Evrei 9:4-5

. 4El avea un altar de aur pentru tămâie și chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot erau un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron, care înfrunzise, și tablele legământului. 5Deasupra erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispășirii cu umbra lor. Nu este vremea să vorbim acum cu de-amănuntul despre aceste lucruri.

Numeri 17

Toiagul lui Aaron

1Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2„Vorbește copiilor lui Israel și ia de la ei un toiag, după casele părinților lor, adică douăsprezece toiege din partea căpeteniilor lor, după casele părinților lor. Să scrii numele fiecăruia pe toiagul lui; 3și să scrii numele lui Aaron pe toiagul lui Levi, căci va fi câte un toiag de fiecare căpetenie a caselor părinților lor. 4Să le pui în cortul întâlnirii, înaintea mărturiei, unde Mă întâlnesc cu voi. 5Bărbatul pe care-l voi alege va fi acela al cărui toiag va înflori, și voi pune capăt dinaintea Mea cârtirilor pe care le ridică împotriva voastră copiii lui Israel.” 6Moise a vorbit copiilor lui Israel, și toate căpeteniile lor i-au dat câte un toiag; fiecare căpetenie câte un toiag, după casele părinților lor, adică douăsprezece toiege. Toiagul lui Aaron era în mijlocul toiegelor lor. 7Moise a pus toiegele înaintea Domnului, în cortul mărturiei. 8A doua zi, când a intrat Moise în cortul mărturiei, iată că toiagul lui Aaron, care era pentru casa lui Levi, înverzise, făcuse muguri, înflorise și copsese migdale. 9Moise a luat dinaintea Domnului toate toiegele și le-a dus tuturor copiilor lui Israel, ca să le vadă și să-și ia fiecare toiagul lui. 10Domnul a zis lui Moise: „Pune toiagul lui Aaron înapoi înaintea mărturiei și să fie păstrat ca un semn pentru cei răzvrătiți, ca să pui astfel capăt înaintea Mea cârtirilor lor și să nu moară.” 11Moise a făcut așa; a făcut întocmai după porunca pe care i-o dăduse Domnul. 12Copiii lui Israel au zis lui Moise: „Iată că murim, pierim, pierim cu toții! 13Oricine se apropie de cortul Domnului moare. Va trebui oare să murim cu toții?”

1 Samuel 4

Israel, bătut de filisteni

1Chemarea lui Samuel a ajuns la cunoștința întregului Israel. Israel a ieșit înaintea filistenilor ca să lupte împotriva lor. Au tăbărât lângă Eben-Ezer, și filistenii tăbărâseră la Afec. 2Filistenii s-au așezat în linie de bătaie împotriva lui Israel și lupta a început. Israel a fost bătut de filisteni, care au omorât pe câmpul de bătaie aproape patru mii de oameni. 3Poporul s-a întors în tabără și bătrânii lui Israel au zis: „Pentru ce ne-a lăsat Domnul să fim bătuți astăzi de filisteni? Haidem să luăm de la Silo chivotul legământului Domnului, ca să vină în mijlocul nostru și să ne izbăvească din mâna vrăjmașilor noștri.” 4Poporul a trimis la Silo, de unde au adus chivotul legământului Domnului oștirilor, care șade între heruvimi. Cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, erau acolo, împreună cu chivotul legământului lui Dumnezeu. 5Când a intrat chivotul legământului Domnului în tabără, tot Israelul a scos strigăte de bucurie de s-a cutremurat pământul. 6Răsunetul acestor strigăte a fost auzit de filisteni și au zis: „Ce înseamnă strigătele acestea care răsună în tabăra evreilor?” Și au auzit că sosise chivotul Domnului în tabără. 7Filistenii s-au temut, pentru că au crezut că Dumnezeu venise în tabără. „Vai de noi, au zis ei, căci n-a fost așa ceva până acum! 8Vai de noi! Cine ne va izbăvi din mâna acestor dumnezei puternici? Dumnezeii aceștia au lovit pe egipteni cu tot felul de urgii în pustie. 9Întăriți-vă și fiți oameni, filistenilor, ca nu cumva să fiți robi evreilor, cum v-au fost ei robi vouă: fiți oameni și luptați!” 10Filistenii au început lupta, și Israel a fost bătut. Fiecare a fugit în cortul lui. Înfrângerea a fost foarte mare, și din Israel au căzut treizeci de mii de oameni pedeștri. 11Chivotul lui Dumnezeu a fost luat, și cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, au murit. 12Un om din Beniamin a alergat din tabăra de bătaie și a venit la Silo în aceeași zi, cu hainele sfâșiate și cu capul acoperit cu țărână. 13Când a ajuns, Eli aștepta stând pe un scaun lângă drum, căci inima îi era neliniștită pentru chivotul lui Dumnezeu. La intrarea lui în cetate, omul acesta a dat de veste, și toată cetatea a strigat. 14Eli, auzind aceste strigăte, a zis: „Ce înseamnă zarva aceasta?” Și îndată omul a venit și a adus lui Eli vestea aceasta. 15Și Eli era în vârstă de nouăzeci și opt de ani, avea ochii întunecați și nu mai putea să vadă. 16Omul a zis lui Eli: „Vin de pe câmpul de bătaie și din câmpul de bătaie am fugit astăzi.” Eli a zis: „Ce s-a întâmplat, fiule?” 17Cel ce aducea vestea aceasta, ca răspuns, a zis: „Israel a fugit dinaintea filistenilor și poporul a suferit o mare înfrângere, și chiar cei doi fii ai tăi, Hofni și Fineas, au murit și chivotul Domnului a fost luat.” 18Abia a pomenit de chivotul lui Dumnezeu, și Eli a căzut de pe scaun pe spate, lângă poartă; și-a rupt ceafa și a murit, căci era om bătrân și greu. El fusese judecător în Israel patruzeci de ani. 19Noră-sa, nevasta lui Fineas, era însărcinată și stătea să nască. Când a auzit vestea despre luarea chivotului lui Dumnezeu, despre moartea socrului ei și despre moartea bărbatului ei, s-a încovoiat și a născut, căci au apucat-o durerile nașterii. 20Când trăgea să moară, femeile care erau lângă ea i-au zis: „Nu te teme, căci ai născut un fiu!” Dar ea n-a răspuns și n-a luat seama la ce i se spunea. 21A pus copilului numele I-Cabod (Nu mai e slavă), zicând: „S-a dus slava din Israel!” Spunea lucrul acesta din pricina luării chivotului lui Dumnezeu și din pricina socrului și bărbatului ei. 22Ea a zis: „S-a dus slava din Israel, căci chivotul lui Dumnezeu este luat.”

