Ioan 20

Învierea lui Isus Hristos

1În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineață la mormânt, pe când era încă întuneric, și a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. 2A alergat la Simon Petru și la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, și le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt și nu știu unde L-au pus.” 3Petru și celălalt ucenic au ieșit și au plecat spre mormânt. 4Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru și a ajuns cel dintâi la mormânt. 5S-a plecat și s-a uitat înăuntru, a văzut fâșiile de pânză jos, dar n-a intrat. 6Simon Petru, care venea după el, a ajuns și el, a intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză jos. 7Iar ștergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fâșiile de pânză, ci făcut sul și pus într-un alt loc, singur. 8Atunci, celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat și el; și a văzut și a crezut. 9Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morți. 10Apoi, ucenicii s-au întors acasă.

Isus Se arată Mariei

11Dar Maria ședea afară lângă mormânt și plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt. 12Și a văzut doi îngeri în alb șezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap și altul la picioare. 13„Femeie”, i-au zis ei, „pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus.” 14După ce a zis aceste vorbe, s-a întors și a văzut pe Isus stând acolo în picioare, dar nu știa că este Isus. 15„Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauți?” Ea a crezut că este grădinarul și I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus și mă voi duce să-L iau.” 16Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors și I-a zis în evreiește: „Rabuni!”, adică „Învățătorule!” 17„Nu Mă ține”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci du-te la frații Mei și spune-le că Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru.” 18Maria Magdalena s-a dus și a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul și că i-a spus aceste lucruri.

Isus Se arată ucenicilor

19În seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!” 20Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul. 21Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.” 22După aceste vorbe, a suflat peste ei și le-a zis: „Luați Duh Sfânt! 23Celor ce le veți ierta păcatele vor fi iertate și celor ce le veți ține vor fi ținute.”

Isus Se arată și lui Toma

24Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. 25Ceilalți ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” 26După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăși în casă și era și Toma împreună cu ei. Pe când erau ușile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc și le-a zis: „Pace vouă!” 27Apoi a zis lui Toma: „Adu-ți degetul încoace și uită-te la mâinile Mele și adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios.” 28Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” 29„Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, și au crezut.”

Rostul celor scrise aici

30Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; și, crezând, să aveți viața în Numele Lui.

Ioan 21

Arătarea la Marea Tiberiadei

1După aceea, Isus S-a mai arătat ucenicilor Săi la Marea Tiberiadei. Iată cum S-a arătat: 2Simon Petru, Toma, zis Geamăn, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei și alți doi din ucenicii lui Isus erau împreună. 3Simon Petru le-a zis: „Mă duc să prind pește.” „Mergem și noi cu tine”, i-au zis ei. Au ieșit și s-au suit într-o corabie; și n-au prins nimic în noaptea aceea. 4Dimineața, Isus stătea pe țărm, dar ucenicii nu știau că este Isus. 5„Copii”, le-a zis Isus, „aveți ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: „Nu.” 6El le-a zis: „Aruncați mreaja în partea dreaptă a corabiei și veți găsi.” Au aruncat-o deci și n-o mai puteau trage de mulțimea peștilor. 7Atunci, ucenicul pe care-l iubea Isus a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul, și-a pus haina pe el și s-a încins, căci era dezbrăcat, și s-a aruncat în mare. 8Ceilalți ucenici au venit cu corăbioara, trăgând mreaja cu pești, pentru că nu erau departe de țărm, decât ca la două sute de coți. 9Când s-au coborât pe țărm, au văzut acolo jăratic de cărbuni, pește pus deasupra și pâine. 10Isus le-a zis: „Aduceți din peștii pe care i-ați prins acum.” 11Simon Petru s-a suit în corăbioară și a tras mreaja la țărm, plină cu o sută cincizeci și trei de pești mari, și, măcar că erau atâția, nu s-a rupt mreaja. 12„Veniți de prânziți”, le-a zis Isus. Și niciunul din ucenici nu cuteza să-L întrebe: „Cine ești?”, căci știau că este Domnul. 13Isus S-a apropiat, a luat pâinea și le-a dat; tot așa a făcut și cu peștele. 14Aceasta era a treia oară când Se arăta Isus ucenicilor Săi după ce înviase din morți.

Isus vestește moartea lui Petru

15După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște mielușeii Mei.” 16I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște oițele Mele.” 17A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubești?” Și I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le știi, știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște oile Mele! 18Adevărat, adevărat îți spun că, atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai și te duceai unde voiai, dar, când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu vei voi.” 19A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Și, după ce a vorbit astfel, i-a zis: „Vino după Mine.” 20Petru s-a întors și a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus, acela care, la cină, se rezemase pe pieptul lui Isus și zisese: „Doamne, cine este cel ce Te vinde?” 21Petru s-a uitat la el și a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” 22Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ți pasă ție? Tu vino după Mine!” 23Din pricina aceasta, a ieșit zvonul printre frați că ucenicul acela nu va muri deloc. Însă Isus nu zisese lui Petru că nu va muri deloc, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ți pasă ție?” 24Ucenicul acesta este cel ce adeverește aceste lucruri și care le-a scris. Și știm că mărturia lui este adevărată. 25Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărțile care s-ar fi scris. Amin.

