Fapte 7:17-29

17Se apropia vremea când trebuia să se împlinească făgăduința pe care o făcuse Dumnezeu lui Avraam. Norodul a crescut și s-a înmulțit în Egipt, 18până când s-a ridicat un alt împărat, care nu cunoștea pe Iosif. 19Împăratul acesta a uneltit împotriva neamului nostru și a chinuit pe părinții noștri, până acolo ca să-și lepede pruncii, ca să nu trăiască.

Vremea lui Moise

20Pe vremea aceasta s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său. 21Și când a fost lepădat, l-a luat fiica lui Faraon și l-a crescut ca pe copilul ei. 22Moise a învățat toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvinte și în fapte. 23El avea patruzeci de ani când i-a venit în inimă dorința să cerceteze pe frații săi, pe fiii lui Israel. 24A văzut pe unul din ei suferind nedreptate, i-a luat apărarea, a răzbunat pe cel asuprit și a omorât pe egiptean. 25Credea că frații lui vor pricepe că Dumnezeu, prin mâna lui, le va da izbăvirea, dar n-au priceput. 26A doua zi, când se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor și i-a îndemnat la pace. ‘Oamenilor’, a zis el, ‘voi sunteți frați; de ce vă nedreptățiți unul pe altul?’ 27Dar cel ce nedreptățea pe aproapele său l-a îmbrâncit și i-a zis: ‘Cine te-a pus pe tine stăpânitor și judecător peste noi? 28Vrei să mă omori și pe mine cum ai omorât ieri pe egiptean?’ 29La auzul acestor vorbe, Moise a fugit și s-a dus de a locuit ca străin în pământul Madian, unde a născut doi fii.

Exodul 1

POPORUL ISRAEL ÎN EGIPT

CAPITOLELE 1—15:21

(Geneza 15:13,14. Psalmii 105:23-39; 106:7-12. Faptele apostolilor 7:7-36.)

Înmulțirea israeliților în Egipt

1Iată numele fiilor lui Israel intrați în Egipt; au intrat cu Iacov fiecare cu familia lui: 2Ruben, Simeon, Levi, Iuda, 3Isahar, Zabulon, Beniamin, 4Dan, Neftali, Gad și Așer. 5Sufletele ieșite din coapsele lui Iacov erau șaptezeci de toate. Iosif era atunci în Egipt. 6Iosif a murit și toți frații lui și toată vârsta aceea de oameni. 7Fiii lui Israel s-au înmulțit, s-au mărit, au crescut și au ajuns foarte puternici. Și s-a umplut țara de ei.

Suferințele israeliților

8Peste Egipt s-a ridicat un nou împărat, care nu cunoscuse pe Iosif. 9El a zis poporului său: „Iată că poporul copiilor lui Israel este mai mare și mai puternic decât noi. 10Veniți să ne arătăm dibaci față de el, ca să nu crească, pentru ca nu cumva, dacă se va întâmpla un război, să se unească și el cu vrăjmașii noștri, să ne bată și să iasă apoi din țară.” 11Și au pus peste ei isprăvnicei, ca să-i asuprească prin munci grele. Astfel a zidit el cetățile Pitom și Ramses, ca să slujească de hambare lui Faraon. 12Dar, cu cât îl asupreau mai mult, cu atât se înmulțea și creștea, și s-au scârbit de copiii lui Israel. 13Atunci, egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspră robie. 14Le-au făcut viața amară prin lucrări grele de lut și cărămizi și prin tot felul de lucrări de pe câmp; în toate muncile acestea pe care-i sileau să le facă erau fără niciun pic de milă. 15Împăratul Egiptului a poruncit moașelor evreilor, numite una Șifra și cealaltă Pua, 16și le-a zis: „Când veți împlini slujba de moașe pe lângă femeile evreilor și le veți vedea pe scaunul de naștere, dacă este băiat, să-l omorâți, iar dacă este fată, s-o lăsați să trăiască.” 17Dar moașele s-au temut de Dumnezeu și n-au făcut ce le poruncise împăratul Egiptului, ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască. 18Împăratul Egiptului a chemat pe moașe și le-a zis: „Pentru ce ați făcut lucrul acesta și ați lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască?” 19Moașele au răspuns lui Faraon: „Pentru că femeile evreilor nu sunt ca egiptencele; ele sunt vânjoase și nasc înainte de venirea moașei.” 20Dumnezeu a făcut bine moașelor și poporul s-a înmulțit și a ajuns foarte mare la număr. 21Pentru că moașele se temuseră de Dumnezeu, Dumnezeu le-a făcut case. 22Atunci, Faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul lui: „Să aruncați în râu pe orice băiat care se va naște și să lăsați pe toate fetele să trăiască.”

