2 Petru 1, 2 Samuel 23, Psalmul 145, 119:105-128

2 Petru 1

1Simon Petru, rob și apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credință de același preț cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos: 2Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos! 3Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui, 4prin care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. 5De aceea, dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta, cunoștința; 6cu cunoștința, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; 7cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni. 8Căci, dacă aveți din belșug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneși, nici neroditori în ceea ce privește deplina cunoștință a Domnului nostru Isus Hristos. 9Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închiși și a uitat că a fost curățit de vechile lui păcate. 10De aceea, fraților, căutați cu atât mai mult să vă întăriți chemarea și alegerea voastră, căci, dacă faceți lucrul acesta, nu veți aluneca niciodată. 11În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belșug intrare în Împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. 12De aceea voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar că le știți și sunteți tari în adevărul pe care-l aveți. 13Dar socotesc că este drept, cât voi mai fi în cortul acesta, să vă țin treji aducându-vă aminte, 14căci știu că dezbrăcarea de cortul meu va veni deodată, după cum mi-a arătat Domnul nostru Isus Hristos. 15Îmi voi da osteneala dar ca, și după moartea mea, să vă puteți aduce totdeauna aminte de aceste lucruri. 16În adevăr, v-am făcut cunoscute puterea și venirea Domnului nostru Isus Hristos nu întemeindu-ne pe niște basme meșteșugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înșine, cu ochii noștri, mărirea Lui. 17Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste și slavă, atunci când, din slava minunată, s-a auzit deasupra Lui un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” 18Și noi înșine am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele cel sfânt. 19Și avem cuvântul prorociei făcut și mai tare, la care bine faceți că luați aminte, ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă și va răsări luceafărul de dimineață în inimile voastre. 20Fiindcă, mai întâi de toate, să știți că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuiește singură. 21Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt.

2 Samuel 23

Cele din urmă cuvinte ale lui David

1Iată cele din urmă cuvinte ale lui David.

Cuvântul lui David, fiul lui Isai,

cuvântul omului care a fost înălțat sus de tot,

cuvântul unsului Dumnezeului lui Iacov,

cuvântul cântărețului plăcut al lui Israel:

2„Duhul Domnului vorbește prin mine

și cuvântul Lui este pe limba mea.

3Dumnezeul lui Israel a vorbit. Stânca lui Israel mi-a zis:

‘Cel ce împărățește între oameni cu dreptate, cel ce împărățește în frică de Dumnezeu,

4este ca lumina dimineții, când răsare soarele

în dimineața fără nori;

ca razele soarelui după ploaie, care fac să încolțească din pământ verdeața.’

5Măcar că nu este așa casa mea înaintea lui Dumnezeu,

totuși El a făcut cu mine un legământ veșnic,

bine întărit în toate privințele și tare.

Nu va face El oare să răsară din el tot ce este spre mântuirea și bucuria mea?

6Dar cei răi sunt toți ca niște spini pe care-i arunci,

și nu-i iei cu mâna;

7cine se atinge de ei

se înarmează cu un fier sau cu mânerul unei sulițe

și-i arde în foc pe loc.”

Vitejii lui David

8Iată numele vitejilor care erau în slujba lui David:

Ioșeb-Basșebet, Tahchemonitul, unul din fruntașii căpeteniilor. El și-a învârtit sulița peste opt sute de oameni, pe care i-a omorât dintr-odată. 9După el, Eleazar, fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi. El era unul din cei trei războinici care au ținut piept împreună cu David împotriva filistenilor strânși pentru luptă, când bărbații lui Israel se dădeau înapoi pe înălțimi. 10El s-a sculat și a lovit pe filisteni până ce i-a obosit mâna și a rămas lipită de sabie. Domnul a dat o mare izbăvire în ziua aceea. Poporul s-a întors după Eleazar numai ca să ia prada. 11După el, Șama, fiul lui Aghe, din Harar. Filistenii se strânseseră la Lehi. Acolo era o bucată de pământ semănată cu linte, și poporul fugea dinaintea filistenilor. 12Șama s-a așezat în mijlocul ogorului, l-a apărat și a bătut pe filisteni. Și Domnul a dat o mare izbăvire. 13Trei dintre cele treizeci de căpetenii s-au coborât pe vremea seceratului și au venit la David, în peștera Adulam, când o ceată de filisteni tăbărâseră în valea Refaim. 14David era atunci în cetățuie și o strajă a filistenilor era la Betleem. 15David a avut o dorință și a zis: „Cine-mi va da să beau apă din fântâna de la poarta Betleemului?” 16Atunci, cei trei viteji au trecut prin tabăra filistenilor și au scos apă din fântâna de la poarta Betleemului. Au adus-o și au dat-o lui David, dar el n-a vrut s-o bea și a vărsat-o înaintea Domnului. 17El a zis: „Departe de mine, Doamne, gândul să fac lucrul acesta! Să beau sângele oamenilor acestora care s-au dus cu primejdia vieții lor?” Și n-a vrut s-o bea. Iată ce au făcut acești trei viteji. 18Abișai, fratele lui Ioab, fiul Țeruiei, era căpetenia celor trei. El și-a învârtit sulița peste trei sute de oameni și i-a omorât, și a fost vestit între cei trei. 19Era cel mai cu vază din cei trei și a fost căpetenia lor, dar n-a fost la înălțimea celor trei dintâi. 20Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui om din Cabțeel, om viteaz și vestit prin faptele lui mari. El a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel din Moab. S-a coborât în mijlocul unei gropi pentru apă, unde a ucis un leu într-o zi când căzuse zăpadă. 21A omorât pe un egiptean groaznic la înfățișare, care avea o suliță în mână, s-a coborât împotriva lui cu un toiag, a smuls sulița din mâna egipteanului și l-a omorât cu ea. 22Iată ce a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada, și a fost vestit printre cei trei viteji. 23Era cel mai cu vază din cei treizeci, dar n-a ajuns la înălțimea celor trei dintâi. David l-a primit între sfetnicii lui de aproape. 24Asael, fratele lui Ioab, din numărul celor treizeci, Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem. 25Șama din Harod. Elica din Harod. 26Heleț din Pelet. Ira, fiul lui Icheș, din Tecoa. 27Abiezer din Anatot. Mebunai din Hușa. 28Țalmon din Ahoah. Maharai din Netofa. 29Heleb, fiul lui Baana, din Netofa. Itai, fiul lui Ribai, din Ghibea fiilor lui Beniamin. 30Benaia din Piraton. Hidai din Nahale-Gaaș. 31Abi-Albon din Araba. Azmavet din Barhum. 32Eliahba din Șaalbon. Bene-Iașen. Ionatan. 33Șama din Harar. Ahiam, fiul lui Șarar, din Arar. 34Elifelet, fiul lui Ahasbai, fiul unui maacatit. Eliam, fiul lui Ahitofel, din Ghilo. 35Hețrai din Carmel. Paarai din Arab. 36Igheal, fiul lui Natan, din Țoba. Bani din Gad. 37Țelec, Amonitul. Naharai din Beerot, care ducea armele lui Ioab, fiul Țeruiei. 38Ira din Ieter. Gareb din Ieter. 39Urie, Hetitul. De toți: treizeci și șapte.

Psalmul 145

O cântare de laudă a lui David

1Te voi înălța, Dumnezeule, Împăratul meu,

și voi binecuvânta Numele Tău în veci de veci!

2În fiecare zi Te voi binecuvânta

și voi lăuda Numele Tău în veci de veci!

3Mare este Domnul și foarte vrednic de laudă,

și mărimea Lui este nepătrunsă.

4Fiecare neam de om să laude lucrările Tale

și să vestească isprăvile Tale cele mari!

