Luca 12

Ipocrizia fariseilor

(Mt. 10:26‑27)

1Între timp, mulțimea s-a adunat cu zecile de mii, astfel că se călcau în picioare unii pe alții.

Isus a început să le vorbească mai întâi ucenicilor Săi:

‒ Păziți-vă pe voi înșivă de drojdia fariseilor, care este ipocrizia! 2Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, și nimic ascuns, care nu va fi făcut cunoscut. 3De aceea orice ați spus în întuneric, va fi auzit la lumină, și orice ați șoptit la ureche, în cămăruțe, va fi proclamat de pe acoperișuri.

Teamă de Dumnezeu, nu de oameni

(Mt. 10:28‑33; 12:31‑32; Mc. 3:28‑29)

4Vă spun vouă, prietenilor Mei, să nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care, după aceea, nu mai pot face nimic. 5Vă voi arăta însă de Cine să vă temeți: temeți-vă de Cel Care, după uciderea trupului, are autoritatea de a arunca în gheenă. Da, vă spun, de Acela să vă temeți! 6Nu se vând oare cinci vrăbii pe doi assarioni? Și totuși, nici măcar una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu! 7Chiar și firele de păr din capul vostru, toate vă sunt numărate! Nu vă temeți! Voi sunteți mai prețioși decât multe vrăbii.

8Vă spun că, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl va mărturisi și Fiul Omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 9Însă cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor va fi lepădat și el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 10Și oricine va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar cel care va blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat.

11Când vă vor duce înaintea sinagogilor, a conducătorilor și a autorităților, să nu vă îngrijorați cum sau ce veți vorbi în apărarea voastră sau ce veți spune, 12pentru că Duhul Sfânt vă va învăța chiar în ceasul acela ce trebuie să spuneți.

Pilda bogatului nesăbuit

13Cineva din mulțime I-a zis:

‒ Învățătorule, spune-i fratelui meu să împartă moștenirea cu mine!

14Dar Isus i-a răspuns:

‒ Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărțitor între voi?

15Apoi le-a zis:

‒ Fiți atenți și păziți-vă de orice fel de lăcomie, căci viața cuiva nu stă în belșugul avuțiilor lui!

16Și le-a spus o pildă:

‒ Terenul al unui om bogat rodise din belșug. 17El se gândea în sine însuși și zicea: „Ce să fac, pentru că nu mai am unde să-mi depozitez roadele?“.

18Atunci a zis: „Iată ce voi face: îmi voi dărâma hambarele, voi construi altele mai mari și voi depozita acolo tot grâul și toate bunurile mele. 19Apoi voi zice sufletului meu: «Suflete, ai multe bunuri, adunate pentru mulți ani. Odihnește-te, mănâncă, bea și înveselește-te!»“.

20Dar Dumnezeu i-a zis: „Nesăbuitule! Chiar în noaptea aceasta ți se cere sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?“. 21Așa este cel care adună pentru sine, dar care nu este bogat față de Dumnezeu!

Despre îngrijorări

(Mt. 6:25‑34)

22Apoi le-a zis ucenicilor Săi:

‒ De aceea vă spun: nu vă îngrijorați pentru viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca, nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. 23Căci viața este mai mult decât mâncarea, iar trupul mai mult decât îmbrăcămintea. 24Uitați-vă cu atenție la corbi: ei nici nu seamănă, nici nu seceră și nu au nici cămară, nici hambar. Și totuși Dumnezeu îi hrănește. Cu cât mai prețioși sunteți voi decât păsările! 25Și apoi, cine dintre voi, îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieții lui? 26Prin urmare, dacă nu puteți face nici cel mai mic lucru, de ce vă mai îngrijorați de celelalte?

27Uitați-vă cu atenție cum cresc crinii: ei nici nu muncesc, nici nu torc. Și totuși, vă spun că nici chiar Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei! 28Iar dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puțin credincioșilor!

29Și voi, deci, nu căutați ce să mâncați și ce să beți, și nu fiți îngrijorați, 30fiindcă toate aceste lucruri națiunile lumii le caută. Tatăl vostru știe că aveți nevoie de acestea. 31Căutați în schimb Împărăția lui Dumnezeu și vi se vor da și acestea.

32Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatălui vostru Îi face plăcere să vă dea Împărăția! 33Vindeți-vă bunurile și dați milostenie. Faceți-vă rost de săculeți care nu se învechesc, o comoară nesecată în Ceruri, unde hoțul nu se apropie, iar molia n-o distruge. 34Căci unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.

Îndemn la veghere

(Mt. 24:45‑51)

35Să aveți brâul înfășurat în jurul mijlocului, iar candelele voastre să fie aprinse. 36Să fiți și voi asemenea oamenilor care își așteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă imediat atunci când va veni și va bate la ușă. 37Fericiți sunt slujitorii aceia pe care stăpânul, la venirea lui, îi va găsi veghind! Adevărat vă spun că el își va înfășura brâul în jurul mijlocului, îi va pune să se așeze la masă și se va apropia să le slujească! 38Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, fericiți sunt aceia pe care-i va găsi astfel! 39Să știți lucrul acesta: dacă stăpânul casei ar ști la ce oră vine hoțul, ar veghea și n-ar lăsa să i se spargă casa. 40Și voi, deci, fiți pregătiți, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți.

Sclavul credincios și înțelept

(Mt. 25:1‑13; Mc. 13:33‑37)

41Petru L-a întrebat:

‒ Doamne, pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toți?

42Domnul a răspuns:

‒ Cine este deci administratorul credincios și înțelept, pe care stăpânul îl va pune responsabil peste ceilalți sclavi ai săi, ca să le dea partea de hrană la timp? 43Fericit este sclavul acela, pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând așa! 44Adevărat vă spun că îl va pune responsabil peste toate bunurile sale! 45Dar, dacă sclavul acela zice în inima lui: „Stăpânul meu întârzie să vină!“ și începe să-i bată pe sclavi și pe sclave, să mănânce, să bea și să se îmbete, 46stăpânul acelui sclav va veni într-o zi în care el nu se așteaptă și la o oră pe care n-o știe. El îl va tăia în două și-i va hotărî partea la un loc cu necredincioșii.

47Sclavul acela, care știe voia stăpânului său și nu se pregătește sau nu acționează în conformitate cu voia acestuia, va fi bătut cu multe lovituri. 48Iar cel ce nu știe, însă face lucruri din cauza cărora merită să primească lovituri, va fi bătut cu mai puține lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult, iar cui i s-a încredințat mult, i se va cere și mai mult.

Nu pacea, ci dezbinarea

(Mt. 10:34‑36)

49Eu am venit să arunc foc pe pământ și cât aș vrea ca focul să fi fost deja aprins! 50Am un botez cu care trebuie să fiu botezat și cât sunt de apăsat până când acesta este îndeplinit! 51Credeți că am venit să aduc pace pe pământ? Vă spun că nu, ci mai degrabă dezbinare. 52Căci, de acum înainte, din cinci care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinați împotriva a doi și doi împotriva a trei.

53Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului,

iar fiul împotriva tatălui,

mama împotriva fetei,

iar fata împotriva mamei,

soacra împotriva nurorii ei,

iar nora împotriva soacrei.

Înțelegând vremurile

(Mt. 16:2‑3; 5:25‑26)

54Apoi le-a mai zis mulțimilor:

‒ Când vedeți un nor ridicându-se în vest, ziceți imediat: „Vine ploaia“. Și așa se întâmplă. 55Iar când vântul suflă din sud, ziceți: „Va fi arșiță“. Și așa se întâmplă. 56Ipocriților! Fața cerului și a pământului știți s-o deosebiți, dar vremea aceasta cum de nu știți s-o deosebiți?

57Și de ce nu judecați voi înșivă ce este drept? 58În timp ce te duci cu acuzatorul tău la conducător, dă-ți silința pe drum să te împaci cu el, ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna ofițerului închisorii, iar ofițerul să te arunce în închisoare! 59Îți spun că nu vei ieși de acolo până când nu vei fi plătit și ultimul lepton!

