Iov 8 , Romani 14

Iov 8

Primul discurs al lui Bildad

1Atunci Bildad, șuhitul, a răspuns și a zis:

2„Până când vei mai vorbi aceste lucruri

și până când vor fi cuvintele tale ca un vânt măreț?

3Oare va perverti Dumnezeu judecata?

Va perverti Cel Atotputernic dreptatea?

4Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui,

El i-a pedepsit pentru fărădelegea lor.

5Dacă Îl cauți pe Dumnezeu,

dacă tu cauți bunăvoința Celui Atotputernic,

6dacă ești curat și drept,

cu siguranță El Însuși te va apăra

și-ți va da înapoi locuința dreptății tale.

7Deși începutul tău a fost neînsemnat,

zilele tale de pe urmă vor fi prospere.

8Întreabă, te rog, generația dinainte

și află căutările strămoșilor lor,

9pentru că noi suntem doar de ieri și nu știm nimic,

iar zilele noastre pe pământ sunt doar o umbră.

10Oare nu te vor învăța ei, și nu-ți vor spune

și nu vor scoate ei cuvinte din inima lor?

11Crește papirusul unde nu este mlaștină?

Crește trestia unde nu este apă?

12Pe când este încă verde și netăiată,

se usucă mai repede decât iarba.

13Așa sunt căile tuturor celor ce-L uită pe Dumnezeu;

așa piere speranța celui lipsit de evlavie.

14Încrederea lui este ca un fir subțire,

și sprijinul lui este ca pânza unui păianjen.

15Se sprijină pe casa lui, dar ea nu este tare;

se prinde de ea, dar ea nu ține.

16El este ca o plantă plină de sevă în fața soarelui,

care își întinde ramurile peste grădină.

17Își țese rădăcinile printre pietre,

caută un loc între stânci.

18Dar când este smulsă din locul ei,

acesta se leapădă de ea, zicând: «Nu te-am văzut niciodată!».

19Iată, aceasta este bucuria căii ei;

iar din pământ vor răsări altele.

20Iată că Dumnezeu nu-l va respinge pe cel integru,

nici nu va da putere mâinilor răufăcătorilor.

21El va umple din nou cu râsete gura ta,

și va așeza strigăte de bucurie pe buzele tale.

22Cei ce te urăsc vor fi îmbrăcați în rușine,

iar cortul celor răi nu va mai fi“.

Romani 14

Atitudinea corectă față de cel slab în credință

1Primiți-l bine pe cel slab în credință și nu-l implicați în dispute referitoare la chestiuni discutabile. 2Unul crede că poate să mănânce orice, pe când cel slab în credință mănâncă doar legume. 3Cel ce mănâncă orice să nu-l disprețuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă orice să nu-l judece pe cel ce mănâncă, pentru că Dumnezeu l-a primit. 4Cine ești tu să-l judeci pe slujitorul altuia? Îl privește pe stăpânul său dacă stă în picioare sau cade. Însă va sta în picioare, pentru că Domnul îl poate face să stea.

5Unul prețuiește o zi mai mult decât pe alta, iar altul prețuiește orice zi. Fiecare trebuie să fie pe deplin convins în mintea sa. 6Cel ce privește diferit o anumită zi, pentru Domnul o privește. Cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, întrucât Îi mulțumește lui Dumnezeu, iar cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, și Îi mulțumește și el lui Dumnezeu. 7Căci niciunul dintre noi nu trăiește pentru sine și niciunul dintre noi nu moare pentru sine: 8dacă trăim, pentru Domnul trăim, iar dacă murim, pentru Domnul murim. Astfel, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. 9Căci pentru aceasta a murit și a înviat Cristos: ca să domnească și peste cei morți, și peste cei vii.

10Așadar, de ce-l judeci pe fratele tău? Sau de ce-l disprețuiești pe fratele tău? Căci toți vom sta înaintea tronului de judecată al lui Dumnezeu. 11Pentru că este scris:

„Viu sunt Eu, zice Domnul,

că orice genunchi se va pleca înaintea Mea

și orice limbă Îl va recunoaște pe Dumnezeu!“.

12Deci, fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuși înaintea lui Dumnezeu.

13Prin urmare, să nu ne mai judecăm unii pe alții, ci mai degrabă judecați ca nu cumva să puneți în calea fratelui vostru ceva care să-l facă să cadă, sau ceva care să-l facă să păcătuiască. 14Știu și sunt convins, în Domnul Isus, că niciun lucru nu este întinat în sine, însă, dacă cineva consideră un lucru ca fiind întinat, atunci, pentru acea persoană, el este întinat. 15Căci, dacă fratele tău este întristat din cauza unei mâncări, atunci tu nu mai trăiești potrivit dragostei. Nu-l distruge, prin mâncarea ta, pe cel pentru care a murit Cristos! 16Nu lăsați, deci, ca binele vostru să fie vorbit de rău! 17Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este nici mâncare, nici băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. 18Cel care-L slujește astfel pe Cristos este plăcut lui Dumnezeu și apreciat de oameni.

19Așadar, să urmărim lucrurile care duc la pacea și consolidarea reciprocă. 20Nu distruge lucrarea lui Dumnezeu din cauza unei mâncări. Într-adevăr, toate lucrurile sunt curate, însă este rău ca omul să mănânce ceva care l-ar face pe altul să cadă. 21Este bine să nu mănânci carne, să nu bei vin și să nu faci nimic altceva care l-ar face pe fratele tău să cadă, să păcătuiască sau să slăbească în credință.

22Încredințarea pe care o ai, păstreaz-o între tine și Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce consideră că este bine! 23Însă omul care se îndoiește este condamnat dacă mănâncă, pentru că n-o face din încredințare. Tot ce nu vine din încredințare este păcat.