Evrei 12

1Și noi dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. 2Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 3Uitați-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre. 4Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului. 5Și ați uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu disprețui pedeapsa Domnului și nu-ți pierde inima când ești mustrat de El. 6Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește.” 7Suferiți pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl? 8Dar, dacă sunteți scutiți de pedeapsă, de care toți au parte, sunteți niște feciori din curvie, iar nu fii. 9Și apoi, dacă părinții noștri trupești ne-au pedepsit și tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor și să trăim? 10Căci ei, în adevăr, ne pedepseau pentru puține zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepsește pentru binele nostru, ca să ne facă părtași sfințeniei Lui. 11Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, și nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii. 12Întăriți-vă dar mâinile obosite și genunchii slăbănogiți; 13croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat. 14Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. 15Luați seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare și mulți să fie întinați de ea. 16Vegheați să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare și-a vândut dreptul de întâi născut. 17Știți că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit, pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe.

Proverbele 4

1Ascultați, fiilor, învățătura unui tată

și luați aminte ca să pricepeți,

2căci eu vă dau sfaturi bune:

nu lepădați învățătura mea!

3Căci, când eram încă fiu la tatăl meu

și fiu gingaș și singur la mama mea,

4el mă învăța atunci și-mi zicea:

„Păstrează bine în inima ta cuvintele mele,

păzește învățăturile mele și vei trăi!

5Dobândește înțelepciune, dobândește pricepere;

nu uita cuvintele gurii mele și nu te abate de la ele!

6N-o părăsi, și ea te va păzi;

iubește-o, și te va ocroti!

7Iată începutul înțelepciunii:

dobândește înțelepciunea

și, cu tot ce ai, dobândește priceperea.

8Înalț-o și ea te va înălța;

ea va fi slava ta dacă o vei îmbrățișa.

9Ea îți va pune pe cap o cunună plăcută,

te va împodobi cu o strălucită cunună împărătească.”

10Ascultă, fiule, primește cuvintele mele

și anii vieții tale se vor înmulți!

11Eu îți arăt calea înțelepciunii,

te povățuiesc pe cărările neprihănirii.

12Când vei umbla, pasul nu-ți va fi stânjenit

și, când vei alerga, nu te vei poticni.

13Ține învățătura, n-o lăsa din mână;

păstreaz-o, căci ea este viața ta!

14Nu intra pe cărarea celor răi

și nu umbla pe calea celor nelegiuiți!

15Ferește-te de ea, nu trece pe ea;

ocolește-o și treci înainte!

16Căci ei nu dorm dacă n-au făcut răul,

le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă;

17căci ei mănâncă pâine nelegiuită

și beau vin stors cu sila.

18Dar cărarea celor neprihăniți este ca lumina strălucitoare,

a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.

19Calea celor răi este ca întunericul gros:

ei nu văd de ce se vor poticni.

20Fiule, ia aminte la cuvintele mele,

pleacă-ți urechea la vorbele mele!

21Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi,

păstrează-le în fundul inimii tale!

22Căci ele sunt viață pentru cei ce le găsesc

și sănătate pentru tot trupul lor.

23Păzește-ți inima mai mult decât orice,

căci din ea ies izvoarele vieții!

24Izgonește neadevărul din gura ta

și depărtează viclenia de pe buzele tale!

25Ochii tăi să privească drept

și pleoapele tale să caute drept înaintea ta!

26Cărarea pe care mergi să fie netedă

și toate căile tale să fie hotărâte:

27nu te abate nici la dreapta, nici la stânga

și ferește-te de rău!

Geneza 27

Binecuvântarea lui Esau

1Isaac îmbătrânise și ochii îi slăbiseră, așa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, și i-a zis: „Fiule!” „Iată-mă”, i-a răspuns el. 2Isaac a zis: „Iată, am îmbătrânit și nu știu ziua morții mele. 3Acum dar, te rog, ia-ți armele, tolba și arcul, du-te la câmp și adu-mi vânat. 4Fă-mi o mâncare, cum îmi place mie, și adu-mi s-o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte de a muri.” 5Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Și Esau s-a dus la câmp, ca să prindă vânatul și să-l aducă. 6Apoi, Rebeca a zis fiului său Iacov: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau: 7‘Adu-mi vânat și fă-mi o mâncare ca să mănânc, și te voi binecuvânta înaintea Domnului, înainte de moartea mea.’ 8Acum, fiule, ascultă sfatul meu și fă ce îți poruncesc. 9Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare gustoasă, cum îi place; 10tu ai s-o duci tatălui tău s-o mănânce, ca să te binecuvânteze înainte de moartea lui.” 11Iacov a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu Esau este păros, iar eu n-am păr deloc. 12Poate că tatăl meu mă va pipăi și voi trece drept mincinos înaintea lui și, în loc de binecuvântare, voi face să vină peste mine blestemul.” 13Mama sa i-a zis: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine! Ascultă numai sfatul meu și du-te de adu-mi-i.” 14Iacov s-a dus de i-a luat și i-a adus mamei sale, care a făcut o mâncare cum îi plăcea tatălui său. 15În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă, și le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr. 16I-a acoperit cu pielea iezilor mâinile și gâtul, care erau fără păr. 17Și a dat în mâna fiului său Iacov mâncarea gustoasă și pâinea pe care le pregătise. 18El a venit la tatăl său și a zis: „Tată!” „Iată-mă”, a zis Isaac. „Cine ești tu, fiule?” 19Iacov a răspuns tatălui său: „Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, șezi de mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!” 20Isaac a zis fiului său: „Cum, l-ai și găsit, fiule?” Și Iacov a răspuns: „Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte.” 21Isaac a zis lui Iacov: „Apropie-te dar, să te pipăi, fiule, ca să știu dacă ești cu adevărat fiul meu Esau sau nu.” 22Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit și a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau.” 23Nu l-a cunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase, ca mâinile fratelui său Esau, și l-a binecuvântat. 24Isaac a zis: „Tu ești deci fiul meu Esau?” Și Iacov a răspuns: „Eu sunt.” 25Isaac a zis: „Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te binecuvânteze.” Iacov i-a adus, și el a mâncat; i-a adus și vin și a băut. 26Atunci, tatăl său, Isaac, i-a zis: „Apropie-te dar și sărută-mă, fiule.”

