Ieremia 16

Nenorociri și binecuvântări

1Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 2„Să nu-ți iei soție și să nu ai în locul acesta nici fii, nici fiice!“ 3Așa vorbește Domnul despre fiii și fiicele care se vor naște în locul acesta, despre mamele care-i vor naște și despre tații care-i vor concepe în țara aceasta: 4„Ei vor muri de boli ucigătoare. Nimeni nu-i va jeli, nici nu-i va îngropa, ci vor deveni un gunoi pe fața pământului. Vor pieri de sabie și de foamete, iar cadavrele lor vor deveni hrană pentru păsările cerului și pentru animalele sălbatice ale pământului“.

5Căci așa vorbește Domnul: „Să nu intri în nicio casă de jale, să nu mergi să plângi și să jelești cu ei, fiindcă Eu Mi-am retras de la poporul acesta pacea, îndurarea și mila“, zice Domnul. 6„Cei mari și cei mici vor muri în țara aceasta și nu vor fi îngropați. Nimeni nu-i va jeli, nimeni nu-și va face tăieturi din cauza lor și nimeni nu-și va rade capul pentru ei. 7Nimeni nu va rupe pâine pentru ei în timpul bocetului, ca să-i mângâie pentru cel mort și nimeni nu le va da să bea din paharul mângâierilor pentru tatăl sau pentru mama lor.

8Să nu intri în nicio casă de petrecere ca să te așezi cu ei, să mănânci sau să bei. 9Căci așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, înaintea ochilor voștri și în zilele voastre, voi face să înceteze în locul acesta strigătele de bucurie și de veselie, glasul mirelui și al miresei».

10Când îi vei spune acestui popor toate aceste cuvinte, ei te vor întreba: «De ce a hotărât Domnul împotriva noastră toate aceste mari nenorociri? Care este nelegiuirea noastră? Ce păcat am făcut împotriva Domnului, Dumnezeul nostru?». 11Atunci să le răspunzi astfel: «Pentru că părinții voștri M-au părăsit, zice Domnul, s-au dus după alți dumnezei, le-au slujit și li s-au închinat. Ei M-au uitat și nu au păzit Legea Mea. 12Iar voi ați făcut și mai rău decât părinții voștri. Iată, fiecare dintre voi umblă după încăpățânarea inimii lui rele și nu Mă ascultați. 13De aceea vă voi arunca din țara aceasta într-o țară pe care n-ați cunoscut-o, nici voi și nici părinții voștri. Acolo veți sluji altor dumnezei zi și noapte, căci nu vă voi arăta îndurare»“.

14„Iată, cu adevărat vin zile“, zice Domnul, „când nu se va mai zice: «Viu este Domnul, Care i-a scos pe fiii lui Israel din țara Egiptului!», 15ci se va zice: «Viu este Domnul, Care i-a scos pe fiii lui Israel din țara de nord și din toate țările unde îi alungase!», căci îi voi aduce înapoi în țara lor, pe care le-am dat-o strămoșilor lor.“

16„Iată, trimit o mulțime de pescari“, zice Domnul, „care îi vor pescui. După aceea, voi trimite o mulțime de vânători, care îi vor vâna pe toți munții, pe toate dealurile și în crăpăturile stâncilor, 17căci ochii Mei se uită la toate căile lor; ele nu sunt ascunse dinaintea feței Mele, iar nelegiuirea lor nu este ascunsă de ochii Mei. 18Mai întâi le voi răsplăti dublu pentru nelegiuirea și păcatul lor, fiindcă Mi-au întinat țara cu cadavrele spurcăciunilor lor și mi-au umplut moștenirea cu urâciunile lor“.

19 Doamne, Puterea mea, Cetățuia mea

și Refugiul meu în ziua necazului!

Națiunile vor veni la Tine

de la marginile pământului și vor zice:

„Părinții noștri n-au moștenit decât minciună,

lucruri fără valoare, care nu le-au fost de niciun folos!

20Poate oare omul să-și facă proprii dumnezei?

Poate, dar aceștia nu sunt Dumnezeu!“.

21„De aceea, iată, îi voi învăța,

de data aceasta îi voi face

să cunoască mâna Mea și puterea Mea.

Atunci vor ști

că Numele Meu este Domnul!

Matei 27

Liderii religioși decid să-L condamne pe Isus

(Mc. 15:1; Lc. 23:1; Ioan 18:28-32)

1Când s-a făcut dimineață, toți conducătorii preoților și bătrânii poporului s-au sfătuit împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte. 2Apoi, după ce L-au legat, L-au dus și L-au dat pe mâna lui Pilat, guvernatorul.

Iuda se spânzură

(F.A. 1:16-20)

3Atunci lui Iuda, trădătorul, când a văzut că Isus a fost condamnat, i-a părut rău și a dus înapoi cei treizeci de arginți la conducătorii preoților și la bătrâni, 4zicând:

‒ Am păcătuit, căci am trădat sânge nevinovat!

Ei i-au răspuns:

‒ Ce ne pasă nouă? Treaba ta!

5 Iuda a aruncat arginții în Templu și a plecat. Apoi s-a dus și s-a spânzurat.

6Conducătorii preoților au luat arginții și au zis: „Nu este voie să fie puși în vistierie, pentru că sunt preț de sânge“. 7Și, după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu ei terenul olarului, ca loc de înmormântare pentru străini. 8Iată de ce terenul acela a fost numit „Terenul Sângelui“ până în ziua de azi. 9Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia, care zice:

„Au luat cei treizeci de arginți,

prețul Celui prețuit,

la care l-au prețuit unii dintre fiii lui Israel,

10și i-au dat pe terenul olarului,

așa cum mi-a poruncit Domnul“.

Isus înaintea lui Pilat

(Mc. 15:2-5; Lc. 23:2-5; Ioan 18:29-38)

11Isus a fost adus deci înaintea guvernatorului.

Guvernatorul L-a întrebat, zicând:

‒ Ești Tu Împăratul iudeilor?

Isus a zis:

‒ Tu o spui!

12Dar când a fost acuzat de conducătorii preoților și de bătrâni, n-a răspuns nimic.

13Atunci Pilat I-a zis:

‒ Nu auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?

14Dar Isus nu i-a răspuns la niciun cuvânt, astfel că guvernatorul era foarte uimit.

Condamnarea lui Isus

(Mc. 15:6-15; Lc. 23:13-25; Ioan 18:39–19:16)

15Guvernatorul obișnuia ca la fiecare sărbătoare să elibereze mulțimii un deținut pe care-l voiau ei. 16La acea vreme aveau un deținut vestit, numit Isus Barabba.

17Așadar, după ce s-a adunat mulțimea, Pilat i-a întrebat:

‒ Pe cine vreți să vi-l eliberez, pe Isus Barabba sau pe Isus, Cel numit Cristos?

18Căci știa că din invidie Îl dăduseră pe mâna lui.

19În timp ce stătea pe scaunul de judecată, soția lui a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic de-a face cu Acel Om drept, pentru că azi am suferit mult în vis din cauza Lui!“.

20Dar conducătorii preoților și bătrânii au convins mulțimile să-l ceară pe Barabba, iar Isus să fie omorât.

21Guvernatorul a răspuns, zicându-le:

‒ Pe care dintre aceștia doi vreți să vi-l eliberez?

Ei au zis:

‒ Pe Barabba!

22Pilat a zis:

‒ Și atunci ce să fac cu Isus, numit Cristos?

Ei au răspuns cu toții:

‒ Să fie răstignit!

23El i-a întrebat:

‒ Dar ce rău a făcut?

Însă ei strigau și mai tare:

‒ Să fie răstignit!

24Când a văzut Pilat că nu ajunge nicăieri, ci că mai degrabă se face tulburare, a luat apă și s-a spălat pe mâini înaintea mulțimii, zicând:

‒ Eu sunt nevinovat de sângele Acestui Om! Treaba voastră!

25Și tot poporul, răspunzând, i-a zis:

‒ Sângele Lui să fie peste noi și peste copiii noștri!

26Atunci le-a eliberat pe Barabba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască, L-a dat să fie răstignit.

Isus, batjocorit de soldați

(Mc. 15:16-20; Ioan 19:2-3)

27Atunci soldații guvernatorului L-au adus pe Isus în pretoriu și au adunat în jurul Lui toată cohorta. 28L-au dezbrăcat și au pus pe El o mantie roșie, 29au împletit o coroană de spini, I-au așezat-o pe cap, I-au pus o trestie în mâna dreaptă și apoi au îngenuncheat înaintea Lui și și-au bătut joc de El, zicând: „Plecăciune, Împărate al iudeilor!“. 30Ei Îl scuipau, Îi luau trestia și-L loveau peste cap. 31După ce și-au bătut joc de El astfel, L-au dezbrăcat de mantie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească.

Răstignirea

(Mc. 15:21-32; Lc. 23:26-43; Ioan 19:17-24)

32Când au ieșit, au găsit un om din Cirena, pe nume Simon, și l-au obligat pe acesta să ducă crucea lui Isus. 33Când au ajuns la locul numit Golgota, căruia i se mai zice și „Locul Craniului“, 34I-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar când l-a gustat, n-a vrut să-l bea.

35După ce L-au răstignit, și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți pentru ele, ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profet: „Și-au împărțit hainele Mele între ei și au tras la sorți pentru cămașa Mea“. 36Apoi s-au așezat jos și Îl păzeau acolo. 37Îi puseseră deasupra capului acuzația pe care era scris:

„Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“.

38Tot atunci au fost răstigniți împreună cu El doi răsculați, unul la dreapta, iar altul la stânga Lui.

39Cei ce treceau pe acolo blasfemiau împotriva Lui, dădeau din cap 40și ziceau: „Tu, Cel Care dărâmi Templul și-l reconstruiești în trei zile, salvează-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, dă-Te jos de pe cruce!“.

41Tot astfel și conducătorii preoților, împreună cu cărturarii și bătrânii, Îl batjocoreau, zicând: 42„Pe alții i-a salvat, dar pe Sine Însuși nu Se poate salva! Doar este Împăratul lui Israel! Să Se coboare acum de pe cruce și vom crede în El! 43S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum Dumnezeu, dacă vrea! Căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»“. 44La fel Îl insultau și răsculații care erau răstigniți împreună cu El.

Moartea lui Isus

(Mc. 15:33-41; Lc. 23:44-49; Ioan 19:28-37)

45De la ceasul al șaselea și până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara. 46Cam pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, zicând: „Eli, Eli, lema sabactani?“, care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“.

47Unii dintre cei ce stăteau acolo L-au auzit și au zis: „Acest Om îl strigă pe Ilie!“.

48Imediat unul dintre ei a alergat și a luat un burete, l-a umplut cu oțet de vin, l-a pus într-o trestie și I l-a dat să-l bea. 49Dar ceilalți ziceau: „Lasă să vedem dacă vine Ilie să-L salveze!“.

50Isus a strigat din nou cu glas tare și apoi Și-a dat duhul.

51Și iată că draperia Templului s-a rupt în două, de sus până jos; pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, 52mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți au fost înviate. 53Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în Cetatea Sfântă și li s-au arătat multora.

54Centurionul și cei ce-L păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul și cele întâmplate, s-au înspăimântat foarte tare și au zis: „Într-adevăr Acesta era Fiul lui Dumnezeu!“.

55Acolo mai erau și multe femei care priveau de departe, cele care Îl urmaseră pe Isus din Galileea și Îi slujiseră. 56Printre ele erau Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov și a lui Iosif – și mama fiilor lui Zebedei.

Înmormântarea lui Isus

(Mc. 15:42-47; Lc. 23:50-56; Ioan 19:38-42)

57Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif, care devenise și el ucenic al lui Isus. 58Acesta s-a dus la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat. 59Iosif a luat trupul, L-a înfășurat într-o pânză de in curată 60și L-a pus în propriul său mormânt nou, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului și a plecat. 61Maria Magdalena și cealaltă Maria erau și ele acolo, șezând înaintea mormântului.

Mormântul este păzit

62A doua zi, cea de după Ziua Pregătirii, conducătorii preoților și fariseii s-au adunat la Pilat 63și i-au zis:

‒ Stăpâne, ne-am amintit că înșelătorul acela, în timp ce trăia, a zis: „După trei zile voi învia!“. 64Așadar, poruncește ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină noaptea și să-L fure, apoi să spună poporului: „A fost înviat dintre cei morți!“. Atunci această înșelăciune din urmă ar fi mai rea decât prima!

65Pilat le-a răspuns:

‒ Aveți o gardă. Duceți-vă și întăriți-l cum știți!

66Ei s-au dus împreună cu garda și au întărit mormântul, sigilând piatra.