10 Iunie

10 iun.
8 min de citit

**Fapte 16, 1 Samuel 28, Psa. 119:49-64, Ieremia 20**

Faptele Apostolilor 16

Timotei. Vedenia lui Pavel

1În urmă, Pavel s-a dus la Derbe și la Listra. Și iată că acolo era un ucenic numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase și al unui tată grec. 2Frații din Listra și Iconia îl vorbeau de bine. 3Pavel a vrut să-l ia cu el și, după ce l-a luat, l-a tăiat împrejur, din pricina iudeilor care erau în acele locuri, căci toți știau că tatăl lui era grec. 4Pe când trecea prin cetăți, învăța pe frați să păzească hotărârile apostolilor și prezbiterilor din Ierusalim. 5Bisericile se întăreau în credință și sporeau la număr din zi în zi. 6Fiindcă au fost opriți de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ținutul Frigiei și Galatiei. 7Ajunși lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. 8Au trecut atunci prin Misia și s-au coborât la Troa. 9Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia stătea în picioare și i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia și ajută-ne!” 10După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înțelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.

Pavel la Filipi. Lidia

11După ce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia și a doua zi ne-am oprit la Neapolis. 12De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintâi cetate dintr-un ținut al Macedoniei și o colonie romană. În cetatea aceasta am stat câteva zile. 13În ziua Sabatului, am ieșit pe poarta cetății, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am șezut jos și am vorbit femeilor, care erau adunate laolaltă. 14Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu și asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. 15După ce a fost botezată, ea și casa ei, ne-a rugat și ne-a zis: „Dacă mă socotiți credincioasă Domnului, intrați și rămâneți în casa mea.” Și ne-a silit să intrăm.

O slujnică ghicitoare. Temnicerul din Filipi

16Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieșit înainte o roabă, care avea un duh de ghicire. Prin ghicire, ea aducea mult câștig stăpânilor ei. 17Roaba aceasta s-a luat după Pavel și după noi și striga: „Oamenii aceștia sunt robii Dumnezeului celui Preaînalt și ei vă vestesc calea mântuirii.” 18Așa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a întors și a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos îți poruncesc să ieși din ea.” Și a ieșit chiar în ceasul acela. 19Când au văzut stăpânii roabei că s-a dus nădejdea câștigului lor, au pus mâna pe Pavel și pe Sila și i-au târât în piață înaintea fruntașilor. 20I-au dat pe mâna dregătorilor și au zis: „Oamenii aceștia ne tulbură cetatea; sunt niște iudei 21care vestesc niște obiceiuri pe care noi, romanii, nu trebuie nici să le primim, nici să le urmăm.” 22Norodul s-a ridicat și el împotriva lor, și dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei și au poruncit să-i bată cu nuiele. 23După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniță și au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine. 24Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temnița dinăuntru și le-a băgat picioarele în butuci. 25Pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau și cântau cântări de laudă lui Dumnezeu, iar cei închiși îi ascultau. 26Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, așa că s-au clătinat temeliile temniței. Îndată, s-au deschis toate ușile și s-au dezlegat legăturile fiecăruia. 27Temnicerul s-a deșteptat și, când a văzut ușile temniței deschise, a scos sabia și era să se omoare, căci credea că cei închiși au fugit. 28Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ți faci niciun rău, căci toți suntem aici.” 29Atunci, temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru și, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel și ale lui Sila, 30i-a scos afară și le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” 31Pavel și Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit, tu și casa ta.” 32Și i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui, cât și tuturor celor din casa lui. 33Temnicerul i-a luat cu el chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile și a fost botezat îndată, el și toți ai lui. 34După ce i-a dus în casă, le-a pus masa și s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.

Pavel și Sila slobozi

35Când s-a făcut ziuă, dregătorii au trimis pe cei ce purtau nuielele să spună temnicerului: „Dă drumul oamenilor acelora.” 36Și temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Dregătorii au trimis să vi se dea drumul; acum dar, ieșiți afară și duceți-vă în pace.” 37Dar Pavel le-a zis: „După ce ne-au bătut cu nuiele în fața tuturor fără să fim judecați, pe noi, care suntem romani, ne-au aruncat în temniță, și acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge așa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!” 38Cei ce purtau nuielele au spus aceste cuvinte dregătorilor. Aceștia s-au temut când au auzit că sunt romani. 39Dregătorii au venit să-i potolească, i-au scos afară din temniță și i-au rugat să părăsească cetatea. 40Ei au ieșit din temniță și au intrat în casa Lidiei; și, după ce au văzut și mângâiat pe frați, au plecat.

