2 Petru 3, Psalmul 56, Ieremia 23, Ezechiel 12

2 Petru 3

1Preaiubiților, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă, caut să vă trezesc mintea sănătoasă prin înștiințări, 2ca să vă fac să vă aduceți aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinții proroci și de porunca Domnului și Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voștri. 3Înainte de toate, să știți că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor 4și vor zice: „Unde este făgăduința venirii Lui? Căci de când au adormit părinții noștri, toate rămân așa cum erau de la începutul zidirii!” 5Căci înadins se fac că nu știu că odinioară erau ceruri și un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă și cu ajutorul apei 6și că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă. 7Iar cerurile și pământul de acum sunt păzite și păstrate, prin același Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată și de pieire a oamenilor nelegiuiți. 8Dar, preaiubiților, să nu uitați un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, și o mie de ani sunt ca o zi. 9Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință. 10Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură și pământul, cu tot ce este pe el, va arde. 11Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă, 12așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri și trupurile cerești se vor topi de căldura focului? 13Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihănirea. 14De aceea, preaiubiților, fiindcă așteptați aceste lucruri, siliți-vă să fiți găsiți înaintea Lui fără prihană, fără vină și în pace. 15Să credeți că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris și preaiubitul nostru frate Pavel, după înțelepciunea dată lui, 16ca și în toate epistolele lui, când vorbește despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri greu de înțeles, pe care cei neștiutori și nestatornici le răstălmăcesc ca și pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor. 17Voi deci, preaiubiților, știind mai dinainte aceste lucruri, păziți-vă, ca nu cumva să vă lăsați târâți de rătăcirea acestor nelegiuiți și să vă pierdeți tăria, 18ci creșteți în harul și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava acum și în ziua veșniciei. Amin.

Psalmul 56

Către mai-marele cântăreților. Se cântă ca „Porumbel din stejari depărtați”.

O cântare de laudă a lui David.

Făcută când l-au prins filistenii la Gat

1Ai milă de mine, Dumnezeule, căci niște oameni mă hărțuiesc!

Toată ziua îmi fac război și mă chinuiesc.

2Toată ziua mă hărțuiesc potrivnicii mei;

sunt mulți și se războiesc cu mine ca niște trufași.

3Ori de câte ori mă tem,

eu mă încred în Tine.

4Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui.

Mă încred în Dumnezeu

și nu mă tem de nimic.

Ce pot să-mi facă niște oameni?

5Întruna ei îmi ating drepturile

și n-au decât gânduri rele față de mine.

6Uneltesc, pândesc și îmi urmăresc pașii,

pentru că vor să-mi ia viața.

7Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor:

doboară popoarele, Dumnezeule, în mânia Ta!

8Tu numeri pașii vieții mele de pribeag;

pune-mi lacrimile în burduful Tău!

Nu sunt ele scrise în cartea Ta?

9Vrăjmașii mei dau înapoi în ziua când Te strig:

știu că Dumnezeu este de partea mea.

10Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu Cuvântul Lui.

11Mă încred în Dumnezeu și nu mă tem de nimic.

Ce pot să-mi facă niște oameni?

12Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruințele pe care Ți le-am făcut;

Îți voi aduce jertfe de mulțumire.

13Căci mi-ai izbăvit sufletul de la moarte,

mi-ai ferit picioarele de cădere,

ca să umblu înaintea lui Dumnezeu,

în lumina celor vii.

Ieremia 23

Păstorii lui Israel

1„Vai de păstorii care nimicesc și risipesc turma pășunii Mele”, zice Domnul. 2De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel împotriva păstorilor care pasc pe poporul meu: „Pentru că Mi-ați risipit oile, le-ați izgonit și nu v-ați îngrijit de ele, iată că vă voi pedepsi din pricina răutății faptelor voastre”, zice Domnul. 3„Și Eu Însumi voi strânge rămășița oilor Mele din toate țările în care le-am izgonit; le voi aduce înapoi în pășunea lor și vor crește și se vor înmulți. 4Voi pune peste ele păstori care le vor paște; nu le va mai fi teamă, nici groază și nu va mai lipsi niciuna din ele”, zice Domnul. 5„Iată vin zile”, zice Domnul, „când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăți, va lucra cu înțelepciune și va face dreptate și judecată în țară. 6În vremea Lui, Iuda va fi mântuit și Israel va avea liniște în locuința lui; și iată Numele pe care i-L vor da: ‘Domnul, Neprihănirea noastră’! 7De aceea iată vin zile”, zice Domnul, „când nu se va mai zice: ‘Viu este Domnul, care a scos din țara Egiptului pe copiii lui Israel!’ 8Ci se va zice: ‘Viu este Domnul, care a scos și a adus înapoi sămânța casei lui Israel din țara de la miazănoapte și din toate țările în care îi risipisem!’ Și vor locui în țara lor.” 9Asupra prorocilor.

