Faptele Apostolilor 7

Cuvântarea de apărare a lui Ștefan

1Marele preot a zis: „Așa stau lucrurile?” 2Ștefan a răspuns: „Fraților și părinților, ascultați! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se așeze în Haran. 3Și i-a zis: ‘Ieși din țara ta și din familia ta și du-te în țara pe care ți-o voi arăta.’ 4El a ieșit atunci din țara haldeenilor și s-a așezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în țara aceasta, în care locuiți voi acum. 5Din țara aceea nu i-a dat nimic în stăpânire, nici măcar o palmă de loc, ci i-a făgăduit că i-o va da în stăpânire lui și seminței lui după el, măcar că n-avea niciun copil. 6Dumnezeu i-a spus că sămânța lui va locui într-o țară străină, va fi robită și va fi chinuită patru sute de ani. 7‘Dar neamul căruia îi vor fi robi, îl voi judeca Eu’, a zis Dumnezeu. ‘După aceea, vor ieși și-Mi vor sluji în locul acesta.’ 8Apoi i-a dat legământul tăierii împrejur, și astfel Avraam, când a născut pe Isaac, l-a tăiat împrejur în ziua a opta, Isaac a născut și a tăiat împrejur pe Iacov, și Iacov, pe cei doisprezece patriarhi.

Geneza 12

Plecarea și sosirea lui Avram în țara Canaan

1Domnul zisese lui Avram: „Ieși din țara ta, din rudenia ta și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți-o voi arăta. 2Voi face din tine un neam mare și te voi binecuvânta; îți voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare. 3Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta și voi blestema pe cei ce te vor blestema și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.” 4Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, și a plecat și Lot împreună cu el. Avram avea șaptezeci și cinci de ani când a ieșit din Haran. 5Avram a luat pe Sarai, nevastă-sa, și pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră și cu toate slugile pe care le câștigaseră în Haran. Au plecat în țara Canaan și au ajuns în țara Canaan. 6Avram a străbătut țara până la locul numit Sihem, până la stejarul lui More. Canaaniții erau atunci în țară. 7Domnul S-a arătat lui Avram și i-a zis: „Toată țara aceasta o voi da seminței tale.” Și Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase. 8De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, și și-a întins cortul având Betelul la apus și Ai la răsărit. A zidit și acolo un altar Domnului și a chemat Numele Domnului. 9Avram și-a urmat drumul, înaintând mereu spre miazăzi.

Avram în Egipt

10A venit însă o foamete în țară, și Avram s-a coborât în Egipt ca să locuiască pentru câtăva vreme acolo, căci era mare foamete în țară. 11Când era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: „Iată, știu că ești o femeie frumoasă la față. 12Când te vor vedea egiptenii, vor zice: ‘Aceasta este nevasta lui!’ Și pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viață. 13Spune, rogu-te, că ești sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta și sufletul meu să trăiască datorită ție.” 14Când a ajuns Avram în Egipt, egiptenii au văzut că nevasta lui era foarte frumoasă. 15Slujbașii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut-o și ei și au lăudat-o la Faraon, și femeia a fost adusă în casa lui Faraon. 16Pe Avram l-a primit bine din pricina ei și Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi și roabe, măgărițe și cămile. 17Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon și casa lui din pricina nevestei lui Avram, Sarai. 18Atunci, Faraon a chemat pe Avram și i-a zis: „Ce mi-ai făcut? Pentru ce nu mi-ai spus că este nevastă-ta? 19De ce ai zis: ‘Este sora mea’, și am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ți nevasta; ia-o și pleacă!” 20Și Faraon a dat poruncă oamenilor lui să-l petreacă pe el, pe nevasta sa și tot ce avea.

Geneza 29

Iacov la Laban

1Iacov a pornit la drum și s-a dus în țara celor ce locuiesc la Răsărit. 2S-a uitat înainte și iată că pe câmp era o fântână, și lângă ea erau trei turme de oi care se odihneau, căci la fântâna aceasta obișnuiau ciobanii să-și adape turmele. Și piatra de pe gura fântânii era mare. 3Toate turmele se strângeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fântânii, adăpau turmele și apoi puneau piatra iarăși la loc pe gura fântânii. 4Iacov a zis păstorilor: „Fraților, de unde sunteți?” „Din Haran”, au răspuns ei. 5El le-a zis: „Cunoașteți pe Laban, fiul lui Nahor?” „Îl cunoaștem”, i-au răspuns ei. 6El le-a zis: „Este sănătos?” „Sănătos”, au răspuns ei. Și tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile. 7El a zis: „Iată, soarele este încă sus și-i prea devreme ca să strângeți vitele: adăpați oile, apoi duceți-vă și pașteți-le iarăși.” 8Ei au răspuns: „Nu putem până nu se vor strânge toate turmele; atunci se prăvălește piatra de pe gura fântânii și vom adăpa oile.” 9Pe când le vorbea el încă, vine Rahela cu oile tatălui său, căci ea le păzea. 10Când a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, și turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fântânii și a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale. 11Apoi Iacov a sărutat pe Rahela și a început să plângă tare. 12Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei, că este fiul Rebecăi. Și ea a dat fuga de a spus tatălui său. 13Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, i-a alergat înainte, l-a îmbrățișat, l-a sărutat și l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întâmplate. 14Și Laban i-a zis: „Cu adevărat, tu ești os din oasele mele și carne din carnea mea!” Iacov a stat la Laban o lună.

