Ioan 9

Isus vindecă un om născut orb

1În timp ce trecea, Isus a văzut un orb din naștere.

2Ucenicii Lui L-au întrebat:

‒ Rabbi, cine a păcătuit de s-a născut orb: el sau părinții lui?

3Isus a răspuns:

‒ N-a păcătuit nici el, nici părinții lui, ci s-a născut orb ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. 4Cât este zi, trebuie să lucrăm lucrările Celui Ce M-a trimis. Vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. 5Cât sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii.

6Și zicând acestea, a scuipat pe pământ, a făcut niște noroi din scuipat și l-a pus pe ochii orbului. 7Apoi i-a zis: „Du-te și spală-te în bazinul Siloamului!“. Tradus, Siloam înseamnă „Trimis“. El s-a dus, s-a spălat și s-a întors văzând. 8Vecinii și cei care-l văzuseră mai înainte, pe când era cerșetor, se întrebau: „Nu este acesta cel ce ședea și cerșea?“. 9Unii ziceau: „El este!“. Alții ziceau: „Nu, dar seamănă cu el!“. Iar el zicea: „Eu sunt!“.

10Prin urmare, l-au întrebat:

‒ Cum ți-au fost deschiși ochii?

11El a răspuns:

‒ Omul Acela, Căruia I se zice Isus, a făcut noroi, mi-a uns ochii și mi-a zis: „Du-te la Siloam și spală-te!“. Așa că m-am dus, m-am spălat și apoi am putut vedea.

12Ei l-au întrebat:

‒ Unde este Omul Acela?

El a răspuns:

‒ Nu știu!

Omul vindecat de Isus este cercetat de către farisei

13 Atunci ei l-au adus la farisei pe cel ce fusese orb. 14Ziua în care Isus făcuse noroi și-i deschisese ochii era o zi de sabat. 15Din nou, fariseii l-au întrebat și ei cum de a început să vadă.

El le-a zis:

‒ După ce mi-a pus noroi pe ochi, m-am spălat și am putut să văd!

16Unii dintre farisei ziceau: „Acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu păzește ziua de sabat!“. Alții însă ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă astfel de semne?“. Și era dezbinare între ei.

17L-au întrebat din nou pe orb:

‒ Tu ce zici despre El, pentru că ție ți-a deschis ochii?

El le-a răspuns:

‒ Este un profet.

18Iudeii, însă, n-au crezut că fusese orb și că acum începuse să vadă, până când nu i-au chemat pe părinții lui.

19Ei i-au întrebat:

‒ Acesta este fiul vostru, despre care spuneți că s-a născut orb? Așadar, cum de vede acum?

20Atunci părinții lui au răspuns și au zis:

‒ Știm că acesta este fiul nostru și că s-a născut orb, 21însă cum de vede acum sau cine i-a deschis ochii, nu știm. Întrebați-l pe el! Este în vârstă și va vorbi el însuși cu privire la sine.

22Părinții lui au spus aceste lucruri fiindcă le era frică de iudei. Căci iudeii hotărâseră deja ca, dacă va mărturisi cineva că Isus este Cristosul, să fie exclus din sinagogă. 23De aceea au zis părinții lui: „Este în vârstă; întrebați-l pe el!“.

24L-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i-au zis:

‒ Dă glorie lui Dumnezeu! Noi știm că Omul Acesta este păcătos.

25Atunci el a răspuns:

‒ Dacă este păcătos, nu știu. Eu una știu: eram orb, iar acum văd.

26Ei l-au întrebat:

‒ Ce ți-a făcut? Cum ți-a deschis ochii?

27El le-a răspuns:

‒ V-am spus deja, dar n-ați ascultat. De ce vreți să auziți din nou? Doar nu vreți să deveniți și voi ucenicii Lui?

28Ei l-au insultat și i-au zis:

‒ Tu ești ucenicul Aceluia! Noi însă suntem ucenicii lui Moise! 29Noi știm că lui Moise i-a vorbit Dumnezeu, dar Acesta nu știm de unde este!