1 Samuel 5

Căderea lui Dagon înaintea chivotului

1Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu și l-au dus din Eben-Ezer la Asdod. 2După ce au pus mâna pe chivotul lui Dumnezeu, filistenii l-au dus în casa lui Dagon (Zeul pește) și l-au așezat lângă Dagon. 3A doua zi, asdodenii, care se sculaseră dis-de-dimineață, au găsit pe Dagon întins cu fața la pământ înaintea chivotului Domnului. Au luat pe Dagon și l-au pus înapoi la locul lui. 4Și a doua zi, sculându-se dis-de-dimineață, au găsit pe Dagon întins cu fața la pământ înaintea chivotului Domnului; capul lui Dagon și cele două mâini ale lui erau tăiate pe prag și nu-i rămăsese decât trunchiul. 5De aceea, până în ziua de azi, preoții lui Dagon și toți cei ce intră în casa lui Dagon, la Asdod, nu calcă pe prag.

Pedeapsa filistenilor

6Mâna Domnului a apăsat asupra celor din Asdod și i-a pustiit; i-a lovit cu bube la șezut, atât în Asdod, cât și în ținutul lui. 7Când au văzut că așa stau lucrurile, oamenii din Asdod au zis: „Chivotul Dumnezeului lui Israel să nu rămână la noi, căci mâna Lui apasă asupra noastră și asupra lui Dagon, dumnezeul nostru.” 8Și au trimis și au adunat la ei pe toți domnitorii filistenilor și au zis: „Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel?” Domnitorii au răspuns: „Să se ducă la Gat chivotul Dumnezeului lui Israel.” Și au adus acolo chivotul Dumnezeului lui Israel. 9Dar, după ce a fost dus acolo, mâna Domnului a apăsat asupra cetății și a fost o mare groază; a lovit pe oamenii cetății de la mic până la mare și au avut o spuzeală de bube la șezut. 10Atunci au trimis chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Când a intrat chivotul lui Dumnezeu în Ecron, ecroniții au strigat: „Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne omoare, pe noi și poporul nostru.” 11Și au trimis și au strâns pe toți domnitorii filistenilor și au zis: „Trimiteți înapoi chivotul Dumnezeului lui Israel; să se întoarcă la locul lui, ca să nu ne omoare, pe noi și poporul nostru.” Căci în toată cetatea era o groază de moarte, și mâna lui Dumnezeu apăsa cu putere. 12Oamenii care nu mureau erau loviți cu bube la șezut, și țipetele cetății se înălțau până la cer.