Lea și Rahela

15Apoi Laban a zis lui Iacov: „Fiindcă ești rudă cu mine, să-mi slujești oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?” 16Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea și cea mai mică, Rahela. 17Lea avea ochii slabi, dar Rahela era frumoasă la statură și mândră la față. 18Iacov iubea pe Rahela și a zis: „Îți voi sluji șapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.” 19Și Laban a răspuns: „Mai bine să ți-o dau ție, decât s-o dau altuia. Rămâi la mine!” 20Astfel, Iacov a slujit șapte ani pentru Rahela; și anii aceștia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea. 21În urmă, Iacov a zis lui Laban: „Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru la ea.” 22Laban a adunat pe toți oamenii locului și a făcut un ospăț. 23Seara, a luat pe fiică-sa Lea și a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea. 24Și Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa. 25A doua zi dimineață, iată că era Lea. Atunci, Iacov a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ți-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înșelat?” 26Laban a răspuns: „În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tânără înaintea celei mai mari. 27Isprăvește săptămâna cu aceasta, și-ți vom da și pe cealaltă pentru slujba pe care o vei mai face la mine alți șapte ani.” 28Iacov a făcut așa și a isprăvit săptămâna cu Lea; apoi, Laban i-a dat de nevastă pe fiică-sa Rahela. 29Și Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela pe roaba sa Bilha. 30Iacov a intrat și la Rahela, pe care o iubea mai mult decât pe Lea, și a mai slujit la Laban alți șapte ani.

Copiii făcuți lui Iacov de Lea

31Domnul a văzut că Lea nu era iubită și a făcut-o să aibă copii, pe când Rahela era stearpă. 32Lea a rămas însărcinată și a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben (Vedeți fiu); „căci”, a zis ea, „Domnul a văzut mâhnirea mea, și acum bărbatul meu are să mă iubească negreșit”. 33A rămas iarăși însărcinată și a născut un fiu și a zis: „Domnul a auzit că nu eram iubită și mi-a dat și pe acesta.” De aceea, i-a pus numele Simeon (Ascultare). 34Iar a rămas însărcinată și a născut un fiu și a zis: „De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.” De aceea i-a pus numele Levi (Alipire). 35A rămas iarăși însărcinată și a născut un fiu, și a zis: „De data aceasta, voi lăuda pe Domnul.” De aceea i-a pus numele Iuda (Lăudat fie Domnul!). Și a încetat să mai nască.