30Omul a răspuns și le-a zis:

‒ Dar tocmai aceasta mă uimește, că voi nu știți de unde este, și totuși El mi-a deschis ochii. 31Știm că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoși, dar dacă cineva este temător de Dumnezeu și face voia Lui, pe acela îl ascultă. 32De când e lumea nu s-a auzit să deschidă cineva ochii unuia care s-a născut orb. 33Dacă Acesta nu era de la Dumnezeu, n-ar fi putut face nimic.

34Ei au răspuns și i-au zis:

‒ Tu ai fost născut cu totul în păcat și tu ne înveți pe noi?

Și l-au dat afară.

Orbirea spirituală

35Isus a auzit că l-au dat afară, și când l-a găsit l-a întrebat:

‒ Crezi tu în Fiul Omului?

36El a răspuns și a zis:

‒ Și cine este, Domnule, ca să cred în El?

37Isus i-a zis:

‒ L-ai și văzut; Cel Ce vorbește cu tine este Acela.

38El a răspuns:

‒ Cred, Doamne!

Și I s-a închinat.

39Isus i-a zis:

‒ Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată, astfel încât cei ce nu văd, să vadă, iar cei ce văd, să devină orbi.

40Unii dintre fariseii care erau cu El, când au auzit acestea, I-au zis:

‒ Doar nu suntem și noi orbi?

41Isus le-a răspuns:

‒ Dacă ați fi orbi, n-ați avea păcat. Dar acum, pentru că ziceți: „Vedem!“, păcatul vostru rămâne.

2 Regi 14

Domnia lui Amația peste Iuda

(2 Cron. 25:1–26:2)

1În al doilea an al lui Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel, a început să domnească Amația, fiul lui Ioaș, regele lui Iuda. 2El era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și nouă de ani. Mama lui se numea Iehoadan și era din Ierusalim. 3El a făcut ce este drept înaintea ochilor Domnului, dar nu ca tatăl său David, ci, în toate lucrurile, a procedat la fel cum făcuse tatăl său Ioaș. 4Totuși, înălțimile n-au fost îndepărtate, iar poporul încă mai aducea jertfe și tămâie pe înălțimi.

5După ce și-a consolidat domnia, el i-a omorât pe slujitorii care-l uciseseră pe tatăl său, regele. 6Totuși, pe fiii ucigașilor nu i-a omorât, după cum este scris în Cartea Legii lui Moise, în care Domnul a poruncit, zicând: „Să nu-i omori pe părinți pentru copii și nici pe copii pentru părinți, ci fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui“.

7El a omorât zece mii de edomiți în Valea Sării și a cucerit Sela prin luptă, punându-i apoi numele Iokteel, nume pe care și l-a păstrat până în ziua aceasta.

8După aceea, Amația a trimis niște mesageri la Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, fiul lui Iehu, regele lui Israel, ca să-i spună:

‒ Vino să ne confruntăm!

9Iehoaș, regele lui Israel, i-a răspuns lui Amația, regele lui Iuda, zicând:

‒ Spinul din Liban a trimis să-i spună cedrului din Liban: „Dă-o pe fata ta de soție fiului meu!“. Însă una dintre vietățile câmpului a trecut pe acolo și a călcat spinul în picioare. 10Tu ai învins într-adevăr Edomul și de aceea ți s-a înălțat inima! Bucură-te de gloria ta și rămâi acasă. De ce să provoci o nenorocire care ar duce la căderea ta și a lui Iuda?

11Amația însă n-a ascultat. Prin urmare, Iehoaș, regele lui Israel, a pornit la luptă. El și Amația, regele lui Iuda, s-au confruntat la Bet-Șemeș, în Iuda. 12Iuda a fost învins de Israel și fiecare om a fugit acasă. 13Iehoaș, regele lui Israel, l-a prins pe Amația, regele lui Iuda, fiul lui Ioaș, fiul lui Ahazia, la Bet-Șemeș. Apoi Iehoaș a venit la Ierusalim și a spart zidul Ierusalimului de la Poarta Efraim până la Poarta Unghiului, pe o lungime de patru sute de coți. 14A luat tot aurul și argintul, împreună cu toate obiectele pe care le-a găsit în Casa Domnului și în vistieriile palatului regelui. A luat și prizonieri, și apoi s-a întors în Samaria.

