1 Ioan 1

1Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieții – 2pentru că viața a fost arătată și noi am văzut-o și mărturisim despre ea și vă vestim viața veșnică, viață care era la Tatăl și care ne-a fost arătată –, 3deci ce am văzut și am auzit, aceea vă vestim și vouă, ca și voi să aveți părtășie cu noi. Și părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos. 4Și vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină. 5Vestea pe care am auzit-o de la El și pe care v-o propovăduim este că Dumnezeu e lumină și în El nu este întuneric. 6Dacă zicem că avem părtășie cu El și umblăm în întuneric, mințim și nu trăim adevărul. 7Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții; și sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat. 8Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi. 9Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire. 10Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos și Cuvântul Lui nu este în noi.

Isaia 2

1Prorocia lui Isaia, fiul lui Amoț, asupra lui Iuda și asupra Ierusalimului: 2Se va întâmpla în scurgerea vremurilor că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălța deasupra dealurilor și toate neamurile se vor îngrămădi spre el. 3Popoarele se vor duce cu grămada la el și vor zice: „Veniți, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne învețe căile Lui și să umblăm pe cărările Lui!” Căci din Sion va ieși Legea și din Ierusalim, Cuvântul Domnului. 4El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare, așa încât din săbiile lor își vor făuri fiare de plug și din sulițele lor, cosoare: niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia și nu vor mai învăța războiul. 5Veniți, casă a lui Iacov, să umblăm în lumina Domnului! 6Căci ai părăsit pe poporul Tău, pe casa lui Iacov, pentru că sunt plini de idolii Răsăritului și dedați la vrăjitorie ca filistenii și se unesc cu fiii străinilor. 7Țara lor este plină de argint și de aur și comorile lor n-au sfârșit; țara este plină de cai, și carele lor sunt fără număr. 8Dar țara lor este plină și de idoli, căci se închină înaintea lucrării mâinilor lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor. 9De aceea cei mici vor fi coborâți și cei mari vor fi smeriți: nu-i vei ierta. 10Intră în stânci și ascunde-te în țărână de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui! 11Omul va trebui să-și plece privirea semeață și îngâmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea. 12Căci este o zi a Domnului oștirilor împotriva oricărui om mândru și trufaș, împotriva oricui se înalță, ca să fie plecat: 13împotriva tuturor cedrilor înalți și falnici ai Libanului și împotriva tuturor stejarilor Basanului; 14împotriva tuturor munților înalți și împotriva tuturor dealurilor falnice; 15împotriva tuturor turnurilor înalte și împotriva tuturor zidurilor întărite; 16împotriva tuturor corăbiilor din Tarsis și împotriva tuturor lucrurilor plăcute la vedere. 17Mândria omului va fi smerită și trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea. 18Toți idolii vor pieri. 19Oamenii vor intra în peșterile stâncilor și în crăpăturile pământului, de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui, când Se va scula să îngrozească pământul. 20În ziua aceea, oamenii își vor arunca idolii de argint și idolii de aur pe care și-i făcuseră ca să se închine la ei, îi vor arunca la șobolani și la lilieci 21și vor intra în găurile stâncilor și în crăpăturile pietrelor de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui, când Se va scula să îngrozească pământul. 22Nu vă mai încredeți dar în om, în ale cărui nări nu este decât suflare! Căci ce preț are el?