Exodul 2

Nașterea lui Moise

1Un om din casa lui Levi luase de nevastă pe o fată a lui Levi. 2Femeia aceasta a rămas însărcinată și a născut un fiu. A văzut că este frumos și l-a ascuns trei luni. 3Nemaiputând să-l ascundă, a luat un sicriaș de papură, pe care l-a uns cu lut și cu smoală, a pus copilul în el și l-a așezat între trestii, pe malul râului. 4Sora copilului pândea la o depărtare oarecare, ca să vadă ce are să i se întâmple. 5Fata lui Faraon s-a coborât la râu să se scalde, și fetele care o însoțeau se plimbau pe marginea râului. Ea a zărit sicriașul în mijlocul trestiilor și a trimis pe roaba ei să-l ia. 6L-a deschis și a văzut copilul: era un băiețaș care plângea. I-a fost milă de el și a zis: „Este un copil de-al evreilor!” 7Atunci, sora copilului a zis fetei lui Faraon: „Să mă duc să-ți chem o doică dintre femeile evreilor ca să-ți alăpteze copilul?” 8„Du-te”, i-a răspuns fata lui Faraon. Și fata s-a dus și a chemat pe mama copilului. 9Fata lui Faraon i-a zis: „Ia copilul acesta, alăptează-mi-l și îți voi plăti.” Femeia a luat copilul și l-a alăptat. 10Copilul a crescut și ea l-a adus fetei lui Faraon, și el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise (Scos), „căci”, a zis ea, „l-am scos din ape”.

Fuga lui Moise în Madian

11În vremea aceea, Moise, crescând mare, a ieșit pe la frații săi și a fost martor la muncile lor grele. A văzut pe un egiptean care bătea pe un evreu, unul dintre frații lui. 12S-a uitat în toate părțile și, văzând că nu este nimeni, a omorât pe egiptean și l-a ascuns în nisip. 13A ieșit și în ziua următoare și iată că doi evrei se certau. A zis celui ce n-avea dreptate: „Pentru ce lovești pe semenul tău?” 14Și omul acela a răspuns: „Cine te-a pus pe tine mai-mare și judecător peste noi? Nu cumva ai de gând să mă omori și pe mine cum ai omorât pe egipteanul acela?” Moise s-a temut și a zis: „Nu mai încape îndoială că faptul este cunoscut.” 15Faraon a aflat ce se petrecuse și căuta să-l omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon și a locuit în țara Madian. A șezut lângă o fântână. 16Preotul din Madian avea șapte fete. Ele au venit să scoată apă și au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor. 17Dar au venit păstorii și le-au luat la goană. Atunci, Moise s-a sculat, le-a ajutat și le-a adăpat turma. 18Când s-au întors ele la tatăl lor, Reuel, el a zis: „Pentru ce vă întoarceți așa de curând azi?” 19Ele au răspuns: „Un egiptean ne-a scăpat din mâna păstorilor și chiar ne-a scos apă și a adăpat turma.” 20Și el a zis fetelor: „Unde este? Pentru ce ați lăsat acolo pe omul acela? Chemați-l să mănânce pâine!” 21Moise s-a hotărât să locuiască la omul acela, care i-a dat de nevastă pe fiică-sa Sefora. 22Ea a născut un fiu, căruia el i-a pus numele Gherșom (Sunt străin aici); „căci”, a zis el, „locuiesc ca străin într-o țară străină”.

Dumnezeu aude strigătul israeliților

23După multă vreme, împăratul Egiptului a murit, și copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei și scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit până la Dumnezeu. 24Dumnezeu a auzit gemetele lor și Și-a adus aminte de legământul Său făcut cu Avraam, Isaac și Iacov. 25Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel și a luat cunoștință de ei.