Psalmul 124

O cântare a treptelor.

Un psalm al lui David

1De n-ar fi fost Domnul de partea noastră,

să spună Israel acum!

2De n-ar fi fost Domnul de partea noastră

când s-au ridicat oamenii împotriva noastră,

3ne-ar fi înghițit de vii

când li s-a aprins mânia împotriva noastră;

4ne-ar fi înecat apele,

ar fi trecut râurile peste sufletul nostru;

5ar fi trecut peste sufletul nostru valurile năprasnice.

6Binecuvântat să fie Domnul,

care nu ne-a dat pradă dinților lor!

7Sufletul ne-a scăpat ca pasărea din lațul păsărarului;

lațul s-a rupt, și noi am scăpat.

8Ajutorul nostru este în Numele Domnului,

care a făcut cerurile și pământul.

2 Samuel 5

David împărat peste tot Israelul

1Toate semințiile lui Israel au venit la David, în Hebron, și au zis: „Iată că noi suntem os din oasele tale și carne din carnea ta. 2Chiar odinioară, când Saul era împăratul nostru, tu povățuiai și strângeai pe Israel. Domnul ți-a zis: ‘Tu vei paște pe poporul Meu Israel și vei fi căpetenia lui Israel.’” 3Astfel, toți bătrânii lui Israel au venit la împărat, în Hebron, și împăratul David a făcut legământ cu ei la Hebron, înaintea Domnului. Și au uns pe David împărat peste Israel. 4David era în vârstă de treizeci de ani când s-a făcut împărat și a domnit patruzeci de ani. 5La Hebron, a domnit peste Iuda șapte ani și șase luni și, la Ierusalim, a domnit treizeci și trei de ani peste tot Israelul și Iuda.

Cucerirea Ierusalimului

6Împăratul a mers cu oamenii lui asupra Ierusalimului împotriva iebusiților, locuitorii țării. Ei au zis lui David: „Să nu intri aici, căci și orbii, și ologii ți se vor împotrivi!” Prin aceasta voiau să spună că David nu va intra cu niciun chip aici. 7Dar David a pus mâna pe cetățuia Sionului: aceasta este cetatea lui David. 8David zisese în ziua aceea: „Oricine va bate pe iebusiți să arunce în canal pe șchiopii și pe orbii aceia care sunt vrăjmașii lui David.” De aceea se zice: „Orbul și șchiopul să nu intre în Casa Domnului.” 9David s-a așezat în cetățuie, pe care a numit-o cetatea lui David. A făcut întărituri de jur împrejur, în afară și înăuntrul lui Milo (Cetățuie). 10David ajungea tot mai mare și Domnul Dumnezeul oștirilor era cu el.

Casa lui David

11Hiram, împăratul Tirului, a trimis soli lui David și lemn de cedru și tâmplari și cioplitori de piatră, care au zidit o casă lui David. 12David a cunoscut că Domnul îl întărea ca împărat al lui Israel și că-i ridica împărăția din pricina poporului Său, Israel. 13David și-a mai luat țiitoare și neveste din Ierusalim după ce a venit din Hebron și i s-au născut iarăși fii și fiice. 14Iată numele celor ce i s-au născut la Ierusalim: Șamua, Șobab, Natan, Solomon, 15Ibhar, Elișua, Nefeg, Iafia, 16Elișama, Eliada și Elifelet.

Biruințele asupra filistenilor

17Filistenii au aflat că David fusese uns împărat peste Israel și s-au suit toți să-l caute. David, căruia i s-a dat de știre, s-a coborât în cetățuie. 18Filistenii au venit și s-au răspândit în valea Refaim. 19David a întrebat pe Domnul: „Să mă sui împotriva filistenilor? Îi vei da în mâinile mele?” Și Domnul a zis lui David: „Suie-te, căci voi da pe filisteni în mâinile tale.” 20David a venit la Baal-Perațim, unde i-a bătut. Apoi a zis: „Domnul a risipit pe vrăjmașii mei dinaintea mea, ca niște ape care se rup.” De aceea s-a dat locului aceluia numele Baal-Perațim (Șesul rupturii). 21Ei și-au lăsat idolii acolo și David și oamenii lui i-au luat. 22Filistenii s-au suit din nou și s-au răspândit în valea Refaim. 23David a întrebat pe Domnul. Și Domnul a zis: „Să nu te sui, ci ia-i pe la spate și mergi asupra lor în dreptul duzilor. 24Când vei auzi un vuiet de pași în vârfurile duzilor, atunci să te grăbești, căci Domnul merge înaintea ta, ca să bată oștirea filistenilor.” 25David a făcut cum îi poruncise Domnul și a bătut pe filisteni de la Gheba până la Ghezer.