Ieremia 2

Mustrarea poporului

1Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2„Du-te și strigă la urechile cetății Ierusalimului: ‘Așa vorbește Domnul: «Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără, de iubirea ta când erai logodită, când Mă urmai în pustie, într-un pământ nesemănat. 3Atunci, Israel era închinat Domnului, era cele dintâi roade ale Lui; toți cei ce mâncau din ele se făceau vinovați și venea nenorocirea peste ei», zice Domnul.’” 4Ascultați Cuvântul Domnului, casa lui Iacov și voi, toate familiile casei lui Israel! 5Așa vorbește Domnul: „Ce nelegiuire au găsit părinții voștri în Mine, de s-au depărtat de Mine și au mers după nimicuri și au ajuns ei înșiși de nimic? 6Ei n-au întrebat: ‘Unde este Domnul, care ne-a scos din țara Egiptului, care ne-a povățuit prin pustie, printr-un pământ uscat și plin de gropi, printr-un pământ unde domnesc seceta și umbra morții, printr-un pământ pe unde nimeni nu trece și unde nu locuiește niciun om?’ 7V-am adus într-o țară ca o livadă de pomi, ca să-i mâncați roadele și bunătățile, dar voi ați venit, Mi-ați spurcat țara și Mi-ați prefăcut moștenirea într-o urâciune. 8Preoții n-au întrebat: ‘Unde este Domnul?’ Păzitorii Legii nu M-au cunoscut, păstorii sufletești Mi-au fost necredincioși, prorocii au prorocit prin Baal și au alergat după cei ce nu sunt de niciun ajutor. 9De aceea, Mă voi mai certa cu voi”, zice Domnul, „și Mă voi certa cu copiii copiilor voștri. 10Treceți în ostroavele Chitim și priviți! Trimiteți la Chedar, uitați-vă bine și vedeți dacă s-a întâmplat acolo așa ceva: 11și-a schimbat vreodată un popor dumnezeii, măcar că ei nu sunt dumnezei? Dar poporul Meu și-a schimbat Slava cu ceva care nu este de niciun ajutor! 12Mirați-vă de așa ceva, ceruri, înfiorați-vă de spaimă și groază”, zice Domnul. 13„Căci poporul Meu a săvârșit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, și și-au săpat puțuri, puțuri crăpate, care nu țin apă. 14Este Israel un rob cumpărat sau fiu de rob născut în casă? Atunci pentru ce a ajuns de pradă? 15Niște pui de lei mugesc și strigă împotriva lui și-i pustiesc țara; cetățile îi sunt arse și fără locuitori. 16Chiar și cei din Nof și Tahpanes îți vor zdrobi creștetul capului. 17Nu ți-ai făcut tu singur lucrul acesta pentru că ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău, când te îndrepta pe calea cea bună? 18Și acum, ce cauți să te duci în Egipt să bei apa Nilului? Ce cauți să te duci în Asiria să bei apa râului? 19Tu singur te pedepsești cu răutatea ta și tu singur te lovești cu necredincioșia ta și vei ști și vei vedea ce rău și amar este să părăsești pe Domnul Dumnezeul tău și să n-ai nicio frică de Mine”, zice Domnul Dumnezeul oștirilor. 20„De mult ți-ai sfărâmat jugul, ți-ai rupt legăturile și ai zis: ‘Nu mai vreau să slujesc ca un rob!’ Căci, pe orice deal înalt și sub orice copac verde, te-ai întins ca o curvă. 21Te sădisem ca o vie minunată și de cel mai bun soi. Cum te-ai schimbat și te-ai prefăcut într-o coardă de viță sălbatică?! 22Chiar dacă te-ai spăla cu silitră, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămâne scrisă înaintea Mea”, zice Domnul Dumnezeu. 23„Cum poți să zici: ‘Nu m-am spurcat și nu m-am dus după baali’? Privește-ți urma pașilor în vale și vezi ce ai făcut, dromaderă iute la mers și care bați drumurile și le încrucișezi, 24măgăriță sălbatică, deprinsă cu pustia, care gâfâie în aprinderea patimii ei! Cine o va împiedica să-și facă pofta? Toți cei ce o caută n-au nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei. 25Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ți usca gâtlejul de sete! Dar tu zici: ‘Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii străini și vreau să merg după ei.’ 26Cum rămâne uluit un hoț când este prins, așa de uluiți vor rămâne cei din casa lui Israel, ei, împărații lor, căpeteniile lor, preoții lor și prorocii lor. 27Ei zic lemnului: ‘Tu ești tatăl meu!’ și pietrei: ‘Tu mi-ai dat viața!’ Căci ei Îmi întorc spatele și nu se uită la Mine. Dar, când sunt în nenorocire, zic: ‘Scoală-Te și scapă-ne!’ 28Unde sunt dumnezeii tăi pe care ți i-ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te scape în vremea nenorocirii! Căci câte cetăți ai, atâția dumnezei ai, Iuda! 29Pentru ce vă certați cu Mine? Toți Mi-ați fost necredincioși”, zice Domnul. 30„Degeaba v-am lovit copiii; n-au luat seama la certare; sabia voastră a mâncat pe prorocii voștri ca un leu nimicitor. 31O, neam rău de oameni, uitați-vă bine la Cuvântul Domnului, care zice: ‘Am fost Eu o pustie pentru Israel sau o țară plină de întuneric beznă?’ Pentru ce zice atunci poporul Meu: ‘Suntem slobozi, nu voim să ne întoarcem la Tine’? 32Își uită fata podoabele sau mireasa brâul? Dar poporul Meu M-a uitat de zile fără număr. 33Ce bine știi să-ți întocmești căile când este vorba să cauți ce iubești! Chiar și la nelegiuire te deprinzi. 34Până și pe poalele hainei tale se află sângele sărmanilor nevinovați, pe care nu i-ai prins făcând nicio spargere. 35Și, cu toate acestea, tu zici: ‘Da, sunt nevinovat! Să se întoarcă acum mânia Lui de la mine!’ Iată, Mă voi certa cu tine, pentru că zici: ‘N-am păcătuit!’ 36Pentru ce atâta grabă ca să-ți schimbi drumul? Din Egipt îți va veni rușinea, cum ți-a venit și din Asiria! 37Tot de-acolo vei ieși cu mâinile pe cap, căci Domnul leapădă pe aceia în care te încrezi și nu vei izbuti cu ei.”

