Ioan 2

Nunta din Cana

1A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galileea. Mama lui Isus era acolo. 2Și la nuntă a fost chemat și Isus cu ucenicii Lui. 3Când s-a isprăvit vinul, mama lui Isus I-a zis: „Nu mai au vin.” 4Isus i-a răspuns: „Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.” 5Mama lui a zis slugilor: „Să faceți orice vă va zice.” 6Și acolo erau șase vase de piatră, puse după obiceiul de curățire al iudeilor; și în fiecare vas încăpeau câte două sau trei vedre. 7Isus le-a zis: „Umpleți vasele acestea cu apă.” Și le-au umplut până sus. 8„Scoateți acum”, le-a zis El, „și aduceți nunului.” Și i-au adus. 9Nunul, după ce a gustat apa făcută vin (el nu știa de unde vine vinul acesta, slugile însă, care scoseseră apa, știau), a chemat pe mire 10și i-a zis: „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun și, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puțin bun, dar tu ai ținut vinul cel bun până acum.” 11Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galileea. El Și-a arătat slava Sa, și ucenicii Lui au crezut în El. 12După aceea, S-a coborât la Capernaum, împreună cu mama, frații și ucenicii Lui; și acolo n-au rămas multe zile.

Izgonirea vânzătorilor din Templu

13Paștele iudeilor erau aproape și Isus S-a suit la Ierusalim. 14În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi și porumbei și pe schimbătorii de bani șezând jos. 15A făcut un bici de ștreanguri și i-a scos pe toți din Templu, împreună cu oile și boii, a vărsat banii schimbătorilor și le-a răsturnat mesele. 16Și a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicați acestea de aici și nu faceți din casa Tatălui Meu o casă de negustorie.” 17Ucenicii Lui și-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine.” 18Iudeii au luat cuvântul și I-au zis: „Prin ce semn ne arăți că ai putere să faci astfel de lucruri?” 19Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricați templul acesta și în trei zile îl voi ridica.” 20Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci și șase de ani ca să se zidească Templul acesta, și Tu îl vei ridica în trei zile?” 21Dar El le vorbea despre templul trupului Său. 22Tocmai de aceea, când a înviat din morți, ucenicii Lui și-au adus aminte că le spusese vorbele acestea și au crezut Scriptura și cuvintele pe care le spusese Isus.

Isus și cei ce cred în Numele Lui

23Pe când era Isus în Ierusalim, la Praznicul Paștelor, mulți au crezut în Numele Lui, căci vedeau semnele pe care le făcea. 24Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți. 25Și n-avea trebuință să-I facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă El Însuși știa ce este în om.

Proverbele 27

1Nu te făli cu ziua de mâine,

căci nu știi ce poate aduce o zi!

2Să te laude altul, nu gura ta,

un străin, nu buzele tale!

3Piatra este grea și nisipul este greu,

dar supărarea pe care o pricinuiește nebunul este mai grea decât amândouă.

4Furia este fără milă și mânia, năvalnică,

dar cine poate sta împotriva geloziei?

5Mai bine o mustrare pe față

decât o prietenie ascunsă.

6Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioșia lui,

dar sărutările unui vrăjmaș sunt mincinoase.

7Sătulul calcă în picioare fagurele de miere,

dar pentru cel flămând toate amărăciunile sunt dulci.

8Ca pasărea plecată din cuibul ei,

așa este omul plecat din locul său.

9Cum înveselesc untdelemnul și tămâia inima,

așa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten.

10Nu părăsi pe prietenul tău și pe prietenul tatălui tău,

dar nu intra în casa fratelui tău în ziua necazului tău:

mai bine un vecin aproape decât un frate departe.

11Fiule, fii înțelept și înveselește-mi inima,

și atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocorește!

12Omul chibzuit vede răul și se ascunde,

dar proștii merg spre el și sunt pedepsiți.

13Ia-i haina, căci s-a pus chezaș pentru altul,

ia-l zălog în locul unei străine!

14Binecuvântarea aproapelui cu glas tare dis-de-dimineață

este privită ca un blestem.

15O streașină care picură necurmat într-o zi de ploaie

și o nevastă gâlcevitoare sunt tot una.

16Cine o oprește parcă oprește vântul

și parcă ține untdelemnul în mâna dreaptă.

17După cum fierul ascute fierul,

tot așa și omul ațâță mânia altui om.

18Cine îngrijește de un smochin va mânca din rodul lui

și cine-și păzește stăpânul va fi prețuit.

19Cum răspunde în apă fața la față,

așa răspunde inima omului inimii omului.

20După cum Locuința morților și adâncul nu se pot sătura,

tot așa nici ochii omului nu se pot sătura.

21Ce este tigaia pentru lămurirea argintului și cuptorul pentru lămurirea aurului,

aceea este bunul nume pentru un om.

