2 Ioan 1

1Prezbiterul către aleasa Doamnă și către copiii ei, pe care-i iubesc în adevăr – și nu numai eu, ci toți cei ce cunosc adevărul –, 2pentru adevărul acesta care rămâne în noi și care va fi cu noi în veac: 3Harul, îndurarea și pacea să fie cu voi din partea lui Dumnezeu Tatăl și din partea Domnului Isus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr și în dragoste! 4M-am bucurat foarte mult când am aflat pe unii din copiii tăi umblând în adevăr, după porunca pe care am primit-o de la Tatăl. 5Și acum, te rog, Doamnă, nu ca și cum ți-aș scrie o poruncă nouă, ci cea pe care am avut-o de la început: să ne iubim unii pe alții! 6Și dragostea stă în viețuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblați, după cum ați auzit de la început. 7Căci în lume s-au răspândit mulți amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată antihristul! 8Păziți-vă bine să nu pierdeți rodul muncii voastre, ci să primiți o răsplată deplină. 9Oricine o ia înainte și nu rămâne în învățătura lui Hristos n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învățătura aceasta are pe Tatăl și pe Fiul. 10Dacă vine cineva la voi și nu vă aduce învățătura aceasta, să nu-l primiți în casă și să nu-i ziceți: „Bun venit!” 11Căci cine-i zice: „Bun venit!” se face părtaș faptelor lui rele. 12Aș vrea să vă spun multe lucruri, dar nu voiesc să vi le scriu pe hârtie și cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi și să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină. 13Copiii surorii tale alese îți trimit sănătate. Amin.

3 Ioan 1

1Prezbiterul către preaiubitul Gaius, pe care-l iubesc în adevăr. 2Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ți meargă bine și sănătatea ta să sporească tot așa cum sporește sufletul tău. 3A fost o mare bucurie pentru mine când au venit frații și au mărturisit că ești credincios adevărului și că umbli în adevăr. 4Eu n-am bucurie mai mare decât să aud despre copiii mei că umblă în adevăr. 5Preaiubitule, tu lucrezi cu credincioșie în tot ce faci pentru frați și pentru străini totodată. 6Ei au mărturisit despre dragostea ta înaintea Bisericii. Vei face bine să îngrijești de călătoria lor într-un chip vrednic de Dumnezeu, 7căci au plecat pentru dragostea Numelui Lui, fără să primească ceva de la neamuri. 8Este datoria noastră dar să primim bine pe astfel de oameni, ca să lucrăm împreună cu adevărul. 9Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să știe de noi. 10De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne clevetește cu vorbe rele. Nu se mulțumește cu atât, dar nici el nu primește pe frați și împiedică și pe cei ce voiesc să-i primească și-i dă afară din Biserică. 11Preaiubitule, nu urma răul, ci binele. Cine face binele este din Dumnezeu; cine face răul n-a văzut pe Dumnezeu. 12Toți, chiar și Adevărul, mărturisesc bine despre Dimitrie; și noi mărturisim despre el: și știi că mărturisirea noastră este adevărată. 13Aș avea să-ți spun multe lucruri, dar nu voiesc să ți le scriu cu cerneală și condei. 14Nădăjduiesc să te văd în curând și atunci vom vorbi gură către gură. Pacea să fie cu tine.

Prietenii îți trimit sănătate. Spune sănătate prietenilor, fiecăruia pe nume. Amin.