5Voi spune strălucirea slăvită a măreției Tale

și voi cânta minunile Tale.

6Oamenii vor vorbi de puterea Ta cea înfricoșată,

și eu voi povesti mărimea Ta.

7Să se trâmbițeze aducerea aminte de nemărginita Ta bunătate,

și să se laude dreptatea Ta!

8Domnul este milostiv și plin de îndurare,

îndelung răbdător și plin de bunătate.

9Domnul este bun față de toți

și îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui.

10Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne!

Și credincioșii Tăi Te vor binecuvânta.

11Vor spune slava Împărăției Tale

și vor vesti puterea Ta,

12ca să facă cunoscute fiilor oamenilor puterea Ta

și strălucirea plină de slavă a împărăției Tale.

13Împărăția Ta este o împărăție veșnică

și stăpânirea Ta rămâne în picioare în toate veacurile.

14Domnul sprijină pe toți cei ce cad

și îndreaptă pe cei încovoiați.

15Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine,

și Tu le dai hrana la vreme.

16Îți deschizi mâna

și saturi după dorință tot ce are viață.

17Domnul este drept în toate căile Lui

și milostiv în toate faptele Lui.

18Domnul este lângă toți cei ce-L cheamă,

lângă cei ce-L cheamă cu toată inima.

19El împlinește dorințele celor ce se tem de El,

le aude strigătul și-i scapă.

20Domnul păzește pe toți cei ce-L iubesc

și nimicește pe toți cei răi.

21Gura mea să vestească lauda Domnului

și orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt în veci de veci!

Psalmul 119

105Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele

și o lumină pe cărarea mea.

106Jur, și mă voi ține de jurământ,

că voi păzi legile Tale cele drepte.

107Sunt foarte amărât:

înviorează-mă, Doamne, după Cuvântul Tău!

108Primește, Doamne, simțămintele pe care le spune gura mea

și învață-mă legile Tale!

109Viața îmi este necurmat în primejdie,

și totuși nu uit Legea Ta.

110Niște răi îmi întind curse,

dar eu nu mă rătăcesc de la poruncile Tale.

111Învățăturile Tale sunt moștenirea mea de veci,

căci ele sunt bucuria inimii mele.

112Îmi plec inima să împlinesc orânduirile Tale,

totdeauna și până la sfârșit.

113Urăsc pe oamenii nehotărâți,

dar iubesc Legea Ta.

114Tu ești adăpostul și scutul meu;

eu nădăjduiesc în făgăduința Ta.

115Depărtați-vă de mine, răilor,

ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu!

116Sprijină-mă, după făgăduința Ta, ca să trăiesc

și nu mă lăsa de rușine în nădejdea mea!

117Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat

și să mă veselesc neîncetat de orânduirile Tale!

118Tu disprețuiești pe toți cei ce se depărtează de orânduirile Tale,

căci înșelătoria lor este zadarnică.

119Ca spuma iei pe toți cei răi de pe pământ,

de aceea eu iubesc învățăturile Tale.

120Mi se înfioară carnea de frica Ta

și mă tem de judecățile Tale.

121Păzesc legea și dreptatea:

nu mă lăsa în voia asupritorilor mei!

122Ia sub ocrotirea Ta binele robului Tău

și nu mă lăsa apăsat de niște îngâmfați!

123Mi se topesc ochii după mântuirea Ta

și după făgăduința Ta cea dreaptă.

124Poartă-Te cu robul Tău după bunătatea Ta

și învață-mă orânduirile Tale!

125Eu sunt robul Tău; dă-mi pricepere,

ca să cunosc învățăturile Tale!

126Este vremea ca Domnul să lucreze,

căci ei calcă Legea Ta.

127De aceea, eu iubesc poruncile Tale

mai mult decât aurul, da, mai mult decât aurul curat.

128De aceea, găsesc drepte toate poruncile Tale

și urăsc orice cale a minciunii.