Isaia 48, Apocalipsa 18

Isaia 48

Încăpățânarea lui Israel

1Ascultați lucrul acesta, Casă a lui Iacov,

voi, care sunteți chemați cu numele lui Israel

și care ați ieșit din apele lui Iuda,

voi, care jurați pe Numele Domnului

și-L chemați pe Dumnezeul lui Israel,

dar nu în adevăr sau dreptate,

2chiar dacă vă numiți pe voi înșivă după sfânta cetate

și vă sprijiniți pe Dumnezeul lui Israel,

al Cărui Nume este Domnul Oștirilor!

3Lucrurile dinainte le-am vestit de demult;

din gura Mea au ieșit, și Eu le-am făcut auzite;

apoi, deodată, am lucrat, iar ele s-au împlinit.

4Pentru că știu că ești încăpățânat

și tendoanele cefei tale sunt de fier,

iar fruntea de bronz,

5de aceea ți-am vestit aceste lucruri demult.

Înainte să se împlinească, ți le-am vestit,

ca nu cumva să zici:

«Idolul meu le-a făcut,

chipul meu cioplit și chipul meu turnat le-a poruncit!».

6Ai auzit. Uită-te la toate acestea!

Iar voi, nu veți anunța?

De acum te voi face să auzi lucruri noi,

lucruri secrete, pe care nu le cunoști.

7Ele sunt create acum, nu de demult.

Până în ziua de azi tu n-ai auzit de ele,

ca nu cumva să spui: «Iată, le știam deja».

8Nici nu le-ai auzit, nici nu le-ai cunoscut

și nici atunci, demult, urechea nu ți-a fost deschisă să le auzi.

Căci am știut că sigur te vei purta cu necredincioșie

și că, încă din pântec, ai fost numit răzvrătit.

9Pentru Numele Meu întârzii mânia Mea

și pentru lauda Mea o opresc față de tine,

ca să nu te nimicesc.

10Iată, te-am rafinat, dar nu ca pe argint,

ci te-am încercat în cuptorul suferinței.

11De dragul Meu, de dragul Meu fac aceasta,

căci de ce să fie batjocorit Numele Meu?

Gloria Mea n-o voi da altuia.

Israel răscumpărat

12Ascultă-Mă, Iacov,

Israel, pe care te-am chemat!

Eu sunt Acela!

Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă!

13Mâna Mea a pus temeliile pământului

și dreapta Mea a întins cerurile;

când le chem, ele se înfățișează împreună.

14Adunați-vă cu toții și ascultați!

Cine dintre ei a vestit aceste lucruri?

El, cel iubit de Domnul,

Îi va împlini dorința împotriva Babilonului,

iar brațul său va fi împotriva caldeenilor.

15Eu, chiar Eu am vorbit! Eu l-am chemat,

Eu l-am adus, iar el va reuși!

16Apropiați-vă de Mine și ascultați aceasta!

De la început n-am vorbit în secret;

când s-au petrecut aceste lucruri, Eu eram acolo“.

Acum, Stăpânul Domn m-a trimis

împreună cu Duhul Său.

17Așa vorbește Domnul,

Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel:

„Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,

Care te învață ce este spre binele tău,

Care te conduce pe calea pe care trebuie să mergi.

18O, dacă ai fi ținut cont de poruncile Mele,

pacea ta ar fi fost ca un râu,

iar dreptatea ta, ca valurile mării.

19Urmașii tăi ar fi fost ca nisipul,

iar roadele pântecului tău, ca boabele de nisip.

Niciodată n-ar fi fost șters sau nimicit

numele lor dinaintea Mea!“.

20Ieșiți din Babilon!

Fugiți dintre caldeeni!

Cu un strigăt de bucurie vestiți și proclamați!

Trimiteți vestea până la marginile pământului!

Spuneți: „Domnul l-a răscumpărat pe slujitorul Său Iacov!“.

21Ei n-au însetat când i-a condus prin deșert;

El a făcut să curgă pentru ei apă din stâncă;

a despicat stânca și a țâșnit apă.

22„Pentru cei răi nu este pace“, zice Domnul.

Apocalipsa 18

Căderea Babilonului

1După acestea, am văzut un alt înger, care cobora din Cer și avea o mare autoritate. Pământul a fost luminat de gloria lui.

2El a strigat cu glas tare, zicând:

„A căzut, a căzut Babilonul cel mare!

