Evrei 11:32-40

32Și ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aș vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Iefta, de David, de Samuel și de proroci! 33Prin credință au cucerit ei împărății, au făcut dreptate, au căpătat făgăduințe, au astupat gurile leilor, 34au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oștirile vrăjmașe. 35Femeile și-au primit înapoi pe morții lor înviați; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea și au fost chinuiți. 36Alții au suferit batjocuri, bătăi, lanțuri și închisoare, 37au fost uciși cu pietre, tăiați în două cu fierăstrăul, chinuiți, au murit uciși de sabie, au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți, munciți – 38ei, de care lumea nu era vrednică –, au rătăcit prin pustiuri, prin munți, prin peșteri și prin crăpăturile pământului. 39Toți aceștia, măcar că au fost lăudați pentru credința lor, totuși n-au primit ce le fusese făgăduit, 40pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârșire fără noi.

Alege limba

1 Samuel 1

ELI ȘI SAMUEL, CEI DIN URMĂ DOI JUDECĂTORI ÎN ISRAEL

CAPITOLELE 1—12

(Psalmii 99:6.)

Penina o necăjește pe Ana

1Era un om din Ramataim-Țofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, efratit. 2El avea două neveste: una se numea Ana, iar cealaltă, Penina. Penina avea copii, dar Ana n-avea. 3Omul acesta se suia în fiecare an din cetatea sa la Silo, ca să se închine înaintea Domnului oștirilor și să-I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoți ai Domnului. 4În ziua când își aducea Elcana jertfa, dădea părți nevestei sale Penina, tuturor fiilor și tuturor fiicelor pe care le avea de la ea. 5Dar Anei îi dădea o parte îndoită, căci iubea pe Ana. Dar Domnul o făcuse stearpă. 6Potrivnica ei o înțepa deseori, ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul o făcuse stearpă. 7Și în toți anii era așa. Ori de câte ori se suia Ana la Casa Domnului, Penina o înțepa la fel. Atunci, ea plângea și nu mânca. 8Elcana, bărbatul ei, îi zicea: „Ana, pentru ce plângi și nu mănânci? Pentru ce ți-este întristată inima? Oare nu prețuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?”

Rugăciunea Anei

9Ana s-a sculat, după ce au mâncat și au băut ei la Silo. Preotul Eli ședea pe un scaun, lângă unul din ușorii Templului Domnului. 10Și Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât și plângea. 11Ea a făcut o juruință și a zis: „Doamne, Dumnezeul oștirilor! Dacă vei binevoi să cauți spre întristarea roabei Tale, dacă-Ți vei aduce aminte de mine și nu vei uita pe roaba Ta și dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieții lui și brici nu va trece peste capul lui.” 12Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei. 13Ana vorbea în inima ei și numai buzele și le mișca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată 14și i-a zis: „Până când vei fi beată? Du-te de te trezește.” 15Ana a răspuns: „Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei și n-am băut nici vin, nici băutură amețitoare, ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului. 16Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere și supărarea m-au făcut să vorbesc până acum.” 17Eli a luat din nou cuvântul și a zis: „Du-te în pace, și Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!” 18Ea a zis: „Să capete roaba ta trecere înaintea ta!” Și femeia a plecat. A mâncat și fața ei n-a mai fost aceeași. 19S-au sculat dis-de-dimineață și, după ce s-au închinat până la pământ înaintea Domnului, s-au întors și au venit acasă, la Rama.