1 Samuel 6

Filistenii trimit chivotul înapoi

1Chivotul Domnului a fost șapte luni în țara filistenilor. 2Și filistenii au chemat pe preoți și pe ghicitori și au zis: „Ce să facem cu chivotul Domnului? Arătați-ne cum trebuie să-l trimitem înapoi la locul lui.” 3Ei au răspuns: „Dacă trimiteți înapoi chivotul Dumnezeului lui Israel, să nu-l trimiteți cu mâna goală, ci aduceți lui Dumnezeu o jertfă pentru vină; atunci vă veți vindeca și veți ști pentru ce nu s-a îndepărtat mâna Lui de peste voi.” 4Filistenii au zis: „Ce jertfă pentru vină să-I aducem?” Ei au răspuns: „Cinci umflături de aur și cinci șoareci de aur, după numărul domnitorilor filistenilor, căci aceeași urgie a fost peste voi toți și peste domnitorii voștri. 5Faceți niște chipuri după umflăturile voastre și niște chipuri după șoarecii voștri care pustiesc țara și dați slavă Dumnezeului lui Israel: poate că va înceta să-Și apese mâna peste voi, peste dumnezeii voștri și peste țara voastră. 6Pentru ce să vă împietriți inima, cum și-au împietrit inima egiptenii și Faraon? Nu i-a pedepsit El și n-au lăsat ei atunci pe copiii lui Israel să plece? 7Acum, faceți un car nou de tot și luați două vaci tinere, care dau țâță și care n-au tras la jug; înjugați vacile la car și mânați înapoi acasă vițeii lor care se țin după ele. 8Să luați chivotul Domnului și să-l puneți în car; să puneți alături de el, într-o ladă, lucrurile de aur pe care le dați Domnului ca dar pentru vină, apoi să-l trimiteți, și va pleca. 9Să-l urmăriți cu privirea și, dacă se va sui pe drumul hotarului său spre Bet-Șemeș, Domnul ne-a făcut acest mare rău; dacă nu, vom ști că nu mâna Lui ne-a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din întâmplare.” 10Oamenii au făcut așa. Au luat două vaci care alăptau, le-au înjugat la car și le-au închis vițeii acasă. 11Au pus în car chivotul Domnului și lada cu șoarecii de aur și chipurile umflăturilor lor. 12Vacile au apucat drept pe drumul spre Bet-Șemeș; au ținut mereu același drum, mugind, și nu s-au abătut nici la dreapta, nici la stânga. Domnitorii filistenilor au mers după ele până la hotarul Bet-Șemeșului.

Chivotul la Bet-Șemeș

13Locuitorii din Bet-Șemeș secerau grânele în vale: au ridicat ochii, au zărit chivotul și s-au bucurat când l-au văzut. 14Carul a ajuns în câmpul lui Iosua din Bet-Șemeș și s-a oprit acolo. Acolo era o piatră mare. Au despicat lemnele carului, și vacile le-au adus ca ardere-de-tot Domnului. 15Leviții au coborât chivotul Domnului și lada de lângă el, în care se aflau lucrurile de aur, și le-au pus pe toate pe piatra cea mare. Oamenii din Bet-Șemeș au adus Domnului în ziua aceea arderi-de-tot și jertfe. 16Cei cinci domnitori ai filistenilor, după ce au văzut lucrul acesta, s-au întors la Ecron în aceeași zi. 17Iată umflăturile de aur pe care le-au dat Domnului filistenii ca dar pentru vină: una pentru Asdod, una pentru Gaza, una pentru Ascalon, una pentru Gat, una pentru Ecron. 18Erau și niște șoareci de aur, după numărul tuturor cetăților filistenilor, care erau ale celor cinci căpetenii, atât cetăți întărite, cât și cetăți fără ziduri. Lucrul acesta îl adeverește piatra cea mare pe care au pus chivotul Domnului și care este și astăzi în câmpul lui Iosua din Bet-Șemeș. 19Domnul a lovit pe oamenii din Bet-Șemeș când s-au uitat în chivotul Domnului; a lovit (cincizeci de mii) șaptezeci de oameni din popor. Și poporul a plâns, pentru că Domnul îl lovise cu o mare urgie. 20Oamenii din Bet-Șemeș au zis: „Cine poate sta înaintea Domnului, înaintea acestui Dumnezeu sfânt? Și la cine trebuie să se suie chivotul, dacă se depărtează de la noi?” 21Au trimis soli la locuitorii din Chiriat-Iearim ca să le spună: „Filistenii au adus înapoi chivotul Domnului; coborâți-vă și suiți-l la voi.”