Psalmii 49

Pentru dirijor. Al fiilor lui Korah. Un psalm.

1Ascultați, voi, toate popoarele!

Ascultați, voi, toți locuitorii lumii,

2fii ai lui Adam și fii ai omului,

cei bogați și cei nevoiași împreună!

3Gura mea va vorbi cuvinte înțelepte,

iar cugetarea inimii mele va fi cu pricepere.

4Îmi voi pleca urechea la un proverb,

îmi voi începe ghicitoarea în sunet de liră.

5De ce să mă tem în zilele rele,

când mă înconjoară nelegiuirea urmăritorilor mei,

6a celor ce se încred în averile lor

și se laudă cu mulțimea bogățiilor lor?

7Cu siguranță un om nu-l poate răscumpăra

pe fratele său,

nici nu-I poate da lui Dumnezeu

prețul răscumpărării lui.

8Răscumpărarea sufletului său este atât de scumpă,

încât nu va putea plăti niciodată

9ca să trăiască pentru totdeauna

și să nu vadă groapa.

10Căci el vede că până și înțelepții mor,

iar cel nesăbuit și cel nătâng pier împreună

și își lasă averea altora.

11Mormintele lor le vor fi case pe vecie,

locuințe din generație în generație,

deși și-au numit proprietățile după numele lor.

12Însă omul așezat la loc de cinste nu dăinuie,

el este ca animalele pentru tăiere.

13Acesta este sfârșitul celor ce se încred în ei înșiși

și a celor ce-i urmează,

care-și găsesc plăcerea în vorbele lor.

14Sunt duși în Locuința Morților, ca niște oi,

moartea îi va paște.

Cei drepți vor stăpâni peste ei dimineața.

Chipul lor se va veșteji în Locuința Morților,

departe de locuința lor.

15Dar Dumnezeu îmi va răscumpăra sufletul din Locuința Morților,

căci mă va lua la El.Selah

16Nu te teme când se îmbogățește cineva,

când se înmulțește averea casei lui,

17căci nu ia nimic cu el la moartea sa;

averea lui nu coboară după el.

18Chiar dacă și-a binecuvântat sufletul în timpul vieții lui, zicându-și:

„Oamenii te laudă, fiindcă ți-ai făcut parte de bine“,

19tot va merge la generația părinților lui

și nu vor mai vedea lumina niciodată.

20Omul onorat, dar care nu are pricepere,

este ca animalele pentru tăiere.

Iov 20

Al doilea discurs al lui Țofar

1Atunci Țofar, naamatitul, a răspuns și a zis:

2„Așadar, gândurile mele mă silesc să-ți răspund,

pentru că sunt tare frământat.

3Am auzit o mustrare, care mă umple de rușine,

și duhul meu mă face să răspund prin priceperea mea.

4Nu știi că, încă din vechime,

de când a fost așezat omul pe pământ,

5veselia celui rău este scurtă

și bucuria celui lipsit de evlavie ține pentru o clipă?

6Chiar dacă aroganța lui se înalță până la cer

și capul lui atinge norii,

7va pieri pentru totdeauna, la fel ca murdăria lui,

iar cei ce l-au văzut vor întreba: «Unde este?».

8Va fugi ca un vis, nu va mai putea fi găsit,

va pieri ca o vedenie de noapte.

9Ochiul care l-a văzut nu-l va mai vedea;

și locul lui nu-l va mai zări.

10Copiii săi vor căuta bunăvoința celui sărac;

mâinile lui vor da înapoi bogăția sa.

11Oasele lui, pline cândva de puterea tinereții,

vor ședea cu el în țărână.

12Deși răutatea este dulce în gura sa

și el o ascunde sub limbă,

13deși o păstrează pentru el și n-o lasă

și o ține în cerul gurii,

14mâncarea i se va strica în intestine;

va fi ca veninul cobrelor în interiorul lui.

15El va vărsa bogăția pe care a înghițit-o;

Dumnezeu o va scoate din pântecul lui.

16El va sorbi otrava cobrelor;

limba viperei îl va ucide.

17Nu se va mai bucura de pârâuri,

de râuri de miere și smântână.