15Celelalte fapte ale lui Iehoaș, ce a făcut el și realizările lui în timpul războiului cu Amația, regele lui Iuda, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? 16Iehoaș a adormit alături de strămoșii săi și a fost înmormântat în Samaria, alături de regii lui Israel. Și în locul lui a domnit fiul său Ieroboam.

17Amația, fiul lui Ioaș, regele lui Iuda, a mai trăit încă cincisprezece ani după moartea lui Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel. 18Celelalte fapte ale lui Amația, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 19Slujitorii lui Amația au pus la cale o conspirație împotriva lui, la Ierusalim. El a fugit la Lachiș, dar ei au trimis după el oameni care l-au omorât acolo. 20L-au adus pe cai și a fost înmormântat la Ierusalim, alături de strămoșii săi, în Cetatea lui David. 21Și tot poporul lui Iuda l-a luat pe Azaria, care era în vârstă de șaisprezece ani, și l-a numit rege în locul tatălui său Amația. 22Azaria a reconstruit Elatul și l-a adus din nou sub stăpânirea lui Iuda, după ce regele Amația a adormit alături de strămoșii săi.

Domnia lui Ieroboam al II-lea peste Israel

23Ieroboam, fiul lui Iehoaș, regele lui Israel, a început să domnească la Samaria în al cincisprezecelea an al lui Amația, fiul lui Ioaș, regele lui Iuda. El a domnit timp de patruzeci și unu de ani. 24El a făcut ceea ce este rău înaintea ochilor Domnului și nu s-a depărtat de niciunul dintre păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască. 25A restabilit granița lui Israel, de la Lebo-Hamat până la Marea Arabei, după Cuvântul Domnului, Dumnezeul lui Israel, rostit prin slujitorul Său Iona, fiul lui Amitai, profetul din Gat-Hefer – 26căci Domnul văzuse că suferința celor din Israel, sclav sau om liber, era foarte mare și nu era niciun ajutor pentru Israel. 27Domnul nu hotărâse că va șterge numele lui Israel de sub ceruri, astfel că El i-a eliberat prin mâna lui Ieroboam, fiul lui Iehoaș.

28Celelalte fapte ale lui Ieroboam, tot ce a făcut el și realizările lui din timpul războiului în urma căruia a luat înapoi, pentru Israel, Damascul și Hamatul, care aparținuseră lui Iuda, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? 29Ieroboam a adormit alături de strămoșii săi, regii lui Israel. Și în locul lui a domnit fiul său Zaharia.

Iov 21

Răspunsul lui Iov

1Iov a răspuns și a zis:

2„Ascultați cu atenție cuvintele mele!

Aceasta este mângâierea pe care v-o cer.

3Lăsați-mă să vorbesc,

iar atunci când voi termina, vă puteți bate joc.

4Este plângerea mea adresată unui om?

Și de ce n-ar fi duhul meu nerăbdător?

5Priviți-mă, mirați-vă

și puneți-vă mâna la gură!

6Când mă gândesc la acestea, mă îngrozesc

și un tremur îmi cuprinde trupul.

7De ce trăiesc cei răi?

De ce ajung ei la bătrânețe și se întăresc în putere?

8Urmașii lor dăinuie în prezența lor, alături de ei,

iar copiii lor rămân înaintea ochilor lor.

9Casele lor sunt ferite de groază,

și nicio nuia a lui Dumnezeu nu este asupra lor.

10Taurii lor sunt întotdeauna prăsitori;

vacile lor fată și nu leapădă.

11Ei își trimit copilașii să alerge ca o turmă

și copiii lor zburdă pe lângă ei.

12Cântă la tamburină și liră

și se bucură la sunetul fluierului.

13Își trăiesc zilele în bunăstare

și coboară în Locuința Morților într-o clipă.

14Îi zic lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi!

Nu vrem să cunoaștem căile Tale.

15Cine este Cel Atotputernic ca să-I slujim?