Ezechiel 34

Împotriva căpeteniilor lui Israel. Făgăduințe

1Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2„Fiul omului, prorocește împotriva păstorilor sufletești ai lui Israel! Prorocește și spune-le lor, păstorilor: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Vai de păstorii lui Israel, care se pasc pe ei înșiși! Nu trebuie păstorii să pască turma? 3Voi mâncați grăsimea, vă îmbrăcați cu lâna, tăiați ce e gras, dar nu pașteți oile. 4Nu întăriți pe cele slabe, nu vindecați pe cea bolnavă, nu legați pe cea rănită, n-aduceți înapoi pe cea rătăcită, nu căutați pe cea pierdută, ci le stăpâniți cu asuprire și cu asprime! 5Astfel, ele s-au risipit, pentru că n-aveau păstor; au ajuns prada tuturor fiarelor câmpului și s-au risipit. 6Turma Mea rătăcește pe toți munții și pe toate dealurile înalte; oile Mele sunt risipite pe toată fața țării și nimeni nu îngrijește de ele, nici nu le caută!» 7De aceea, păstorilor, ascultați cuvântul Domnului: 8«Pe viața Mea», zice Domnul Dumnezeu, «pentru că oile Mele au ajuns de jaf și sunt prada tuturor fiarelor câmpului din lipsă de păstor, pentru că păstorii Mei n-au nicio grijă de oile Mele, ci se pășteau numai pe ei înșiși, și nu pășteau oile Mele, 9de aceea, păstorilor, ascultați cuvântul Domnului! 10Așa vorbește Domnul Dumnezeu: ‹Iată, am necaz pe păstori! Îmi voi lua înapoi oile din mâinile lor, nu-i voi mai lăsa să-Mi pască oile și nu se vor mai paște nici pe ei înșiși; căci Îmi voi izbăvi oile din gura lor și nu le vor mai sluji ca hrană!›» 11Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Iată, Mă voi îngriji Eu Însumi de oile Mele și le voi cerceta! 12Cum își cercetează un păstor turma când este în mijlocul oilor sale împrăștiate, așa Îmi voi cerceta Eu oile și le voi strânge din toate locurile pe unde au fost risipite în ziua plină de nori și negură. 13Le voi scoate dintre popoare, le voi strânge din felurite țări și le voi aduce înapoi în țara lor; le voi paște pe munții lui Israel, de-a lungul râurilor și în toate locurile locuite ale țării. 14Le voi paște pe o pășune bună și stâna lor va fi pe munții cei înalți ai lui Israel; acolo se vor odihni într-un staul plăcut și vor avea pășuni grase pe munții lui Israel. 15Eu Însumi Îmi voi paște oile, Eu le voi duce la odihnă», zice Domnul Dumnezeu. 16«Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită și voi întări pe cea slabă. Dar voi păzi pe cele grase și pline de vlagă: vreau să le pasc cum se cade.» 17Și voi, oile Mele, așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Iată, voi judeca între oaie și oaie, între berbeci și țapi. 18Este prea puțin pentru voi că pașteți în pășunea cea bună, de mai călcați în picioare și cealaltă parte a pășunii voastre? Că beți o apă limpede, de mai tulburați și pe cealaltă cu picioarele? 19Și oile Mele trebuie apoi să pască ce ați călcat voi cu picioarele voastre și să bea ce ați tulburat voi cu picioarele voastre!» 20De aceea, așa le vorbește Domnul Dumnezeu: «Iată că voi judeca între oaia grasă și oaia slabă. 21Pentru că ați izbit cu coasta și cu umărul și ați împuns cu coarnele voastre toate oile slabe până le-ați izgonit, 22voi veni în ajutorul oilor Mele, ca să nu mai fie de jaf, și voi judeca între oaie și oaie. 23Voi pune peste ele un singur păstor, care le va paște, și anume pe Robul Meu David; El le va paște, El va fi păstorul lor. 24Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, și Robul Meu David va fi voievod în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit! 25Voi încheia cu ele un legământ de pace și voi îndepărta din țară toate fiarele sălbatice; ele vor locui în liniște în pustie și vor putea dormi în mijlocul pădurilor. 26Le voi face, pe ele și împrejurimile dealului Meu, o pricină de binecuvântare; le voi trimite ploaie la vreme, și aceasta va fi o ploaie binecuvântată! 27Pomul de pe câmp își va da rodul și pământul își va da roadele. Ele vor fi liniștite în țara lor și vor ști că Eu sunt Domnul când voi rupe legăturile jugului lor și când le voi izbăvi din mâna celor ce le asupresc. 28Nu vor mai fi de jaf între neamuri, nu le vor mânca fiarele din țară, ci vor locui în liniște și nu le va mai tulbura nimeni. 29Le voi pune un răsad căruia i se va duce faima; nu vor mai fi mistuite de foame în țară și nu vor mai purta ocara neamurilor. 30Și vor ști astfel că Eu, Domnul Dumnezeul lor, sunt cu ele și că ele sunt poporul Meu, ele, casa lui Israel», zice Domnul Dumnezeu.’ 31Voi sunteți oile Mele, oile pășunii Mele, și Eu sunt Dumnezeul vostru”, zice Domnul Dumnezeu.