2 Timotei 4, Numeri 28, 1 Samuel 17, Psalmii 28, 121

2 Timotei 4

1Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii și morții, și pentru arătarea și Împărăția Sa: 2propovăduiește Cuvântul, stăruiește asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura. 3Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute și își vor da învățători după poftele lor. 4Își vor întoarce urechea de la adevăr și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. 5Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferințele, fă lucrul unui evanghelist și împlinește-ți bine slujba. 6Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură și clipa plecării mele este aproape. 7M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința. 8De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Și nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui. 9Caută de vino curând la mine. 10Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a părăsit și a plecat la Tesalonic. Crescens s-a dus în Galatia, Tit, în Dalmația. 11Numai Luca este cu mine. Ia pe Marcu și adu-l cu tine, căci el îmi este de folos pentru slujbă. 12Pe Tihic l-am trimis la Efes. 13Când vei veni, adu-mi mantaua, pe care am lăsat-o în Troa, la Carp, și cărțile, mai ales pe cele de piele. 14Alexandru, căldărarul, mi-a făcut mult rău. Domnul îi va răsplăti după faptele lui. 15Păzește-te și tu de el, pentru că este cu totul împotriva cuvintelor noastre. 16La întâiul meu răspuns de apărare, nimeni n-a fost cu mine, ci toți m-au părăsit. Să nu li se țină în socoteală lucrul acesta! 17Însă Domnul a stat lângă mine și m-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine și s-o audă toate neamurile. Și am fost izbăvit din gura leului. 18Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău și mă va mântui, ca să intru în Împărăția Lui cerească. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin. 19Spune sănătate Priscilei și lui Aquila și casei lui Onisifor. 20Erast a rămas în Corint, iar pe Trofim l-am lăsat bolnav în Milet. 21Caută de vino înainte de iarnă. Eubul și Pudens, Linus, Claudia și toți frații îți trimit sănătate. 22Domnul Isus Hristos să fie cu duhul tău! Harul să fie cu voi! Amin.

Numeri 28

Jertfa zilnică

1Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2„Poruncește copiilor lui Israel și spune-le: ‘Să aveți grijă să-Mi aduceți, la vremea hotărâtă, darul Meu de mâncare, hrana jertfelor Mele mistuite de foc, care Îmi sunt de un plăcut miros.’ 3Să le spui: ‘Iată jertfa mistuită de foc pe care o veți aduce Domnului: în fiecare zi, câte doi miei de un an fără cusur, ca ardere-de-tot necurmată. 4Să aduci un miel dimineața și celălalt miel seara, 5iar, ca dar de mâncare, să aduci a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii frământată într-un sfert de hin de untdelemn de măsline sfărâmate. 6Aceasta este arderea-de-tot necurmată care a fost adusă la muntele Sinai; o jertfă mistuită de foc de un miros plăcut Domnului. 7Jertfa de băutură să fie de un sfert de hin pentru fiecare miel; jertfa de băutură de vin s-o faci Domnului în Locul Sfânt. 8Al doilea miel să-l aduci seara, cu un dar de mâncare și o jertfă de băutură ca cele de dimineață; aceasta este o jertfă mistuită prin foc, de un miros plăcut Domnului.

Jertfele de Sabat și de lună nouă

9În ziua Sabatului, să aduceți doi miei de un an fără cusur și, ca dar de mâncare, două zecimi de efă din floarea făinii frământată cu untdelemn, împreună cu jertfa de băutură. 10Aceasta este arderea-de-tot pentru fiecare zi de Sabat, afară de arderea-de-tot necurmată și jertfa ei de băutură. 11La începutul lunilor voastre, să aduceți, ca ardere-de-tot Domnului, doi viței, un berbec și șapte miei de un an fără cusur 12și, ca dar de mâncare pentru fiecare vițel, trei zecimi de efă din floarea făinii frământată cu untdelemn; ca dar de mâncare pentru berbec, să aduceți două zecimi de efă din floarea făinii frământată cu untdelemn; 13ca dar de mâncare pentru fiecare miel, să aduceți o zecime de efă din floarea făinii frământată cu untdelemn. Aceasta este o ardere-de-tot, o jertfă mistuită de foc de un miros plăcut Domnului. 14Jertfele de băutură să fie de o jumătate de hin de vin pentru un vițel, a treia parte dintr-un hin pentru un berbec și un sfert de hin pentru un miel. Aceasta este arderea-de-tot pentru începutul lunii, în fiecare lună, în toate lunile anului. 15Să se aducă Domnului un țap ca jertfă de ispășire, afară de arderea-de-tot necurmată și jertfa ei de băutură.