Ce câștigăm dacă ne rugăm Lui?».

16Iată, bunăstarea lor nu este în mâna lor.

Sfatul celor răi este departe de mine.

17De câte ori li se stinge candela celor răi

și vine nenorocirea peste cei ca ei?

Le dă Dumnezeu dureri în mânia Lui?

18Sunt ei ca paiul luat de vânt

și ca pleava spulberată de vijelie?

19 Voi ziceți: «Dumnezeu păstrează pedeapsa pentru copiii lor!».

Însă el, cel nelegiuit, ar trebui pedepsit, ca astfel să-și dea seama!

20Ochii lui să vadă nimicirea lui

și el să bea din mânia Celui Atotputernic.

21Ce-i pasă lui de familia pe care o lasă în urmă,

când numărul lunilor lui au ajuns la capăt?

22Îl va învăța cineva pe Dumnezeu cunoștința,

pe El, Cel Care judecă pe cei înălțați?

23Un om moare în plină putere,

în deplină siguranță și fără greutăți,

24cu trupul plin de grăsime

și cu măduva mustind în oasele lui.

25Iar un altul moare cu amărăciune în suflet,

fără să fi gustat niciodată binele.

26 Totuși, amândoi stau în țărână

și viermii îi acoperă.

27Iată, eu știu gândurile voastre,

planurile prin care vreți să-mi faceți rău.

28Voi ziceți: «Unde este casa nobilului?

Unde este cortul în care locuiesc cei răi?».

29Nu i-ați întrebat pe cei ce trec pe drum?

N-ați ținut cont de mărturia lor,

30că cel rău este cruțat în ziua nenorocirii

și salvat în ziua mâniei?

31Cine îl mustră în față pentru calea lui?

Cine îl răsplătește pentru ce a făcut?

32Când este dus în groapă,

i se pune o strajă la mormânt.

33Bulgării de pământ din vale îi sunt dulci;

toți oamenii merg după el,

și cei ce merg înaintea lui sunt fără număr.

34Deci, cum mă veți mângâia voi cu vorbe deșarte?

Nimic nu rămâne din răspunsurile voastre în afară de falsitate“.

Psalmii 66

Pentru dirijor. O cântare. Un psalm.

1Strigați de bucurie către Dumnezeu,

toți locuitorii pământului!

2Cântați spre gloria Numelui Său!

Faceți glorioasă cântarea Lui de laudă!

3Spuneți-I lui Dumnezeu:

„Cât de înfricoșătoare sunt lucrările Tale!“.

Puterea Ta este atât de mare,

încât dușmanii Tăi se retrag dinaintea Ta.

4Tot pământul să Ți se închine

și să cânte spre lauda Ta,

să cânte spre lauda Numelui Tău!Selah

5Veniți și vedeți lucrările lui Dumnezeu;

ceea ce a făcut El pentru fiii omului este de temut.

6El a schimbat marea în uscat

și ei au traversat râul cu piciorul.

Acolo, noi ne-am bucurat în El.

7El stăpânește cu puterea Sa pe vecie,

ochii Săi supraveghează națiunile.

Fie ca răzvrătiții să nu se mai înalțe pe ei înșiși!Selah

8Popoare, binecuvântați-L pe Dumnezeul nostru!

Faceți să se audă lauda adusă Numelui Său!

9El ne-a ținut sufletul în viață

și nu lasă să ni se clatine piciorul.

10Dumnezeule, Tu ne cercetezi

și ne purifici așa cum se purifică argintul.

11Ne-ai făcut să intrăm în laț

și ne-ai pus o povară pe coapse.

12Ai îngăduit omului să călărească pe capetele noastre,

am trecut prin foc și prin apă,

dar apoi ne-ai condus spre abundență.

13De aceea voi veni la Casa Ta cu arderi-de-tot;

îmi voi împlini jurămintele față de Tine

14pe care le-au promis buzele mele

și pe care gura mea le-a rostit când eram în necaz.