„Inima îmi este zdrobită în mine, toate oasele îmi tremură; sunt ca un om beat, ca un om amețit de vin, din pricina Domnului și din pricina sfintelor Lui cuvinte. 10Căci țara este plină de preacurvii și țara se jelește din pricina jurămintelor; câmpiile pustiei sunt uscate. Toată alergătura lor țintește numai la rău și toată vitejia lor este pentru nelegiuire!” 11„Prorocii și preoții sunt stricați; le-am găsit răutatea chiar și în Casa Mea”, zice Domnul. 12„De aceea, calea lor va fi lunecoasă și întunecoasă, vor fi împinși și vor cădea, căci voi aduce nenorocirea peste ei în anul când îi voi pedepsi”, zice Domnul. 13„În prorocii Samariei am văzut următoarea nebunie: au prorocit pe Baal și au rătăcit pe poporul Meu Israel! 14Dar în prorocii Ierusalimului am văzut lucruri grozave. Sunt preacurvari, trăiesc în minciună, întăresc mâinile celor răi, așa că niciunul nu se mai întoarce de la răutatea lui; toți sunt înaintea Mea ca Sodoma și locuitorii Ierusalimului, ca Gomora.” 15De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor despre proroci: „Iată, îi voi hrăni cu pelin și le voi da să bea ape otrăvite; căci prin prorocii Ierusalimului s-a răspândit nelegiuirea în toată țara.” 16Așa vorbește Domnul oștirilor: „N-ascultați cuvintele prorocilor care vă prorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zadarnice; spun vedenii ieșite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului. 17Ei spun celor ce Mă nesocotesc: ‘Domnul a zis: «Veți avea pace!»’ și zic tuturor celor ce trăiesc după aplecările inimii lor: ‘Nu vi se va întâmpla niciun rău.’ 18Cine a fost de față la sfatul Domnului ca să vadă și să asculte cuvântul Lui? Cine a plecat urechea la cuvântul Lui și cine l-a auzit? 19Iată că furtuna Domnului, urgia izbucnește, se năpustește vijelia și cade peste capul celor răi! 20Mânia Domnului nu se va potoli până nu va împlini și va înfăptui planurile inimii Lui. Veți înțelege în totul lucrul acesta în cursul vremurilor. 21Eu n-am trimis pe prorocii aceștia, și totuși ei au alergat; nu le-am vorbit, și totuși au prorocit. 22Dacă ar fi fost de față la sfatul Meu, ar fi trebuit să spună cuvintele Mele poporului Meu și să-i întoarcă de la calea lor rea, de la răutatea faptelor lor! 23Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape”, zice Domnul, „și nu sunt Eu și un Dumnezeu de departe? 24Poate cineva să stea într-un loc ascuns fără să-l văd Eu?”, zice Domnul. „Nu umplu Eu cerurile și pământul?”, zice Domnul. 25„Am auzit ce spun prorocii care prorocesc minciuni în Numele Meu, zicând: ‘Am avut un vis! Am visat un vis!’ 26Până când vor prorocii aceștia să prorocească minciuni, să prorocească înșelătoriile inimii lor? 27Cred ei oare că pot face pe poporul Meu să uite Numele Meu, prin visele pe care le istorisește fiecare din ei aproapelui lor, cum Mi-au uitat părinții lor Numele din pricina lui Baal? 28Prorocul care a avut un vis să istorisească visul acesta și cine a auzit Cuvântul Meu să spună întocmai Cuvântul Meu! Pentru ce să amesteci paiele cu grâul?”, zice Domnul. 29„Nu este Cuvântul Meu ca un foc”, zice Domnul, „și ca un ciocan care sfărâmă stânca? 30De aceea, iată”, zice Domnul, „am necaz pe prorocii care își ascund unul altuia cuvintele Mele. 31Iată”, zice Domnul, „am necaz pe prorocii care iau cuvântul lor și-l dau drept cuvânt al Meu. 32Iată”, zice Domnul, „am necaz pe cei ce prorocesc vise neadevărate, care le istorisesc și rătăcesc pe poporul Meu cu minciunile și cu îndrăzneala lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat poruncă, și nu sunt de niciun folos poporului acestuia”, zice Domnul. 33„Dacă poporul acesta sau un proroc, sau un preot te va întreba: ‘Care este amenințarea Domnului?’, să le spui care este această amenințare: ‘«Vă voi lepăda», zice Domnul.’ 34Și pe prorocul, pe preotul sau pe acela din popor care va zice: ‘O amenințare a Domnului’ îl voi pedepsi, pe el și casa lui! 35Așa să spuneți însă, fiecare aproapelui său, fiecare fratelui său: ‘Ce a răspuns Domnul?’ sau: ‘Ce a zis Domnul?’ 36Dar să nu mai ziceți: ‘O amenințare a Domnului’, căci cuvântul fiecăruia va fi o amenințare pentru el, dacă veți suci astfel cuvintele Dumnezeului celui viu, cuvintele Domnului oștirilor, Dumnezeului nostru! 37Așa să zici prorocului: ‘Ce ți-a răspuns Domnul?’ sau: ‘Ce a zis Domnul?’ 38Dar, dacă veți mai zice: ‘O amenințare a Domnului’, atunci așa vorbește Domnul: ‘Pentru că spuneți cuvintele acestea: «O amenințare a Domnului», măcar că am trimis să vă spună să nu mai ziceți: «O amenințare a Domnului», 39din pricina aceasta, iată, vă voi uita și vă voi lepăda pe voi și cetatea pe care v-o dădusem vouă și părinților voștri, vă voi arunca dinaintea Mea 40și voi pune peste voi o veșnică ocară și o veșnică necinste, care nu se va uita.’”