Jertfele de Paște

16În luna întâi, în ziua a paisprezecea a lunii, vor fi Paștele Domnului. 17Ziua a cincisprezecea a acestei luni să fie o zi de sărbătoare. Timp de șapte zile să se mănânce azimi. 18În ziua dintâi, să fie o adunare sfântă: să nu faceți nicio lucrare de slugă în ea. 19Să aduceți ca ardere-de-tot Domnului o jertfă mistuită de foc: doi viței, un berbec și șapte miei de un an fără cusur. 20Să mai adăugați și darul lor de mâncare din floarea făinii frământată cu untdelemn, trei zecimi de efă pentru un vițel, două zecimi pentru un berbec 21și o zecime pentru fiecare din cei șapte miei. 22Să aduceți un țap ca jertfă de ispășire, ca să facă ispășire pentru voi. 23Să aduceți aceste jertfe, afară de arderea-de-tot de dimineață, care este o ardere-de-tot necurmată. 24Să le aduceți în fiecare zi, timp de șapte zile, ca hrana unei jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului. Să fie aduse afară de arderea-de-tot necurmată și jertfa ei de băutură. 25În ziua a șaptea să aveți o adunare sfântă: să nu faceți nicio lucrare de slugă în ea.

Jertfele de Rusalii

26În ziua celor dintâi roade, când veți aduce Domnului un dar de mâncare, la sărbătoarea încheierii săptămânilor (Cincizecimea), să aveți o adunare sfântă; să nu faceți nicio lucrare de slugă în ea. 27Să aduceți ca ardere-de-tot de un miros plăcut Domnului: doi viței, un berbec și șapte miei de un an. 28Să mai adăugați darul lor de mâncare din floarea făinii frământată cu untdelemn, câte trei zecimi de fiecare vițel, două zecimi pentru berbec 29și o zecime pentru fiecare din cei șapte miei. 30Să aduceți și un țap, ca să facă ispășire pentru voi. 31Să aduceți aceste jertfe, afară de arderea-de-tot necurmată și darul ei de mâncare. Mieii să fie fără cusur și să adăugați și jertfele lor de băutură.

1 Samuel 17

Războiul cu filistenii

1Filistenii și-au strâns oștile ca să facă război și s-au adunat la Soco, o cetate a lui Iuda; au tăbărât între Soco și Azeca, la Efes-Damim. 2Saul și bărbații lui Israel s-au strâns și ei; au tăbărât în Valea Terebinților și s-au așezat în linie de bătaie împotriva filistenilor. 3Filistenii se așezaseră pe un munte deoparte, și Israel, pe un munte de cealaltă parte: doar valea îi despărțea. 4Atunci a ieșit un om din tabăra filistenilor și a înaintat între cele două oștiri. El se numea Goliat, era din Gat și avea o înălțime de șase coți și o palmă. 5Pe cap avea un coif de aramă și purta niște zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă. 6Avea niște tureci de aramă peste fluierele picioarelor și o pavăză de aramă între umeri. 7Coada suliței lui era ca un sul de țesut și fierul suliței cântărea șase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui. 8Filisteanul s-a oprit și, vorbind oștilor lui Israel așezate în șiruri de bătaie, le-a strigat: „Pentru ce ieșiți să vă așezați în șiruri de bătaie? Nu sunt eu filistean și nu sunteți voi slujitorii lui Saul? Alegeți un om care să se coboare împotriva mea! 9Dacă va putea să se bată cu mine și să mă omoare, noi vom fi robii voștri, dar, dacă-l voi birui și-l voi omorî eu, voi ne veți fi robi nouă și ne veți sluji.” 10Filisteanul a mai zis: „Arunc astăzi o ocară asupra oștirii lui Israel! Dați-mi un om ca să mă lupt cu el.” 11Saul și tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului și s-au înspăimântat, și au fost cuprinși de o mare frică.