Deuteronomul 10

Tablele cele noi

1În vremea aceea, Domnul mi-a zis: ‘Taie două table de piatră ca cele dintâi și suie-te la Mine, pe munte; fă și un chivot de lemn. 2Eu voi scrie pe aceste două table cuvintele care erau scrise pe tablele dintâi, pe care le-ai sfărâmat, și să le pui în chivot.’ 3Am făcut un chivot de lemn de salcâm, am tăiat două table de piatră ca cele dintâi și m-am suit pe munte cu cele două table în mână. 4Domnul a scris pe table ce fusese scris pe cele dintâi, Cele Zece Porunci care vă fuseseră spuse pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării, și Domnul mi le-a dat. 5M-am întors apoi și m-am coborât de pe munte, am pus tablele în chivotul pe care-l făcusem, și ele au rămas acolo, cum îmi poruncise Domnul. 6Copiii lui Israel au plecat din Beerot-Bene-Iaacan la Mosera. Acolo a murit Aaron și a fost îngropat; Eleazar, fiul lui, i-a urmat în slujba preoției. 7Apoi, de acolo au pornit la Gudgoda și de la Gudgoda la Iotbata, țară unde sunt pâraie de ape. 8În vremea aceea, Domnul a despărțit seminția lui Levi și i-a poruncit să ducă chivotul legământului Domnului, să stea înaintea Domnului ca să-I slujească și să binecuvânteze poporul în Numele Lui, lucru pe care l-a făcut până în ziua de azi. 9De aceea Levi n-are nici parte de moșie, nici moștenire cu frații lui: Domnul este moștenirea lui, cum i-a spus Domnul Dumnezeul tău. 10Eu am rămas pe munte, ca și mai înainte, patruzeci de zile și patruzeci de nopți. Domnul m-a ascultat și de data aceasta; Domnul n-a voit să vă nimicească. 11Domnul mi-a zis: ‘Scoală-te, du-te și mergi în fruntea poporului. Să se ducă să ia în stăpânire țara pe care am jurat părinților lor că le-o voi da.’

Ce cere Dumnezeu

12Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubești și să slujești Domnului Dumnezeului tău din toată inima ta și din tot sufletul tău, 13să păzești poruncile Domnului și legile Lui pe care ți le dau astăzi, ca să fii fericit? 14Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile și cerurile cerurilor, pământul și tot ce cuprinde el. 15Și numai de părinții tăi S-a alipit Domnul ca să-i iubească; și după ei, pe sămânța lor, pe voi v-a ales El dintre toate popoarele, cum vedeți azi. 16Să vă tăiați dar inima împrejur și să nu vă mai înțepeniți gâtul. 17Căci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic și înfricoșat, care nu caută la fața oamenilor și nu primește daruri; 18care face dreptate orfanului și văduvei, care iubește pe străin și-i dă hrană și îmbrăcăminte. 19Să iubiți pe străin, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului. 20Să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să-I slujești, să te alipești de El și pe Numele Lui să juri. 21El este slava ta, El este Dumnezeul tău. El a făcut în mijlocul tău aceste lucruri mari și grozave pe care ți le-au văzut ochii. 22Părinții tăi s-au coborât în Egipt în număr de șaptezeci de inși; acum Domnul Dumnezeul tău a făcut din tine o mulțime ca stelele cerului.

Psalmul 52

Către mai-marele cântăreților.

O cântare a lui David.

Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, când zicea:

„David s-a dus în casa lui Ahimelec.”

1Pentru ce te fălești cu răutatea ta, asupritorule?

Bunătatea lui Dumnezeu ține în veci.

2Limba ta nu născocește decât răutate,

ca un brici ascuțit, viclean ce ești!

3Tu iubești mai degrabă răul decât binele,

mai degrabă minciuna decât adevărul.(Oprire)

4Tu iubești numai cuvinte nimicitoare,

limbă înșelătoare!

5De aceea și Dumnezeu te va doborî pe vecie,

te va apuca și te va ridica din cortul tău

și te va dezrădăcina din pământul celor vii.(Oprire)

6Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme

și vor râde de el, zicând:

7„Iată omul care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu,

ci se încredea în bogățiile lui cele mari

și se bizuia pe răutatea lui.”

8Dar eu sunt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde,

mă încred în bunătatea lui Dumnezeu în veci de veci.

9Te voi lăuda totdeauna pentru că ai lucrat

și, în fața copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor.