17 Ianuarie

Matei 3

1 În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustia Iudeii. 2 El zicea: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” 3 Ioan acesta este cel vestit prin prorocul Isaia, când zice: „Un glas strigă în pustie: ‘Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările!’” 4 Ioan purta o haină din păr de cămilă şi un brâu de curea pe după mijloc; hrana lui era lăcuste şi miere sălbatică. 5 Ierusalimul, toată Iudea şi toată ţinutul din jurul Iordanului se duceau la el; 6 şi erau botezaţi de el în Iordan, mărturisindu-şi păcatele. 7 Dar când a văzut el că mulţi din Farisei şi Saduchei vin la el să primească botezul, le-a zis: „Pui de vipere, cine v-a învăţat să fugiţi de urgia viitoare? 8 Aduceţi dar roade vrednice de pocăinţă 9 şi să nu vă gândiţi că puteţi zice în voi înşivă: ‘Avem ca tată pe Avraam!’ Căci vă spun că Dumnezeu poate ridica fii lui Avraam chiar din pietrele acestea. 10 securea stă gata să taie rădăcina pomilor: deci orice pom care nu face roadă bună va fi tăiat şi aruncat în foc. 11 Eu, ce-i drept, vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine şi eu nu sunt vrednic nici să-I ridic încălţămintea. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc. 12 Are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria şi Îşi va strânge grâul în grânar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.” 13 Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan la Ioan, ca să fie botezat de el. 14 Dar Ioan se împotrivea zicând: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” 15 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cuvine să împlinim tot ce este drept.” Atunci Ioan s-a lăsat înduplecat. 16 Şi, după ce a fost botezat, Isus a ieşit îndată din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. 17 Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”

Isaia 4

1 Şapte femei vor apuca în ziua aceea un singur bărbat şi vor zice: „Vom mânca pâinea noastră înşine şi ne vom îmbrăca în hainele noastre înşine; numai să purtăm numele tău! Ia-ne de sub ocara noastră!” 2 În ziua aceea Odrasla Domnului va fi frumoasă şi măreaţă, şi roada ţării va fi minunată şi slăvită pentru cei scăpaţi ai lui Israel. 3 Şi se va întâmpla că cel ce va rămâne în Sion şi cel ce va fi lăsat în Ierusalim va fi numit sfânt: oricine va fi scris printre cei vii în Ierusalim, 4 după ce va spăla Domnul murdăria fiicelor Sionului şi va curăţi sângele Ierusalimului din mijlocul lui, printr-un duh de judecată şi printr-un duh de nimicire. 5 Atunci Domnul va întinde un nor de fum peste toată întinderea muntelui Sion şi peste adunările lui, şi un fum de foc ziua, iar noaptea o strălucire de flacără; căci peste toată slava va fi un acoperământ şi un adăpost, 6 un cort ca să facă umbră ziua împotriva arşiţei, şi un loc de adăpost şi de scăpare împotriva furtunii şi ploii.