15Îți voi aduce, ca arderi-de-tot, animale îngrășate;

alături de fumul berbecilor,

voi aduce tauri și țapi.Selah

16Veniți și ascultați, voi, toți cei ce vă temeți de Dumnezeu,

și vă voi istorisi ce a făcut El pentru mine.

17Am strigat către El cu gura mea

și L-am lăudat cu limba mea.

18Dacă aș fi plănuit nelegiuirea în inima mea,

nu m-ar fi ascultat Stăpânul.

19Dar Dumnezeu, într-adevăr, m-a ascultat;

El a auzit rugăciunea mea.

20Binecuvântat să fie Dumnezeu

Care nu mi-a respins rugăciunea

și nici nu Și-a ascuns îndurarea față de mine!

Proverbe 15

1Un răspuns blând calmează furia,

dar o vorbă care rănește provoacă mânia.

2Limba înțelepților folosește bine cunoștința,

dar gura nesăbuiților varsă nebunie.

3Ochii Domnului sunt în orice loc,

supraveghindu-i atât pe cei răi, cât și pe cei buni.

4O limbă vindecătoare este un pom al vieții,

dar o limbă în care este perfidie zdrobește duhul.

5Nebunul disprețuiește îndrumarea tatălui său,

dar cine primește mustrarea este chibzuit.

6În casa celui drept este mare bogăție,

dar câștigul celui rău aduce tulburare.

7Buzele celor înțelepți răspândesc cunoștință,

nu tot așa face și inima nesăbuiților.

8Jertfa celor răi este o urâciune înaintea Domnului,

dar rugăciunea celor drepți Îi este plăcută.

9Calea celor răi este o urâciune înaintea Domnului,

dar El îi iubește pe cei ce urmăresc dreptatea.

10O disciplinare severă îl așteaptă pe cel ce părăsește cărarea,

iar cine disprețuiește mustrarea va muri.

11Locuința Morților și Locul Distrugerii sunt înaintea Domnului,

cu atât mai mult inimile fiilor omului!

12Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat,

el nu va merge la cei înțelepți.

13O inimă veselă înseninează fața,

dar, prin îndurerarea inimii, duhul este zdrobit.

14Inima celor pricepuți caută cunoștință,

dar gura celor nesăbuiți se hrănește cu nebunie.

15Toate zilele celui nenorocit sunt rele,

dar cel cu inima voioasă are parte de un ospăț continuu.

16Mai bine puțin, dar cu teamă de Domnul,

decât o mare bogăție, cu tulburare.

17Mai bine o mâncare de legume, unde este dragoste,

decât un bou îngrășat, unde este ură.

18Un om iute la mânie stârnește cearta,

dar cel încet la mânie calmează controversa.

19Calea leneșului este ca un gard de spini,

dar cărarea celor drepți este netezită.

20Un fiu înțelept aduce bucurie tatălui său,

dar un om nesăbuit își disprețuiește mama.

21Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte,

dar omul priceput păstrează drumul drept.

22Fără sfat, planurile dau greș,

dar ele reușesc când sunt mulți sfetnici.

23Pentru om este o bucurie să dea un răspuns iscusit

și ce bună este o vorbă spusă la timpul potrivit!

24Pentru cel înțelept, cărarea vieții duce în sus,

ca să-l abată de la Locuința Morților, de jos.

25 Domnul distruge casa celor mândri,

dar consolidează teritoriul văduvei.

26Gândurile rele sunt o urâciune înaintea Domnului,

dar cuvintele plăcute sunt curate.

27Cel ce obține câștig nedrept își tulbură familia,

dar cel ce urăște mita va trăi.

28Inima celui drept cântărește răspunsurile,

dar gura celor răi varsă răutăți.

29 Domnul este departe de cei răi,

dar ascultă rugăciunea celor drepți.

30O privire voioasă înveselește inima,

și o veste bună dă sănătate oaselor.

31Urechea care ascultă mustrarea ce duce la viață

se va odihni în mijlocul înțelepților.

32Cel ce ignoră disciplinarea își disprețuiește sufletul,

dar cel ce ascultă mustrarea dobândește înțelepciune.

33Teama de Domnul îl învață pe om înțelepciunea,

iar smerenia merge înaintea gloriei.