27Iacov s-a apropiat și l-a sărutat. Isaac a simțit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvântat și a zis:

„Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care l-a binecuvântat Domnul.

28Să-ți dea Dumnezeu rouă din cer

Și grăsimea pământului,

Grâu și vin din belșug!

29Să-ți fie supuse noroade,

Și neamuri să se închine înaintea ta!

Să fii stăpânul fraților tăi,

Și fiii mamei tale să se închine înaintea ta!

Blestemat să fie oricine te va blestema

Și binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta.”

30Isaac sfârșise de binecuvântat pe Iacov și abia plecase Iacov de la tatăl său Isaac, când fratele său Esau s-a întors de la vânătoare. 31A făcut și el o mâncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Și a zis tatălui său: „Tată, scoală-te și mănâncă din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!” 32Tatăl său Isaac i-a zis: „Cine ești tu?” Și el a răspuns: „Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau.” 33Isaac s-a înspăimântat foarte tare și a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vânat și mi l-a adus? Eu am mâncat din toate înainte de a veni tu și l-am binecuvântat. De aceea va rămâne binecuvântat.” 34Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari țipete, pline de amărăciune, și a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă și pe mine, tată!” 35Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleșug și ți-a luat binecuvântarea.” 36Esau a zis: „Da, nu degeaba i-au pus numele Iacov, căci m-a înșelat de două ori. Mi-a luat dreptul de întâi născut și iată-l acum că a venit de mi-a luat și binecuvântarea!” Și a zis: „N-ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?” 37Isaac a răspuns și a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpân peste tine și i-am dat ca slujitori pe toți frații lui, l-am înzestrat cu grâu și vin din belșug. Ce mai pot face oare pentru tine, fiule?” 38Esau a zis tatălui său: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă și pe mine, tată!” Și Esau a ridicat glasul și a plâns.

39Tatăl său Isaac a răspuns și i-a zis:

„Iată! Locuința ta va fi lipsită de grăsimea pământului

Și de roua cerului, de sus.

40Vei trăi din sabia ta

Și vei sluji fratelui tău,

Dar, când te vei răscula,

Vei scutura jugul lui de pe gâtul tău!”

Esau urăște pe Iacov

41Esau a prins ură pe Iacov din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Și Esau zicea în inima sa: „Zilele de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, și apoi am să ucid pe fratele meu Iacov.” 42Și au spus Rebecăi cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr, și i-a zis: „Iată, fratele tău Esau vrea să se răzbune pe tine, omorându-te. 43Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban, în Haran, 44și rămâi la el câtăva vreme, până se va potoli mânia fratelui tău, 45până va trece de la tine urgia fratelui tău și va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amândoi într-o zi?” 46Rebeca a zis lui Isaac: „M-am scârbit de viață din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov va lua o asemenea nevastă dintre fetele lui Het, dintre fetele țării acesteia, la ce-mi mai este bună viața?”

Geneza 36

Esau se așază în Seir

1Iată spița neamului lui Esau, adică Edom. 2Esau și-a luat neveste dintre fetele Canaanului: pe Ada, fata hetitului Elon, pe Oholibama, fata Anei, fata hevitului Țibeon, 3și pe Basmat, fata lui Ismael, sora lui Nebaiot. 4Ada a născut lui Esau pe Elifaz, Basmat a născut pe Reuel 5și Oholibama a născut pe Ieuș, Iaelam și Core. Aceștia sunt fiii lui Esau, care i s-au născut în țara Canaan. 6Esau și-a luat nevestele, fiii și fiicele, toată lumea din casă, turmele, toate vitele și toată averea pe care și-o agonisise în țara Canaan și s-a dus într-o altă țară, departe de fratele său Iacov. 7Căci bogățiile lor erau prea mari ca să poată locui împreună și ținutul în care locuiau ca străini nu le mai putea ajunge din pricina turmelor lor. 8Esau s-a așezat în muntele Seir. Esau înseamnă Edom.