David și Goliat

12Și David era fiul efratitului aceluia din Betleemul lui Iuda numit Isai, care avea opt fii. Pe vremea lui Saul, el era bătrân, înaintat în vârstă. 13Cei trei fii mai mari ai lui Isai urmaseră pe Saul la război; întâiul născut din cei trei fii ai lui care porniseră la război se numea Eliab, al doilea Abinadab și al treilea Șama. 14David era cel mai tânăr. Și, când cei trei mai mari au urmat pe Saul, 15David a plecat de la Saul și s-a întors la Betleem ca să pască oile tatălui său. 16Filisteanul înainta dimineața și seara și s-a înfățișat astfel timp de patruzeci de zile. 17Isai a zis fiului său David: „Ia pentru frații tăi efa aceasta de grâu prăjit și aceste zece pâini și aleargă în tabără, la frații tăi; 18du și aceste zece cașuri de brânză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă frații tăi sunt bine și să-mi aduci vești temeinice. 19Ei sunt cu Saul și cu toți bărbații lui Israel în Valea Terebinților, în război cu filistenii.” 20David s-a sculat dis-de-dimineață. A lăsat oile în seama unui paznic, și-a luat lucrurile și a plecat, cum îi poruncise Isai. Când a ajuns în tabără, oștirea pornise să se așeze în șiruri de bătaie și scotea strigăte de război. 21Israel și filistenii s-au așezat în șiruri de bătaie, oștire către oștire. 22David a dat lucrurile pe care le avea în mâinile celui ce păzea calabalâcurile și a alergat la șirurile de bătaie. Cum a ajuns, a întrebat pe frații săi de sănătate. 23Pe când vorbea cu ei, iată că filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oștiri, ieșind afară din șirurile filistenilor. A rostit aceleași cuvinte ca mai înainte, și David le-a auzit. 24La vederea acestui om, toți cei din Israel au fugit dinaintea lui și i-a apucat o mare frică. 25Fiecare zicea: „Ați văzut pe omul acesta înaintând? A înaintat ca să arunce ocara asupra lui Israel! Dacă-l va omorî cineva, împăratul îl va umple de bogății, îi va da de nevastă pe fiică-sa și va scuti de dări casa tatălui său în Israel.” 26David a zis oamenilor de lângă el: „Ce se va face aceluia care va omorî pe filisteanul acesta și va lua ocara de asupra lui Israel? Cine este filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să ocărască oștirea Dumnezeului celui viu?” 27Poporul, spunând din nou aceleași lucruri, i-a zis: „Așa și așa se va face aceluia care-l va omorî.” 28Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceștia, s-a aprins de mânie împotriva lui David. Și a zis: „Pentru ce te-ai coborât tu și cui ai lăsat acele puține oi în pustie? Îți cunosc eu mândria și răutatea inimii. Te-ai coborât ca să vezi lupta.” 29David a răspuns: „Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc astfel?” 30Și s-a întors de la el ca să vorbească cu altul și i-a pus aceleași întrebări. Poporul i-a răspuns ca și întâiași dată. 31Când s-au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimis să-l caute. 32David a zis lui Saul: „Nimeni să nu-și piardă nădejdea din pricina filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el.” 33Saul a zis lui David: „Nu poți să te duci să te bați cu filisteanul acesta, căci tu ești un copil, și el este un om războinic din tinerețea lui.” 34David a zis lui Saul: „Robul tău păștea oile tatălui său. Și, când un leu sau un urs venea să-mi ia o oaie din turmă, 35alergam după el, îl loveam și-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam și-l omoram. 36Așa a doborât robul tău leul și ursul, și cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca și cu unul din ei, căci a ocărât oștirea Dumnezeului celui viu.” 37David a mai zis: „Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului și din laba ursului, mă va izbăvi și din mâna acestui filistean.” Și Saul a zis lui David: „Du-te și Domnul să fie cu tine!” 38Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă și l-a îmbrăcat cu o platoșă. 39David a încins sabia lui Saul peste hainele lui și a vrut să meargă, căci nu încercase încă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obișnuit cu ea.” Și s-a dezbrăcat de ea. 40Și-a luat toiagul în mână, și-a ales din pârâu cinci pietre netede și le-a pus în traista lui de păstor și în buzunarul hainei. Apoi, cu praștia în mână, a înaintat împotriva filisteanului. 41Filisteanul s-a apropiat puțin câte puțin de David și omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui. 42Filisteanul s-a uitat și, când a zărit pe David, a râs de el, căci nu vedea în el decât un copil cu păr bălai și cu fața frumoasă. 43Filisteanul a zis lui David: „Ce, sunt câine, de vii la mine cu toiege?” Și, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui, 44a adăugat: „Vino la mine și voi da carnea ta păsărilor cerului și fiarelor câmpului.” 45David a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliță și cu pavăză, iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oștirilor, în Numele Dumnezeului oștirii lui Israel, pe care ai ocărât-o. 46Astăzi, Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî și-ți voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberei filistenilor păsărilor cerului și fiarelor pământului. Și tot pământul va ști că Israel are un Dumnezeu. 47Și toată mulțimea aceasta va ști că Domnul nu mântuiește nici prin sabie, nici prin suliță. Căci biruința este a Domnului. Și El vă dă în mâinile noastre.” 48Îndată ce filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea filisteanului. 49Și-a vârât mâna în traistă, a luat o piatră și a aruncat-o cu praștia; a lovit pe filistean în frunte și piatra a intrat în fruntea filisteanului, care a căzut cu fața la pământ. 50Astfel, cu o praștie și cu o piatră, David a fost mai tare decât filisteanul; l-a trântit la pământ și l-a omorât, fără să aibă sabie în mână. 51A alergat, s-a oprit lângă filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teacă, l-a omorât și i-a tăiat capul. Filistenii, când au văzut că uriașul lor a murit, au luat-o la fugă. 52Și bărbații lui Israel și Iuda au dat chiote și au pornit în urmărirea filistenilor până în vale și până la porțile Ecronului. Filistenii, răniți de moarte, au căzut pe drumul care duce la Șaaraim, până la Gat și până la Ecron. 53Și copiii lui Israel s-au întors de la urmărirea filistenilor și le-au jefuit tabăra. 54David a luat capul filisteanului și l-a dus la Ierusalim și a pus armele filisteanului în cortul său. 55Când a văzut Saul pe David mergând împotriva filisteanului, a zis lui Abner, căpetenia oștirii: „Al cui fiu este tânărul acesta, Abner?” Abner a răspuns: „Pe sufletul tău, împărate, că nu știu.” 56„Întreabă dar al cui fiu este tânărul acesta”, a zis împăratul. 57Și, când s-a întors David după ce omorâse pe filistean, Abner l-a luat și l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul filisteanului. 58Saul i-a zis: „Al cui fiu ești, tinere?” Și David a răspuns: „Sunt fiul robului tău Isai, Betleemitul.”