22Pe nebun, chiar dacă l-ai pisa cu pisălogul în piuă, în mijlocul grăunțelor,

nebunia tot n-ar ieși din el.

23Îngrijește bine de oile tale

și ia seama la turmele tale!

24Căci nicio bogăție nu ține veșnic

și nici cununa nu rămâne pe vecie.

25După ce se ridică fânul, se arată verdeața nouă,

și ierburile de pe munți sunt strânse.

26Mieii sunt pentru îmbrăcăminte

și țapii, pentru plata ogorului;

27laptele caprelor ți-ajunge pentru hrana ta, a casei tale

și pentru întreținerea slujnicelor tale.

Psa. 119:137-176

137Tu ești drept, Doamne,

și judecățile Tale sunt fără prihană.

138Tu Îți întemeiezi învățăturile pe dreptate

și pe cea mai mare credincioșie.

139Râvna mea mă mănâncă,

pentru că potrivnicii mei uită cuvintele Tale.

140Cuvântul Tău este cu totul încercat,

și robul Tău îl iubește.

141Sunt mic și disprețuit,

dar nu uit poruncile Tale.

142Dreptatea Ta este o dreptate veșnică

și Legea Ta este adevărul.

143Necazul și strâmtorarea mă ajung,

dar poruncile Tale sunt desfătarea mea.

144Învățăturile Tale sunt drepte pe vecie:

dă-mi pricepere, ca să trăiesc!

145Te chem din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne,

ca să păzesc orânduirile Tale!

146Te chem: mântuiește-mă,

ca să păzesc învățăturile Tale!

147O iau înaintea zorilor și strig;

nădăjduiesc în făgăduințele Tale.

148O iau înaintea străjilor de noapte și deschid ochii,

ca să mă gândesc adânc la Cuvântul Tău.

149Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta,

înviorează-mă, Doamne, după judecata Ta!

150Se apropie cei ce urmăresc mișelia

și se depărtează de Legea Ta.

151Dar Tu ești aproape, Doamne,

și toate poruncile Tale sunt adevărul.

152De multă vreme știu, din învățăturile Tale,

că le-ai așezat pentru totdeauna.

153Vezi-mi ticăloșia și izbăvește-mă,

căci nu uit Legea Ta!

154Apără-mi pricina și răscumpără-mă,

înviorează-mă, după făgăduința Ta!

155Mântuirea este departe de cei răi,

căci ei nu caută orânduirile Tale.

156Mari sunt îndurările Tale, Doamne!

Înviorează-mă după judecățile Tale!

157Mulți sunt prigonitorii și potrivnicii mei,

dar nu mă depărtez de învățăturile Tale.

158Văd cu scârbă pe cei necredincioși Ție,

care nu păzesc Cuvântul Tău.

159Vezi cât de mult iubesc eu poruncile Tale:

înviorează-mă, Doamne, după bunătatea Ta!

160Temelia Cuvântului Tău este adevărul

și toate legile Tale cele drepte sunt veșnice.

161Niște voievozi mă prigonesc fără temei,

dar inima mea nu tremură decât de cuvintele Tale.

162Mă bucur de Cuvântul Tău

ca cel ce găsește o mare pradă.

163Urăsc și nu pot suferi minciuna,

dar iubesc Legea Ta.

164De șapte ori pe zi Te laud

din pricina legilor Tale celor drepte.

165Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta

și nu li se întâmplă nicio nenorocire.

166Eu nădăjduiesc în mântuirea Ta, Doamne,

și împlinesc poruncile Tale.

167Sufletul meu ține învățăturile Tale

și le iubesc mult de tot!

168Păzesc poruncile și învățăturile Tale,

căci toate căile mele sunt înaintea Ta.

169Să ajungă strigătul meu până la Tine, Doamne!

Dă-mi pricepere, după făgăduința Ta!

170Să ajungă cererea mea până la Tine!

Izbăvește-mă, după făgăduința Ta!

171Buzele mele să vestească lauda Ta,

căci Tu mă înveți orânduirile Tale!

172Să cânte limba mea Cuvântul Tău,

căci toate poruncile Tale sunt drepte!

173Mâna Ta să-mi fie într-ajutor,

căci am ales poruncile Tale!

174Suspin după mântuirea Ta, Doamne,

și Legea Ta este desfătarea mea.

175Să-mi trăiască sufletul și să Te laude,

și judecățile Tale să mă sprijine!

176Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău,

căci nu uit poruncile Tale!