1 Samuel 28

Războiul cu filistenii

1Pe vremea aceea, filistenii și-au strâns taberele și au făcut o oștire ca să pornească război împotriva lui Israel. Achiș a zis lui David: „Să știi că vei veni cu mine la oștire, tu și oamenii tăi.” 2David a răspuns lui Achiș: „Ei bine, vei vedea ce va face robul tău.” Și Achiș a zis lui David: „De aceea te voi pune păzitorul capului meu în tot timpul.” 3Samuel murise. Tot Israelul îl plânsese și-l îngropase la Rama, în cetatea lui. Saul îndepărtase din țară pe cei ce chemau morții și pe cei ce ghiceau. 4Filistenii s-au strâns și au venit de au tăbărât la Sunem. Saul a strâns pe tot Israelul și au tăbărât la Ghilboa. 5La vederea taberei filistenilor, Saul a fost cuprins de frică și un tremur puternic i-a apucat inima. 6Saul a întrebat pe Domnul, și Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin proroci. 7Atunci, Saul a zis slujitorilor lui: „Căutați-mi o femeie care să cheme morții, ca să mă duc s-o întreb.” Slujitorii lui i-au zis: „Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morții.” 8Atunci, Saul s-a schimbat, a luat alte haine și a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: „Spune-mi viitorul chemând un mort și scoală-mi pe cine-ți voi spune.” 9Femeia i-a răspuns: „Știi ce a făcut Saul, cum a nimicit din țară pe cei ce cheamă morții și pe cei ce ghicesc viitorul, pentru ce dar întinzi o cursă vieții mele, ca să mă omori?” 10Saul i-a jurat pe Domnul și a zis: „Viu este Domnul că nu ți se va întâmpla niciun rău pentru aceasta.” 11Femeia a zis: „Pe cine vrei să-ți scol?” Și el a răspuns: „Scoală-mi pe Samuel.” 12Când a văzut femeia pe Samuel, a scos un țipăt mare și a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai înșelat? Tu ești Saul!” 13Împăratul i-a zis: „Nu te teme de nimic. Dar ce vezi?” Femeia a zis lui Saul: „Văd o ființă dumnezeiască sculându-se din pământ.” 14El i-a zis: „Cum e la chip?” Și ea a răspuns: „Este un bătrân care se scoală și este învelit cu o mantie.” Saul a înțeles că era Samuel și s-a plecat cu fața la pământ și s-a închinat. 15Samuel a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai tulburat chemându-mă?” Saul a răspuns: „Sunt într-o mare strâmtorare: filistenii îmi fac război, și Dumnezeu S-a depărtat de la mine; nu mi-a răspuns nici prin proroci, nici prin vise. Și te-am chemat să-mi arăți ce să fac.” 16Samuel a zis: „Pentru ce mă întrebi pe mine, când Domnul S-a depărtat de tine și S-a făcut vrăjmașul tău? 17Domnul îți face așa cum îți vestisem din partea Lui; Domnul a rupt împărăția din mâinile tale și a dat-o altuia, lui David. 18N-ai ascultat de glasul Domnului și n-ai făcut pe Amalec să simtă aprinderea mâniei Lui, de aceea îți face Domnul așa astăzi. 19Și chiar Domnul va da pe Israel împreună cu tine în mâinile filistenilor. Mâine, tu și fiii tăi veți fi împreună cu mine și Domnul va da tabăra lui Israel în mâinile filistenilor.” 20Îndată, Saul a căzut la pământ cât era de lung, și cuvintele lui Samuel l-au umplut de groază; nu mai avea nicio putere, căci nu mâncase toată ziua și toată noaptea. 21Femeia a venit la Saul și, văzându-l foarte înspăimântat, i-a zis: „Iată că roaba ta ți-a ascultat glasul; mi-am pus viața în primejdie ascultând de cuvintele pe care mi le-ai spus. 22Ascultă acum și tu glasul roabei tale și lasă-mă să-ți dau o bucată de pâine, ca să mănânci și să prinzi putere ca să pornești la drum.” 23Dar el n-a vrut și a zis: „Nu mănânc nimic!” Slujitorii lui și femeia au stăruit de el până i-a ascultat. S-a sculat de la pământ și a șezut pe pat. 24Femeia avea la ea un vițel gras, pe care l-a tăiat în grabă; a luat făină, a frământat-o și a copt azimi. 25Le-a pus înaintea lui Saul și înaintea slujitorilor lui și au mâncat. Apoi s-au sculat și au plecat chiar în noaptea aceea.

Psa. 119:49-64

49Adu-Ți aminte de făgăduința dată robului Tău,

în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea!

50Aceasta este mângâierea mea în necazul meu:

că făgăduința Ta îmi dă iarăși viață.

51Niște îngâmfați mi-aruncă batjocuri,

totuși eu nu mă abat de la Legea Ta.

52Mă gândesc la judecățile Tale de odinioară, Doamne,

și mă mângâi.

53M-apucă o mânie aprinsă la vederea celor răi,

care părăsesc Legea Ta.

54Orânduirile Tale sunt prilejul cântărilor mele

în casa pribegiei mele.

55Noaptea îmi aduc aminte de Numele Tău, Doamne,

și păzesc Legea Ta.

56Așa mi se cuvine,

căci păzesc poruncile Tale.

57Partea mea, Doamne, o spun,

este să păzesc cuvintele Tale.

58Te rog din toată inima mea:

ai milă de mine, după făgăduința Ta!

59Mă gândesc la căile mele

și îmi îndrept picioarele spre învățăturile Tale.

60Mă grăbesc și nu preget

să păzesc poruncile Tale.

61Cursele celor răi mă înconjoară,

dar nu uit Legea Ta.

62Mă scol la miezul nopții să Te laud

pentru judecățile Tale cele drepte.

63Sunt prieten cu toți cei ce se tem de Tine

și cu cei ce păzesc poruncile Tale.

64Pământul, Doamne, este plin de bunătatea Ta;

învață-mă orânduirile Tale!