Geneza 30

Copiii lui Iacov

1Când a văzut Rahela că nu face copii lui Iacov, a pizmuit pe soră-sa și a zis lui Iacov: „Dă-mi copii ori mor!” 2Iacov s-a mâniat pe Rahela și a zis: „Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai copii?” 3Ea a zis: „Iată roaba mea Bilha; culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii mei și să am și eu copii prin ea.” 4Și i-a dat de nevastă pe roaba ei Bilha, și Iacov s-a culcat cu ea. 5Bilha a rămas însărcinată și a născut lui Iacov un fiu. 6Rahela a zis: „Mi-a făcut Dumnezeu dreptate și mi-a auzit glasul și mi-a dăruit un fiu.” De aceea i-a pus numele Dan (A judecat). 7Bilha, roaba Rahelei, a rămas iar însărcinată și a născut lui Iacov un al doilea fiu. 8Rahela a zis: „Am luptat cu Dumnezeu împotriva surorii mele și am biruit.” De aceea i-a pus numele Neftali (Luptele lui Dumnezeu). 9Când a văzut Lea că nu mai naște, a luat pe roaba sa Zilpa și a dat-o lui Iacov de nevastă. 10Zilpa, roaba Leei, a născut lui Iacov un fiu. 11„Cu noroc!” a zis Lea. De aceea i-a pus numele Gad (Noroc). 12Zilpa, roaba Leei, a născut un al doilea fiu lui Iacov. 13„Ce fericită sunt!” a zis Lea; „căci femeile mă vor numi fericită.” De aceea i-a pus numele Așer (Fericit). 14Ruben a ieșit odată afară, pe vremea seceratului grâului, și a găsit mandragore pe câmp. Le-a adus mamei sale Lea. Atunci, Rahela a zis Leei: „Dă-mi, te rog, din mandragorele fiului tău.” 15Ea i-a răspuns: „Nu-ți ajunge că mi-ai luat bărbatul, de vrei să iei și mandragorele fiului meu?” Și Rahela a zis: „Ei bine! Poate să se culce cu tine în noaptea aceasta pentru mandragorele fiului tău.” 16Seara, pe când se întorcea Iacov de la câmp, Lea i-a ieșit înainte și a zis: „La mine ai să vii, căci te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu.” Și în noaptea aceea s-a culcat cu ea. 17Dumnezeu a ascultat pe Lea, care a rămas însărcinată și a născut lui Iacov al cincilea fiu. 18Lea a zis: „M-a răsplătit Dumnezeu, pentru că am dat bărbatului meu pe roaba mea.” De aceea i-a pus numele Isahar (Răsplătire). 19Lea a rămas iarăși însărcinată și a născut un al șaselea fiu lui Iacov. 20Lea a zis: „Frumos dar mi-a dat Dumnezeu! De data aceasta, bărbatul meu va locui cu mine, căci i-am născut șase fii.” De aceea i-a pus numele Zabulon (Locuință). 21În urmă, a născut o fată, căreia i-a pus numele Dina (Judecată). 22Dumnezeu Și-a adus aminte de Rahela, a ascultat-o și a făcut-o să aibă copii. 23Ea a rămas însărcinată și a născut un fiu și a zis: „Mi-a luat Dumnezeu ocara!” 24Și i-a pus numele Iosif (Adaos), zicând: „Domnul să-mi mai adauge un fiu!”

Îmbogățirea lui Iacov

25După ce a născut Rahela pe Iosif, Iacov a zis lui Laban: „Lasă-mă să plec, ca să mă duc acasă, în țara mea. 26Dă-mi nevestele și copiii, pentru care ți-am slujit, și voi pleca, fiindcă știi ce slujbă ți-am făcut.” 27Laban i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, mai zăbovește; văd bine că Domnul m-a binecuvântat din pricina ta; 28hotărăște-mi simbria ta și ți-o voi da.” 29Iacov i-a răspuns: „Știi cum ți-am slujit și cum ți-au propășit vitele cu mine, 30căci puținul pe care-l aveai înainte de venirea mea a crescut mult și Domnul te-a binecuvântat oriîncotro am mers eu. Acum, când am să muncesc și pentru casa mea?” 31Laban a zis: „Ce să-ți dau?” Și Iacov a răspuns: „Să nu-mi dai nimic. Dacă te învoiești cu ce-ți voi spune, îți voi paște turma și mai departe și o voi păzi. 32Azi am să trec prin toată turma ta; am să pun deoparte din oi orice miel sein și pestriț și orice miel negru, și din capre, tot ce este pestriț și sein. Aceasta să fie simbria mea. 33Iată cum se va dovedi cinstea mea: de acum încolo, când ai să vii să-mi vezi simbria, tot ce nu va fi sein și pestriț între capre și negru între miei și se va găsi la mine să fie socotit ca furat.” 34Laban a zis: „Bine! Fie așa cum ai zis.” 35În aceeași zi, a pus deoparte țapii bălțați și pestriți, toate caprele seine și pestrițe, toate cele ce aveau alb pe ele și toți mieii care erau negri. Le-a dat în mâinile fiilor săi. 36Apoi a pus o depărtare de trei zile de drum între el și Iacov, și Iacov păștea celelalte oi ale lui Laban. 37Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal și de platan; a despuiat de pe ele fâșii de coajă și a făcut să se vadă albeața care era pe nuiele. 38Apoi a pus nuielele pe care le despuiase de coajă în jgheaburi, în adăpători, sub ochii oilor care veneau să bea, ca, atunci când vor veni să bea, să zămislească. 39Oile zămisleau uitându-se la nuiele și făceau miei bălțați, seini și pestriți. 40Iacov despărțea mieii aceștia și abătea fețele oilor din turma lui Laban către cele seine și bălțate. Și-a făcut astfel turme deosebite, pe care nu le-a împreunat cu turma lui Laban. 41Ori de câte ori se înfierbântau oile cele mai tari, Iacov punea nuielele în jgheaburi, sub ochii oilor, ca ele să zămislească uitându-se la nuiele. 42Când oile erau slabe, nu punea nuielele; așa că cele slabe erau pentru Laban, iar cele tari, pentru Iacov. 43Omul acesta s-a îmbogățit astfel din ce în ce mai mult; a avut multe turme, robi și roabe, cămile și măgari.