Psalmul 28

Un psalm al lui David

1Doamne, către Tine strig. Stânca mea!

Nu rămâne surd la glasul meu,

ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi,

să ajung ca cei ce se coboară în groapă!

2Ascultă glasul rugăciunilor mele, când strig către Tine

și când îmi ridic mâinile spre Locașul Tău cel Sfânt!

3Nu mă lua de pe pământ împreună cu cei răi

și cu oamenii nelegiuiți,

care vorbesc de pace aproapelui lor

și, când colo, au răutate în inimă!

4Răsplătește-le după lucrările lor

și după răutatea faptelor lor,

răsplătește-le după lucrarea mâinilor lor!

Dă-le plata care li se cuvine!

5Căci ei nu iau aminte la lucrările Domnului,

la lucrarea mâinilor Lui.

Să-i doboare și să nu-i mai scoale!

6Binecuvântat să fie Domnul,

căci ascultă glasul rugăciunilor mele!

7Domnul este tăria mea și scutul meu;

în El mi se încrede inima și sunt ajutat.

De aceea îmi este plină de veselie inima

și-L laud prin cântările mele.

8Domnul este tăria poporului Său,

El este Stânca izbăvitoare a unsului Său.

9Mântuiește, Doamne, poporul Tău

și binecuvântează moștenirea Ta!

Fii păstorul și sprijinitorul lor în veci!

Psalmul 121

O cântare a treptelor

1Îmi ridic ochii spre munți…

De unde-mi va veni ajutorul?

2Ajutorul îmi vine de la Domnul,

care a făcut cerurile și pământul.

3Da, El nu va îngădui să ți se clatine piciorul;

Cel ce te păzește nu va dormita.

4Iată că nu dormitează, nici nu doarme

Cel ce păzește pe Israel.

5Domnul este Păzitorul tău,

Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.

6De aceea nu te va bate soarele ziua,

nici luna noaptea.

7Domnul te va păzi de orice rău,

îți va păzi sufletul.

8Domnul te va păzi la plecare și la venire,

de acum și până în veac.