Nașterea lui Samuel

Elcana s-a culcat cu nevastă-sa Ana, și Domnul Și-a adus aminte de ea. 20Când i s-au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată și a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat), „căci”, a zis ea, „de la Domnul l-am cerut”. 21Bărbatul său, Elcana, s-a suit apoi cu toată casa lui să aducă Domnului jertfa de peste an și să-și împlinească juruința. 22Dar Ana nu s-a suit și a zis bărbatului ei: „Când voi înțărca copilul, îl voi duce ca să fie pus înaintea Domnului și să rămână acolo pentru totdeauna.” 23Elcana, bărbatul ei, i-a zis: „Fă ce vei crede, așteaptă până-l vei înțărca. Numai împlinească-Și Domnul cuvântul Lui!” Și femeia a rămas acasă și a dat țâță fiului ei până l-a înțărcat. 24Când l-a înțărcat, l-a suit cu ea și a luat trei tauri, o efă de făină și un burduf cu vin. L-a dus în Casa Domnului, la Silo; copilul era încă mic de tot. 25Au înjunghiat taurii și au dus copilul la Eli. 26Ana a zis: „Domnul meu, iartă-mă! Cât este de adevărat că sufletul tău trăiește, domnul meu, atât este de adevărat că eu sunt femeia aceea care stăteam aici lângă tine și mă rugam Domnului! 27Pentru copilul acesta mă rugam, și Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam. 28De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viața lui să fie dat Domnului.” Și s-au închinat acolo înaintea Domnului.

2 Samuel 8

Biruințele lui David

1După aceea, David a bătut pe filisteni și i-a smerit și a luat din mâna filistenilor cârmuirea capitalei lor. 2A bătut pe moabiți și i-a măsurat cu o frânghie, punându-i să se culce la pământ; a măsurat două frânghii ca să-i omoare și o frânghie plină ca să-i lase vii. Și moabiții au fost supuși lui David și i-au plătit un bir. 3David a bătut pe Hadadezer, fiul lui Rehob, împăratul din Țoba, când s-a dus să-și așeze iarăși stăpânirea peste râul Eufrat. 4David i-a luat o mie șapte sute de călăreți și douăzeci de mii de pedeștri; a tăiat vinele cailor de trăsură și n-a păstrat cai decât pentru o sută de care. 5Sirienii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadadezer, împăratul din Țoba, și David a ucis douăzeci și două de mii de sirieni. 6David a pus strajă în Siria Damascului. Și sirienii au fost supuși lui David și i-au plătit un bir. Domnul ocrotea pe David oriunde se ducea. 7Și David a luat scuturile de aur pe care le aveau slujitorii lui Hadadezer și le-a adus la Ierusalim. 8Împăratul David a mai luat multă aramă din Betah și din Berotai, cetățile lui Hadadezer. 9Toi, împăratul Hamatului, a auzit că David bătuse toată oștirea lui Hadadezer 10și a trimis pe fiul său Ioram la împăratul David, ca să-i ureze de bine și să-l laude că a pornit lupta împotriva lui Hadadezer și că l-a bătut. Căci Toi era în război cu Hadadezer. Ioram a adus vase de argint, vase de aur și vase de aramă. 11Împăratul David le-a închinat Domnului, cum închinase și argintul și aurul luate de la toate neamurile pe care le biruise, 12din Siria, din Moab, de la fiii lui Amon, de la filisteni, de la Amalec și din prada de la Hadadezer, fiul lui Rehob, împăratul din Țoba. 13La întoarcerea de la biruința lui asupra sirienilor, David și-a făcut iarăși un nume bătând în Valea Sării optsprezece mii de edomiți. 14A pus străji în Edom, a pus străji în tot Edomul. Și tot Edomul a fost supus lui David. Domnul ocrotea pe David pretutindeni pe unde mergea.

Înalții slujbași ai lui David

15David a împărățit peste Israel și făcea judecată și dreptate la tot poporul lui. 16Ioab, fiul Țeruiei, era mai-mare peste oștire; Iosafat, fiul lui Ahilud, era mai-mare peste scriitori; 17Țadoc, fiul lui Ahitub, și Ahimelec, fiul lui Abiatar, erau preoți; Seraia era logofăt; 18Benaia, fiul lui Iehoiada, era căpetenia cheretiților și a peletiților; și fiii lui David erau mari dregători.