A devenit o locuință a demonilor,

un adăpost pentru orice duh necurat,

un adăpost pentru orice pasăre necurată,

un adăpost pentru orice fiară necurată și detestată,

3pentru că din vinul furiei preacurviei ei

au băut toate națiunile.

Regii pământului au preacurvit cu ea,

iar negustorii pământului s-au îmbogățit

din puterea senzualității ei!“.

4Am auzit un alt glas din Cer, zicând:

„Ieși afară din ea, poporul Meu,

ca să nu fii părtaș păcatelor ei

și să nu primești din urgiile ei,

5pentru că păcatele ei s-au îngrămădit până la cer,

iar Dumnezeu Și-a adus aminte de nelegiuirile ei!

6Răsplătiți-i, așa cum i-a răsplătit și ea pe alții,

și plătiți-i înapoi dublu pentru faptele ei.

În paharul în care a amestecat ea,

amestecați-i o porție dublă!

7Dați-i tot atâta chin și jale,

pe cât s-a glorificat ea pe sine

și a trăit în senzualitate!

Pentru că zice în inima ei:

«Șed ca o regină,

nu sunt o văduvă

și nu voi vedea niciodată jalea!».

8De aceea urgiile vor veni asupra ei într-o singură zi

– moarte, jale și foamete –

și va fi arsă în foc,

pentru că Domnul Dumnezeu,

Care o judecă, este puternic.

9Împărații pământului, care au preacurvit cu ea și au trăit în senzualitate, o vor plânge și o vor boci, când vor vedea fumul arderii ei. 10Ei vor sta departe, de frica chinului ei, zicând:

«Vai, vai, cetatea cea mare,

Babilonul, cetatea cea puternică!

Într-un ceas a venit condamnarea ta!».

11Negustorii pământului o plâng și o jelesc pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: 12marfă de aur, argint, pietre prețioase, perle; in fin, purpură, mătase și pânză roșie; tot felul de obiecte din lemn de lămâi, tot felul de obiecte din fildeș, tot felul de obiecte din lemn prețios; bronz, fier și marmură; 13scorțișoară, condimente, tămâie, parfum, tămâie scumpă, vin și ulei de măsline, făină aleasă, grâu, animale de povară, oi, cai, care, trupuri și suflete ale oamenilor.

14Rodul după care tânjea sufletul tău

s-a dus de la tine;

toate lucrurile tale luxoase și strălucitoare

sunt pierdute pentru tine

și niciodată nu vor mai fi găsite.

15Cei ce fac comerț cu aceste lucruri, care s-au îmbogățit de pe urma ei, vor sta departe, de frica chinului ei, plângând, jelindu-se 16și zicând:

«Vai, vai, cetatea cea mare,

îmbrăcată în in fin,

în vișiniu și roșu,

împodobită cu aur,

pietre prețioase și perle!

17O bogăție atât de mare a fost distrusă într-un singur ceas!».

Orice căpitan de corabie, toți cei ce călătoresc pe mare, marinarii și cei care lucrează pe mare stăteau departe 18și, văzând fumul arderii ei, strigau, zicând: «Care cetate a mai fost asemenea cetății celei mari?». 19Ei își aruncau țărână pe cap și strigau, plângând și jelindu-se:

«Vai, vai, cetatea cea mare,

din prosperitatea căreia

s-au îmbogățit toți cei ce aveau corăbii pe mare!

Într-un ceas a fost pustiită!».

20«Bucură-te de ea, cerule!

Bucurați-vă și voi, sfinților, apostolilor și profeților,

pentru că Dumnezeu a pronunțat judecata împotriva ei,

în favoarea voastră!»“.

21Un înger puternic a luat o piatră, ca o piatră mare de moară, și a aruncat-o în mare, zicând:

„Cu o asemenea izbitură

va fi aruncat Babilonul, marea cetate,

încât niciodată nu va mai fi găsit!

22Iar sunetul kitharozilor, al muzicienilor,

al cântăreților la fluier și al trompetiștilor

nu se va mai auzi niciodată în tine!

Niciun meseriaș de nicio meserie,

nu se va mai găsi vreodată în tine;

sunetul morii

nu se va mai auzi niciodată în tine;

23lumina candelei

nu va mai străluci niciodată în tine;

glasul mirelui și al miresei

nu se vor mai auzi niciodată în tine –

pentru că negustorii tăi erau oamenii de seamă ai pământului,

pentru că prin vrăjitoria ta au fost duse în rătăcire toate națiunile.

24În ea s-a găsit sângele profeților, al sfinților

și al tuturor celor ce au fost uciși pe pământ“.