Proverbele 28

1Cel rău fuge fără să fie urmărit,

dar cel neprihănit îndrăznește ca un leu tânăr.

2Când este răscoală într-o țară, sunt mulți capi,

dar cu un om priceput și încercat, domnia dăinuiește.

3Un om sărac care apasă pe cei obijduiți

este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pâine.

4Cei ce părăsesc legea laudă pe cel rău,

dar cei ce păzesc legea se mânie pe el.

5Oamenii dedați la rău nu înțeleg ce este drept,

dar cei ce caută pe Domnul înțeleg totul.

6Mai mult prețuiește săracul care umblă în neprihănirea lui

decât bogatul care umblă pe căi sucite.

7Cel ce păzește legea este un fiu priceput,

dar cel ce umblă cu cei desfrânați face rușine tatălui său.

8Cine își înmulțește avuțiile prin dobândă și camătă

le strânge pentru cel ce are milă de săraci.

9Dacă cineva își întoarce urechea ca să n-asculte legea,

chiar și rugăciunea lui este o scârbă.

10Cine rătăcește pe oamenii fără prihană pe calea cea rea

cade în groapa pe care a săpat-o,

dar oamenii fără prihană moștenesc fericirea.

11Omul bogat se crede înțelept,

dar săracul care este priceput îl cercetează.

12Când biruiesc cei neprihăniți, este o mare slavă,

dar când se înalță cei răi, fiecare se ascunde.

13Cine își ascunde fărădelegile nu propășește,

dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare.

14Ferice de omul care se teme necontenit,

dar cel ce-și împietrește inima cade în nenorocire.

15Ca un leu care răcnește și ca un urs flămând,

așa este cel rău care stăpânește peste un popor sărac.

16Un voievod fără pricepere își înmulțește faptele de asuprire,

dar cel ce urăște lăcomia își lungește zilele.

17Un om al cărui cuget este încărcat cu sângele altuia

fuge până la groapă: nimeni să nu-l oprească.

18Cine umblă în neprihănire găsește mântuirea,

dar cine umblă pe două căi strâmbe cade într-o groapă.

19Cine își lucrează câmpul are belșug de pâine,

dar cine aleargă după lucruri de nimic are belșug de sărăcie.

20Un om credincios este năpădit de binecuvântări,

dar cel ce vrea să se îmbogățească repede nu rămâne nepedepsit.

21Nu este bine să cauți la fața oamenilor;

chiar pentru o bucată de pâine poate un om să se dedea la păcat.

22Un om pizmaș se grăbește să se îmbogățească,

și nu știe că lipsa va veni peste el.

23Cine mustră pe alții găsește mai multă bunăvoință pe urmă

decât cel cu limba lingușitoare.

24Cine fură pe tatăl său și pe mama sa și zice că nu este un păcat

este tovarăș cu nimicitorul.

25Cel lacom stârnește certuri,

dar cel ce se încrede în Domnul este săturat din belșug.

26Cine se încrede în inima lui este un nebun,

dar cine umblă în înțelepciune va fi mântuit.

27Cine dă săracului nu duce lipsă,

dar cine închide ochii este încărcat cu blesteme.

28Când se înalță cei răi, fiecare se ascunde,