Isaia 40

1 „Mângâiaţi, mângâ Vorbiţi bine Ierusalimului şi strigaţi-i că robia lui s-a sfârşit, că nelegiuirea lui este ispăşită; căci a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.” 3 Un glas strigă: „Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! 4 Toate văile să fie înălţate, şi toate munţii şi dealurile să se plece; ce este strâmb să se facă drept, şi ce este în pantă să se facă şes! 5 Atunci se va descoperi slava Domnului, şi orice făptură o va vedea odată cu alţii; căci gura Domnului a vorbit.” 6 Un glas zice: „Strigă!” Şi alt glas răspunde: „Ce să strig?” – „Orice făptură este ca iarba, şi toată frumuseţea ei este ca floarea de pe câmp. 7 Iarba se usucă, şi floarea cade, când suflă în ea suflarea Domnului. Cu adevărat, poporul este ca iarba. 8 Iarba se usucă, floarea cade; dar Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.” 9 Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti bucuria, Sion! Ridică-ţi cu putere glasul, ca să vesteşti bucuria, Ierusalime! Ridică-ţi glasul, nu te teme; spune cetăţilor lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru!” 10 Iată că Domnul Dumnezeu vine cu putere, şi braţul Lui stăpâneşte pentru El; iată că plata Lui este cu El, şi răsplătirea merge înaintea Lui. 11 El va paşte turma Lui ca un păstor; va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui şi va călăuzi pe cele care alăptează. 12 Cine a măsurat apele cu mâna lui, a măsurat cerurile cu palma, a strâns ţărâna pământului într-o treime de măsură, a cântărit munţii cu cântarul şi dealurile cu cumpăna? 13 Cine a cercetat Duhul Domnului, şi cine L-a luminat cu sfaturile sale? 14 Cu cine S-a sfătuit El ca să capete pricepere? Cine L-a învăţat calea dreptăţii? Cine L-a învăţat înţelepciunea şi I-a făcut cunoscut planul cel mai bun? 15 Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră, ca un grăunte de praf în cântar; iată, ostroavele sunt ca un praf fin care se ridică în sus. 16 Libanul n-ar fi de ajuns pentru foc, şi fiarele lui n-ar fi de ajuns pentru ardere de tot. 17 Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea Lui; ele nu sunt nimic altceva decât nimicnicie şi deşertăciune. 18 Cu cine veţi asemăna pe Dumnezeu, şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna? 19 Idolul este turnat de un meşter, poleit cu aur de un aurar, şi împodobit cu lanţuri de argint. 20 Cel ce este prea sărac ca să aducă o jertfă aleasă alege un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter iscusit, ca să facă un idol care să nu se clatine. 21 Nu ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a vestit de la început? N-aţi înţeles niciodată temeliile pământului? 22 El şade deasupra cercului pământului, şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste; El întinde cerurile ca o pânză subţire, şi le întinde ca un cort ca să locuiască în el. 23 El preface pe cei mari în nimic, nimiceşte pe judecătorii pământului. 24 Abia sunt sădiţi, abia sunt semănaţi, abia îşi prinde rădăcina în pământ, şi El suflă peste ei, şi se usucă; un vârtej îi ia ca pe nişte paie. 25 „Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?” zice Cel Sfânt. 26 Ridicaţi ochii în sus şi priviţi! Cine a creat toate aceste lucruri? Cine scoate oştirile lor cu număr, şi le cheamă pe nume pe toate? Prin mărimea puterii Lui şi prin tăria puterii Lui, nici una nu lipseşte. 27 Pentru ce zici tu, Iacove, şi pentru ce spui tu, Israele: „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu ajunge până la Dumnezeul meu”? 28 Nu ştii? N-ai auzit? Domnul este Dumnezeul cel veşnic, care a creat marginile pământului; El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi cercetată. 29 El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. 30 Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; 31 dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc; merg, şi nu ostenesc.

Psalmul 92

1 (Un psalm. O cântare pentru ziua Sabatului.) Frumos este să lăudăm pe Domnul, şi să mărim Numele Tău, Preaînalte, 2 să vestim dimineaţa bunătatea Ta, şi noaptea credincioşia Ta, 3 cu instrumentul cu zece coarde şi cu alăuta, în sunetele arfei. 4 Căci Tu mă înveseleşti cu lucrările Tale, Doamne, şi eu cânt de veselie pentru lucrările mâinilor Tale. 5 Cât de mari sunt lucrările Tale, Doamne! Foarte adânci sunt gândurile Tale! 6 Omul cel fără minte nu cunoaşte lucrul acesta, şi nebunul nu ia seama la el. 7 Dacă cei răi încolţesc ca iarba, şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie. 8 Dar Tu, Doamne, eşti înălţat la nesfârşit. 9 Căci iată că vrăjmaşii Tăi, Doamne, iată că vrăjmaşii Tăi pier; toţi cei ce fac răul sunt risipiţi. 10 Dar Tu îmi înalţi puterea, ca pe a unui bour sălbatic; sunt uns cu untdelemn proaspăt. 11 Ochii mei îşi văd împlinită dorinţa asupra vrăjmaşilor mei; urechile mele aud nenorocirea celor ce se ridică împotriva mea. 12 Cel neprihănit înfloreşte ca finicul; creşte mare ca cedrul din Liban. 13 Sădiţi în Casa Domnului, înfloresc în curţile Dumnezeului nostru. 14 Ei aduc roade şi la bătrâneţe; sunt plini de suc şi verzi, 15 ca să arate că Domnul este drept, Stânca mea, în care nu este nelegiuire.