18El va da înapoi câștigul său și nu îl va înghiți.

Nu se va bucura de câștigul afacerii sale,

19pentru că l-a asuprit și l-a lăsat lipsit pe cel sărac

și a luat cu forța case pe care nu le-a construit.

20Pentru că n-a cunoscut odihna în pântecul lui,

nu va salva nimic din ceea ce-și dorește.

21N-a mai rămas nimic după ce a mâncat;

de aceea bunăstarea lui nu va dura.

22În mijlocul belșugului va fi în necaz;

toată puterea nenorocirii se va năpusti asupra lui.

23Când își va fi umplut pântecul,

Dumnezeu Își va trimite mânia împotriva lui

și îl va atinge cu o ploaie de lovituri.

24Deși fuge de o armă de fier,

o săgeată de bronz îl va străpunge.

25El își smulge săgeata din spate;

va străluci când va ieși din fierea lui.

Groaza îl va cuprinde.

26Întunericul deplin este pregătit pentru bogățiile lui.

Un foc neaprins de nimeni le va arde

și va distruge ce a rămas în cortul lui.

27Cerurile îi vor da la iveală nelegiuirea

și pământul se va ridica împotriva lui.

28Câștigul casei sale se va pierde,

va fi dus de ape în ziua mâniei lui Dumnezeu.

29Aceasta este partea omului nelegiuit, de la Dumnezeu,

și moștenirea pe care i-o hotărăște Dumnezeu“.

Iov 27

Ultimul discurs de apărare al lui Iov

1Iov și-a continuat discursul și a zis:

2„Viu este Dumnezeu, Care nu-mi dă dreptate,

Cel Atotputernic, Care mi-a amărât sufletul,

3că atâta vreme cât am suflare,

cât am suflarea lui Dumnezeu în nările mele,

4buzele mele nu vor rosti vreo nedreptate

și limba mea nu va spune nimic înșelător.

5Departe de mine gândul să vă dau dreptate;

îmi voi apăra integritatea până îmi voi da suflarea!

6Îmi voi susține neclintit dreptatea;

inima nu mă va mustra pentru niciuna dintre zilele mele.

7Fie ca dușmanul meu să aibă soarta celui rău

și cel ce se ridică împotriva mea să aibă soarta celui nedrept.

8Ce speranță mai are cel lipsit de evlavie,

când Dumnezeu îi taie firul vieții,

când Dumnezeu îi ia viața?

9Îi va auzi Dumnezeu strigătul,

când va veni necazul asupra lui?

10Își va găsi el plăcerea în Cel Atotputernic?

Îl va chema el întotdeauna pe Dumnezeu?

11Vă voi învăța despre puterea lui Dumnezeu.

Nu voi ascunde ceea ce este alături de Cel Atotputernic.

12Iată, voi înșivă ați văzut cu toții aceasta.

Prin urmare, de ce continuați să rostiți cuvinte deșarte?

13Aceasta este partea omului nelegiuit de la Dumnezeu

și moștenirea celor groaznici de la Cel Atotputernic.

14Dacă i se înmulțesc fiii, ei sunt pentru sabie,

și odraslele lui nu se vor sătura niciodată de pâine.

15Pe supraviețuitorii lui îi va îngropa moartea,

iar văduvele lor nu-i vor plânge.

16Deși adună argintul precum adună țărâna,

și hainele precum grămezile de lut,

17ceea ce el pregătește, va fi îmbrăcat de cel drept,

iar cel nevinovat va împărți argintul lui.

18El își construiește casa ca o molie

și ca o colibă făcută de un străjer.

19Se culcă bogat, dar nu va mai fi așa.

Când își deschide ochii, nu mai deține nimic.

20Spaimele îl cuprind ca un șuvoi;

o vijelie îl smulge în timpul nopții.

21Vântul de est îl ia și îl duce;

îl smulge din locul său ca o furtună.

22Vuiește asupra lui fără milă,

iar el fuge speriat de puterea lui.

23Oamenii vor bate din palme când el va fugi

și-l vor fluiera când va pleca din locul lui.