1 Împăraţilor 4

Slujbașii cei mai înalți ai lui Solomon

1Împăratul Solomon era împărat peste tot Israelul. 2Iată căpeteniile pe care le avea în slujba lui: Azaria, fiul preotului Țadoc, 3Elihoref și Ahia, fiii lui Șișa, erau logofeți; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor; 4Benaia, fiul lui Iehoiada, era peste oștire; Țadoc și Abiatar erau preoți. 5Azaria, fiul lui Natan, era mai-mare peste îngrijitori. Zabud, fiul lui Natan, era slujbaș de stat, cirac al împăratului; 6Ahișar era mai-mare peste casa împăratului și Adoniram, fiul lui Abda, era mai-mare peste dări.

Numele celor doisprezece îngrijitori

7Solomon avea doisprezece îngrijitori peste tot Israelul. Ei îngrijeau de hrana împăratului și a casei lui, fiecare timp de o lună din an. 8Iată-le numele:

Fiul lui Hur, în muntele lui Efraim. 9Fiul lui Decher, la Macaț, la Saalbim, la Bet-Șemeș, la Elon și la Bet-Hanan. 10Fiul lui Hesed, la Arubot; el avea Soco și toată țara Hefer. 11Fiul lui Abinadab avea tot ținutul Dorului. Tafat, fata lui Solomon, era nevasta lui. 12Baana, fiul lui Ahilud, avea Taanac și Meghido și tot Bet-Șeanul de lângă Țartan sub Izreel, de la Bet-Șean până la Abel-Mehola, până dincolo de Iocmeam. 13Fiul lui Gheber, la Ramot din Galaad; el avea târgurile lui Iair, fiul lui Manase, în Galaad; mai avea și ținutul Argob în Basan, șaizeci de cetăți mari, cu ziduri și zăvoare de aramă. 14Ahinadab, fiul lui Ido, la Mahanaim. 15Ahimaaț, în Neftali. El luase de nevastă pe Basmat, fata lui Solomon. 16Baana, fiul lui Hușai, în Așer și la Bealot. 17Iosafat, fiul lui Paruah, în Isahar. 18Șimei, fiul lui Ela, în Beniamin. 19Gheber, fiul lui Uri, în țara Galaadului; el avea ținutul lui Sihon, împăratul amoriților, și al lui Og, împăratul Basanului. Era un singur îngrijitor în țara aceasta.

Mărirea lui Solomon

20Iuda și Israel erau în număr foarte mare, ca nisipul de pe țărmul mării. Ei mâncau, beau și se veseleau. 21Solomon mai stăpânea și toate împărățiile de la râu până în țara filistenilor și până la hotarul Egiptului. Ei îi aduceau daruri și au fost supuși lui Solomon tot timpul vieții lui. 22În fiecare zi, Solomon mânca treizeci de cori de floare de făină și șaizeci de cori de altă făină, 23zece boi grași, douăzeci de boi de păscut și o sută de oi, afară de cerbi, căprioare, ciute și păsări îngrășate. 24Stăpânea peste toată țara de dincoace de râu, de la Tifsah până la Gaza, peste toți împărații de dincoace de râu. Și avea pace pretutindeni, de jur împrejur. 25Iuda și Israel, de la Dan până la Beer-Șeba, au locuit în liniște, fiecare sub via lui și sub smochinul lui, în tot timpul lui Solomon. 26Solomon avea patruzeci de mii de iesle pentru caii de la carele lui și douăsprezece mii de călăreți. 27Îngrijitorii îngrijeau de hrana împăratului Solomon și a tuturor celor ce se apropiau de masa lui, fiecare în luna lui, și nu lăsau să fie vreo lipsă. 28Aduceau și orz și paie pentru armăsari și fugari, în locul unde se afla împăratul, fiecare după poruncile pe care le primise.

Faima și înțelepciunea lui Solomon

29Dumnezeu a dat lui Solomon înțelepciune, foarte mare pricepere și cunoștințe multe, ca nisipul de pe țărmul mării. 30Înțelepciunea lui Solomon întrecea înțelepciunea tuturor fiilor Răsăritului și toată înțelepciunea egiptenilor. 31El era mai înțelept decât orice om, mai mult decât Etan, Ezrahitul, mai mult decât Heman, Calcol și Darda, fiii lui Mahol, și faima lui se răspândise printre toate neamurile de primprejur. 32A rostit trei mii de pilde și a alcătuit o mie cinci cântări. 33A vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care crește pe zid, a vorbit, de asemenea, despre dobitoace, despre păsări, despre târâtoare și despre pești. 34Veneau oameni din toate popoarele să asculte înțelepciunea lui Solomon, din partea tuturor împăraților pământului care auziseră vorbindu-se de înțelepciunea lui.