Urmașii lui Esau

9Iată spița neamului lui Esau, tatăl edomiților, în muntele Seir. 10Iată numele fiilor lui Esau: Elifaz, fiul Adei, nevasta lui Esau; Reuel, fiul Basmatei, nevasta lui Esau. 11Fiii lui Elifaz au fost: Teman, Omar, Țefo, Gaetam și Chenaz. 12Și Timna era țiitoarea lui Elifaz, fiul lui Esau; ea a născut lui Elifaz pe Amalec. Aceștia sunt fiii Adei, nevasta lui Esau. 13Iată fiii lui Reuel: Nahat, Zerah, Șama și Miza. Aceștia sunt fiii Basmatei, nevasta lui Esau. 14Iată fiii Oholibamei, fata Anei, fata lui Țibeon, nevasta lui Esau: Ea a născut lui Esau pe Ieuș, Iaelam și Core. 15Iată căpeteniile semințiilor ieșite din fiii lui Esau. Iată fiii lui Elifaz, întâiul născut al lui Esau: căpetenia Teman, căpetenia Omar, căpetenia Țefo, căpetenia Chenaz, 16căpetenia Core, căpetenia Gaetam, căpetenia Amalec. Aceștia sunt căpeteniile ieșite din Elifaz, în țara Edom. Aceștia sunt fiii Adei. 17Iată fiii lui Reuel, fiul lui Esau: căpetenia Nahat, căpetenia Zerah, căpetenia Șama, căpetenia Miza. Aceștia sunt căpeteniile ieșite din Reuel, în țara Edom. Aceștia sunt fiii Basmatei, nevasta lui Esau. 18Iată fiii Oholibamei, nevasta lui Esau: căpetenia Ieuș, căpetenia Iaelam, căpetenia Core. Aceștia sunt căpeteniile ieșite din Oholibama, fata Anei, nevasta lui Esau. 19Aceștia sunt fiii lui Esau și aceștia sunt căpeteniile semințiilor lor. Esau înseamnă Edom.

Urmașii lui Seir

20Iată fiii lui Seir, Horitul, vechii locuitori ai țării: Lotan, Șobal, Țibeon, Ana, 21Dișon, Ețer și Dișan. Aceștia sunt căpeteniile horiților, fiii lui Seir, în țara Edom. 22Fiii lui Lotan au fost: Hori și Hemam. Sora lui Lotan a fost Timna. 23Iată fiii lui Șobal: Alvan, Manahat, Ebal, Șefo și Onam. 24Iată fiii lui Țibeon: Aia și Ana. Ana acesta a găsit izvoarele calde în pustie, când păștea măgarii tatălui său Țibeon. 25Iată fiii lui Ana: Dișon și Oholibama, fata lui Ana. 26Iată fiii lui Dișon: Hemdan, Eșban, Itran și Cheran. 27Iată fiii lui Ețer: Bilhan, Zaavan și Acan. 28Iată fiii lui Dișan: Uț și Aran. 29Iată căpeteniile horiților: căpetenia Lotan, căpetenia Șobal, căpetenia Țibeon, căpetenia Ana, 30căpetenia Dișon, căpetenia Ețer, căpetenia Dișan. Aceștia sunt căpeteniile horiților, căpeteniile pe care le-au avut în țara lui Seir.

Împărații Edomului

31Iată împărații care au împărățit în țara Edom, înainte de a împărăți un împărat peste copiii lui Israel. 32Bela, fiul lui Beor, a împărățit peste Edom, și numele cetății lui era Dinhaba. 33Bela a murit și în locul lui a împărățit Iobab, fiul lui Zerah din Boțra. 34Iobab a murit și în locul lui a împărățit Hușam, din țara temaniților. 35Hușam a murit și în locul lui a împărățit Hadad, fiul lui Bedad. El a bătut pe Madian în câmpia Moabului. Numele cetății lui era Avit. 36Hadad a murit și în locul lui a împărățit Samla din Masreca. 37Samla a murit și în locul lui a împărățit Saul din Rehobot pe Râu. 38Saul a murit și în locul lui a împărățit Baal-Hanan, fiul lui Acbor. 39Baal-Hanan, fiul lui Acbor, a murit și în locul lui a împărățit Hadar. Numele cetății lui era Pau și numele nevestei lui era Mehetabeel, fata lui Matred, fata lui Mezahab. 40Iată numele căpeteniilor ieșite din Esau, după semințiile lor, după ținuturile lor și după numele lor: căpetenia Timna, căpetenia Alva, căpetenia Ietet, 41căpetenia Oholibama, căpetenia Ela, căpetenia Pinon, 42căpetenia Chenaz, căpetenia Teman, căpetenia Mibțar, 43căpetenia Magdiel, căpetenia Iram. Acestea sunt căpeteniile lui Edom, după locuințele lor, în țara pe care o aveau. Acesta este Esau, tatăl edomiților.