Ezechiel 12

Robia lui Zedechia și risipirea poporului

1Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2„Fiul omului, tu locuiești în mijlocul unei case de îndărătnici, care au ochi să vadă, și nu văd, urechi de auzit, și n-aud, căci sunt o casă de răzvrătiți. 3De aceea, fiul omului, pregătește-ți lucrurile de călătorie și pleacă ziua, sub ochii lor! Pleacă în fața lor din locul unde ești și du-te în alt loc – poate că vor vedea că sunt o casă de îndărătnici. 4Scoate-ți lucrurile ca niște lucruri de călătorie ziua, sub ochii lor, dar pleacă seara, în fața lor, cum pleacă cei ce se duc în robie! 5Să spargi zidul sub ochii lor și să-ți scoți lucrurile pe acolo. 6Să le pui pe umăr sub ochii lor, să le scoți afară pe negură, să-ți acoperi fața și să nu te uiți la pământ, căci vreau să fii un semn pentru casa lui Israel.” 7Am făcut cum mi se poruncise: mi-am scos lucrurile ziua ca pentru călătorie, seara am spart zidul cu mâna și le-am scos pe negură și le-am pus pe umăr, în fața lor. 8Dimineața însă, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 9„Fiul omului, nu ți-a zis casa lui Israel, această casă de îndărătnici: ‘Ce faci?’ 10Spune-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Prorocia aceasta privește pe domnul care este la Ierusalim și pe toată casa lui Israel care se află acolo.»’ 11Spune: ‘Eu sunt un semn pentru voi! Cum am făcut eu, așa li se va face și lor: se vor duce într-o țară străină, în robie.’ 12Domnitorul care este în mijlocul lor își va pune lucrurile pe umăr și va pleca pe negură; vor sparge zidul ca să-l scoată afară; își va acoperi fața, ca să nu vadă pământul cu ochii. 13Îmi voi întinde mreaja peste el și va fi prins în lațul Meu; îl voi duce la Babilon, în țara haldeenilor, dar nu-i va vedea și va muri acolo. 14Pe toți cei ce stau în jurul lui și îi sunt de ajutor și pe toate oștile lui îi voi risipi în toate vânturile și voi scoate sabia după ei. 15Atunci vor ști că Eu sunt Domnul, când îi voi împrăștia printre neamuri și îi voi risipi în felurite țări. 16Dar voi lăsa din ei vreo câțiva oameni care vor scăpa de sabie, de foamete și de ciumă, ca să istorisească toate urâciunile lor printre neamurile la care vor merge și să știe că Eu sunt Domnul.” 17Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 18„Fiul omului, îți vei mânca pâinea tremurând și îți vei bea apa cu neliniște și groază. 19Spune poporului din țară: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu despre locuitorii Ierusalimului din țara lui Israel: «Ei își vor mânca pâinea cu neliniște și își vor bea apa cu groază, căci țara le va fi jefuită de tot ce are din pricina silniciei tuturor celor ce o locuiesc. 20Cetățile pline cu popor vor fi nimicite și țara va fi pustiită, ca să știți că Eu sunt Domnul.»’” 21Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 22„Fiul omului, ce înseamnă acest cuvânt de batjocură pe care-l întrebuințați în țara lui Israel: ‘Zilele se lungesc și toate vedeniile rămân neîmplinite’? 23De aceea spune-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Voi face să înceteze acest cuvânt de batjocură și nu se va mai întrebuința în Israel.»’ De aceea spune-le: ‘Se apropie zilele și toate vedeniile se vor împlini! 24Căci nu vor mai fi vedenii mincinoase, nici prorociri înșelătoare în mijlocul casei lui Israel! 25Căci Eu, Domnul, voi vorbi; ce voi spune se va împlini și nu va mai fi amânat; da, în zilele voastre, casă de îndărătnici, voi rosti un cuvânt și-l voi împlini’”, zice Domnul Dumnezeu. 26Cuvântul Domnului mi-a vorbit apoi astfel: 27„Fiul omului, iată, casa lui Israel zice: ‘Vedeniile pe care le are el nu sunt aproape să se împlinească și prorocește pentru vremuri depărtate!’ 28De aceea spune-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Nu va mai fi zăbavă în împlinirea cuvintelor Mele, ci cuvântul pe care-l voi rosti se va împlini»’”, zice Domnul Dumnezeu.