Ezechiel 6

1Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2„Fiul omului, întoarce-ți fața spre munții lui Israel, prorocește împotriva lor 3și zi: ‘Munți ai lui Israel, ascultați cuvântul Domnului Dumnezeu! Așa vorbește Domnul Dumnezeu, către munți și dealuri, către văgăuni și văi: «Iată, voi aduce sabia împotriva voastră și vă voi nimici înălțimile. 4Altarele voastre vor fi pustiite, stâlpii voștri închinați soarelui vor fi sfărâmați și voi face ca morții voștri să cadă înaintea idolilor voștri. 5Voi pune trupurile moarte ale copiilor lui Israel înaintea idolilor lor și vă voi risipi oasele în jurul altarelor voastre. 6Pretutindeni pe unde locuiți, cetățile vă vor fi nimicite și înălțimile, pustiite; altarele voastre vor fi surpate și părăsite, idolii voștri vor fi sfărâmați și vor pieri, stâlpii voștri închinați soarelui vor fi tăiați și lucrările voastre, nimicite. 7Morții vor cădea în mijlocul vostru și veți ști că Eu sunt Domnul. 8Dar voi lăsa câteva rămășițe dintre voi, care vor scăpa de sabie printre neamuri când veți fi risipiți în felurite țări. 9Și cei ce vor scăpa din voi își vor aduce aminte de Mine printre neamurile unde vor fi robi, pentru că le voi zdrobi inima preacurvară și necredincioasă și ochii care au curvit după idolii lor. Atunci le va fi scârbă de ei înșiși din pricina mișeliilor pe care le-au făcut, din pricina tuturor urâciunilor lor. 10Și vor ști că Eu sunt Domnul și că nu degeaba i-am amenințat că le voi trimite toate aceste rele.» 11Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Bate din mâini, dă din picioare și zi: ‹Vai! pentru toate urâciunile cele rele ale casei lui Israel, care va cădea lovită de sabie, de foamete și de ciumă. 12Cine va fi departe va muri de ciumă și cine va fi aproape va cădea ucis de sabie, iar cine va rămâne și va fi împresurat va pieri de foame. Așa Îmi voi potoli urgia asupra lor. 13Și veți ști că Eu sunt Domnul când morții lor vor fi în mijlocul idolilor lor, împrejurul altarelor lor, pe orice deal înalt, pe toate vârfurile munților, sub orice copac verde, sub orice stejar stufos, acolo unde aduceau tămâie cu miros plăcut tuturor idolilor lor. 14Îmi voi întinde mâna împotriva lor și voi face țara deșartă și pustie, de la pustie până la Dibla, pretutindeni unde locuiesc. Și vor ști că Eu sunt Domnul.›»’”

Amos 2

Împotriva Moabului

1Așa vorbește Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Moabului, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărârea, pentru că a ars, a ars până le-a făcut var, oasele împăratului Edomului, 2de aceea voi trimite foc în Moab și va mistui palatele Cheriotului, și Moabul va pieri în mijlocul zarvei, în mijlocul strigătelor de război și al sunetului trâmbiței. 3Voi nimici cu desăvârșire pe judecător din mijlocul lui și voi ucide pe toate căpeteniile lui împreună cu el”, zice Domnul.

Împotriva lui Iuda

4Așa vorbește Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale lui Iuda, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărârea, pentru că au nesocotit Legea Domnului și n-au păzit poruncile Lui, ci s-au lăsat duși în rătăcire de idolii cei mincinoși după care au umblat și părinții lor, 5de aceea voi trimite foc în Iuda și va mistui palatele Ierusalimului.”

Împotriva lui Israel

6Așa vorbește Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale lui Israel, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărârea, pentru că au vândut pe cel neprihănit pe bani și pe sărac pe o pereche de încălțăminte. 7Ei doresc să vadă țărâna pământului pe capul celor sărmani și calcă în picioare dreptul celor nenorociți. Fiul și tatăl se duc la aceeași fată, ca să pângărească Numele Meu cel sfânt. 8Se întind lângă fiecare altar pe haine luate ca zălog și beau în casa dumnezeilor lor amenda celor osândiți de ei. 9Și totuși Eu am nimicit dinaintea lor pe amoriți, care erau cât cedrii de înalți și tari ca stejarii; le-am nimicit roadele din vârf până în rădăcini. 10Și Eu v-am scos din țara Egiptului și v-am povățuit patruzeci de ani în pustie, ca să vă dau în stăpânire țara amoriților. 11Am ridicat proroci dintre fiii voștri și nazirei dintre tinerii voștri. Nu este așa, copii ai lui Israel?”, zice Domnul. 12„Iar voi ați dat nazireilor să bea vin și prorocilor le-ați poruncit: ‘Nu prorociți!’ 13Iată, vă voi stropși cum stropșește pământul carul încărcat cu snopi, 14așa că cel iute nu va putea să fugă, iar cel tare nu se va putea sluji de tăria lui, și omul viteaz nu-și va scăpa viața. 15Cel ce mânuiește arcul nu va putea să țină piept, cel iute de picioare nu va scăpa și călărețul nu-și va scăpa viața, 16iar cel mai inimos dintre războinici va fugi în pielea goală în ziua aceea”, zice Domnul.