasă pentru măcel.

Ea este lustruită, ca să reziste,

să fie un fulger.

29În pofida vedeniilor mincinoase despre tine,

în pofida divinației înșelătoare cu privire la tine,

vei fi pusă la gâtul

acelor ticăloși care vor fi uciși,

cărora le-a venit ziua,

vremea pedepsei finale.

30Pune sabia înapoi în teacă!

În locul în care ai fost prelucrată,

în țara ta de origine,

acolo te voi judeca.

31Îmi voi revărsa peste tine indignarea

și voi sufla peste tine cu focul furiei Mele.

Te voi da pe mâna barbarilor,

a celor ce sunt pricepuți să distrugă.

32Vei cădea pradă focului,

sângele tău va fi vărsat în mijlocul țării

și nu vei mai fi amintită,

căci Eu, Domnul, am vorbit!’»“.

Ezra 7

Ezra și alți exilați sosesc la Ierusalim

1După toate acestea, iată ce s-a întâmplat în timpul domniei lui Artaxerxes, împăratul Persiei.

Ezra era fiul lui Seraia, fiul lui Azaria, fiul lui Hilchia, 2fiul lui Șalum, fiul lui Țadok, fiul lui Ahitub, 3fiul lui Amaria, fiul lui Azaria, fiul lui Meraiot, 4fiul lui Zerahia, fiul lui Uzi, fiul lui Buchi, 5fiul lui Abișua, fiul lui Fineas, fiul lui Elazar, fiul lui Aaron, preotul conducător. 6Acest Ezra a plecat din Babilon. El era un cărturar priceput în Legea lui Moise, dată de Domnul, Dumnezeul lui Israel. Și, pentru că mâna Domnului, Dumnezeul său, era peste el, împăratul i-a dat tot ce ceruse. 7Unii dintre fiii lui Israel, dintre preoți, dintre leviți, dintre cântăreți, dintre portari și dintre slujitorii de la Templu au plecat și ei spre Ierusalim în al șaptelea an al împăratului Artaxerxes.

8 Ezra a sosit la Ierusalim în luna a cincea, în cel de-al șaptelea an al împăratului. 9El plecase din Babilon în prima zi a lunii întâi și a ajuns la Ierusalim în prima zi a lunii a cincea, căci mâna cea bună a Dumnezeului său a fost peste el. 10Căci Ezra se hotărâse în inima lui să cerceteze Legea Domnului, s-o împlinească și să-i învețe pe cei din Israel poruncile și decretele ei.

Scrisoarea lui Artaxerxes și delegarea lui Ezra

11Iată o copie a scrisorii date de împăratul Artaxerxes preotului și cărturarului Ezra, un învățat în ce privește poruncile Domnului și hotărârile Lui cu privire la Israel:

12„Artaxerxes, împăratul împăraților, către Ezra, preotul și cărturarul Legii Dumnezeului cerurilor, Sănătate!

13Am poruncit ca toți cei din poporul Israel aflați în împărăția mea – inclusiv preoții și leviții – care doresc să meargă la Ierusalim împreună cu tine, să fie lăsați să meargă. 14Cu privire la cele de mai înainte, tu ești trimis de împărat și de cei șapte sfetnici ai săi ca să cercetezi Iuda și Ierusalimul în ce privește Legea Dumnezeului tău, Lege pe care o ai în mâna ta, 15și să duci argintul și aurul pe care împăratul și sfetnicii săi l-au dăruit de bunăvoie Dumnezeului lui Israel, Care Își are Lăcașul la Ierusalim, 16precum și tot argintul și aurul pe care îl vei obține în toată provincia Babilonului, împreună cu darurile de bunăvoie ale poporului și ale preoților, oferite pentru Casa lui Dumnezeu de la Ierusalim. 17Prin urmare, cu banii aceștia să cumperi de îndată boi, berbeci, miei, daruri de mâncare și daruri de băutură, ca să le oferi pe altarul Casei Dumnezeului vostru, care este în Ierusalim. 18Și ceea ce tu și frații tăi credeți că este bine să faceți cu celălalt argint și aur, să faceți potrivit cu voia Dumnezeului vostru. 19Vasele care ți-au fost date pentru slujba de la Casa Dumnezeului tău, să le prezinți înaintea Dumnezeului Ierusalimului. 20Celelalte lucruri necesare Casei Dumnezeului tău, pe care vei putea să le dai, să le oferi din casa vistieriilor împăratului.

21Eu, împăratul Artaxerxes, dau poruncă tuturor vistiernicilor de dincolo de Râu să i se dea imediat lui Ezra, preotul și cărturarul Legii Dumnezeului cerurilor, tot ce vă va cere, 22până la o sută de talanți de argint, o sută de cori de grâu, o sută de bați de vin și o sută de bați de ulei, iar sare – fără limită. 23Să se facă de îndată tot ceea ce a poruncit Dumnezeul cerurilor cu privire la Casa Dumnezeului cerurilor, ca să nu vină mânia Lui peste împărăția împăratului și a fiilor săi. 24De asemenea, vă mai facem cunoscut că nu aveți voie să puneți tribut, dare sau taxe de trecere nici asupra preoților, leviților, cântăreților, portarilor sau slujitorilor de la Templu și nici asupra altor slujitori ai acestei Case a lui Dumnezeu.

25Iar tu, Ezra, după înțelepciunea Dumnezeului tău cu care ai fost înzestrat, numește magistrați și judecători ca să facă dreptate întregului popor din provincia de peste Râu, și anume tuturor acelora care cunosc legile Dumnezeului tău, iar celor care nu le cunosc, să li le faceți cunoscute. 26Toți aceia care nu vor împlini Legea Dumnezeului tău și legea împăratului să fie judecați imediat și condamnați la moarte, la exil, la confiscarea averii sau la închisoare“.

27Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul strămoșilor noștri, Care a mișcat inima împăratului să onoreze Casa Domnului, care este în Ierusalim, 28și Și-a întins bunăvoința asupra mea în fața împăratului, a sfetnicilor săi și a tuturor comandanților săi puternici. Întărit de mâna Domnului, Dumnezeul meu, care era peste mine, am strâns căpeteniile lui Israel ca să meargă împreună cu mine.

Psalmii 26

Al lui David

1 Doamne, fă-mi dreptate,

căci am umblat în integritate

și m-am încrezut în Domnul fără ezitare.

2Cercetează-mă, Doamne, pune-mă la încercare,

curățește-mi adâncul ființei și inima!

3Căci îndurarea Ta este înaintea ochilor mei

și am umblat în adevărul Tău.

4Nu mă așez alături de oamenii înșelători

și nu voi umbla cu cei vicleni.

5Urăsc adunarea răufăcătorilor

și nu mă așez alături de cei răi.

6Îmi spăl mâinile în nevinovăție

și așa înconjor altarul Tău, Doamne,

7ca să fac să răsune mulțumirea

și să istorisesc toate minunile Tale.

8 Doamne, eu iubesc Casa în care locuiești

și locul unde se află gloria Ta.

9Nu-mi lua sufletul împreună cu cei păcătoși,

nici viața, împreună cu oamenii setoși de sânge,

10pe ale căror mâini este stricăciune

și a căror dreaptă este plină de mită.

11Dar eu umblu în integritate.

Răscumpără-mă și arată-Ți bunăvoința față de mine!

12Piciorul meu stă pe loc neted.

Voi binecuvânta pe Domnul în adunări.