Ieremia 37

Ieremia în temniță

1În locul lui Ieconia, fiul lui Ioiachim, a început să domnească Zedechia, fiul lui Iosia. El a fost pus împărat în țara lui Iuda de Nebucadnețar, împăratul Babilonului. 2Dar nici el, nici slujitorii lui, nici poporul din țară n-au ascultat cuvintele pe care le-a rostit Domnul prin prorocul Ieremia. 3Împăratul Zedechia a trimis pe Iucal, fiul lui Șelemia, și pe Țefania, fiul lui Maaseia, preotul, la prorocul Ieremia, să-i spună: „Mijlocește pentru noi la Domnul Dumnezeul nostru!” 4Pe atunci, Ieremia umbla slobod prin popor: nu-l aruncaseră încă în temniță. 5Oastea lui Faraon ieșise din Egipt, și haldeenii care împresurau Ierusalimul, când auziseră vestea aceasta, plecaseră din Ierusalim. 6Atunci, Cuvântul Domnului a vorbit prorocului Ieremia astfel: 7„Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Iată ce să spuneți împăratului lui Iuda, care v-a trimis la Mine să Mă întrebați: «Iată că oastea lui Faraon, care pornise să vă ajute, se întoarce în țara ei, în Egipt; 8iar haldeenii se vor întoarce, vor bate iarăși cetatea aceasta, o vor lua și o vor arde cu foc.»’ 9Așa vorbește Domnul: ‘Nu vă înșelați zicând: «Haldeenii se vor depărta de la noi!» Căci nu se vor depărta! 10Și chiar dacă ați bate toată oastea haldeenilor, care se războiesc cu voi, chiar dacă n-ar mai rămâne din ei decât vreo câțiva oameni răniți, tot s-ar ridica fiecare din cortul lui și ar arde cetatea aceasta cu foc.’” 11Pe când se depărtase oastea haldeenilor de Ierusalim de frica oastei lui Faraon, 12Ieremia a vrut să iasă din Ierusalim, ca să se ducă în țara lui Beniamin și să scape din mijlocul poporului. 13Când a ajuns însă la poarta lui Beniamin, căpitanul străjerilor, numit Ireia, fiul lui Șelemia, fiul lui Hanania, era acolo și a pus mâna pe prorocul Ieremia, zicând: „Tu vrei să treci la haldeeni!” 14Ieremia a răspuns: „Nu este adevărat! Nu vreau să trec la haldeeni!” Dar Ireia n-a vrut să-l creadă, ci l-a apucat pe Ieremia și l-a dus înaintea căpeteniilor. 15Căpeteniile, mâniate pe Ieremia, l-au lovit și l-au aruncat în temniță, în casa logofătului Ionatan, căci o prefăcuseră în temniță. 16Așa a intrat Ieremia în temniță și în gherlă, unde a stat multă vreme. 17Împăratul Zedechia a trimis să-l aducă și l-a întrebat în taină la el acasă. El a zis: „Ai vreun cuvânt din partea Domnului?” Ieremia a răspuns: „Da.” Și a adăugat: „Vei fi dat în mâinile împăratului Babilonului!” 18Ieremia a mai spus împăratului Zedechia: „Cu ce am păcătuit eu împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi și împotriva poporului acestuia de m-ați aruncat în temniță? 19Și unde sunt prorocii voștri care vă proroceau și ziceau: ‘Împăratul Babilonului nu va veni împotriva voastră, nici împotriva țării acesteia’? 20Acum ascultă, te rog, împărate, domnul meu! Fie bine primite înaintea ta rugămințile mele! Nu mă trimite iarăși în casa logofătului Ionatan, ca nu cumva să mor acolo!” 21Împăratul Zedechia a poruncit să păzească pe Ieremia în curtea temniței și să-i dea în fiecare zi o pâine din ulița brutarilor, până s-a sfârșit toată pâinea din cetate. Astfel, Ieremia a rămas în curtea temniței.