Amos 6

Vai de cei ce trăiesc fără grijă

1Vai de cei ce trăiesc fără grijă în Sion,

de cei ce se încred în muntele Samariei,

oameni distinși ai celei mai de seamă dintre națiuni,

la care apelează Casa lui Israel!

2Treceți la Calne și priviți!

Mergeți de acolo la marele Hamat

și duceți-vă apoi la Gatul filistenilor!

Sunt ele mai bune decât cele două regate ale voastre?

Sunt teritoriile lor mai mari decât ale voastre?

3Ați îndepărtat ziua cea rea

și ați adus aproape tronul violenței.

4Ei se culcă pe paturi de fildeș,

lenevesc în așternuturile lor,

mănâncă miei din turmă

și viței din mijlocul grajdului.

5Petrec în sunetul harfei,

și, asemenea lui David, improvizează la instrumentele muzicale!

6Beau vin din pahare mari

și se ung cu cele mai bune uleiuri,

dar nu sunt mâhniți din cauza dezastrului lui Iosif!

7De aceea vor merge acum în captivitate în fruntea captivilor,

și vor înceta astfel strigătele de veselie ale celor ce leneveau!

Domnul detestă mândria lui Israel

8Stăpânul Domn a jurat pe Sine Însuși. Așa vorbește Domnul, Dumnezeul Oștirilor:

„Mi-e scârbă de mândria lui Iacov

și îi urăsc fortărețele;

voi da pe mâna dușmanului cetatea

și tot ce este în ea!“.

9Dacă vor mai fi lăsați zece bărbați într-o casă și aceia vor muri! 10Iar când ruda vreunuia va veni să-i scoată trupul din casă, ca să-l ardă, și-l va întreba pe cel care încă mai este ascuns în interiorul casei: „Mai este cineva cu tine?“, i se va răspunde: „Nu!“. Atunci ruda va zice: „Tăcere! Căci nu trebuie să amintim Numele Domnului!“.

11Căci iată că Domnul poruncește

și casa cea mare va fi transformată în fărâme,

iar casa cea mică – în bucățele!

12Pot caii să alerge pe stâncă

sau poate cineva să are acolo cu boii?

Totuși, voi ați transformat judecata în fiere,

iar rodul dreptății – în pelin.

13Voi vă bucurați că ați cucerit Lo-Debarul

și ziceți: „Oare nu prin puterea noastră

ne-am însușit noi Karnaimul?“.

14„Dar iată că voi ridica împotriva ta, Casă a lui Israel“,

zice Domnul, Dumnezeul Oștirilor,

„o națiune care te va asupri

de la Lebo Hamat până la Valea Arabei“

Luca 1:39-80

Maria în vizită la Elisabeta

39În zilele acelea, Maria s-a ridicat și s-a dus în grabă spre regiunea muntoasă, într-o cetate a lui Iuda. 40Ea a intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta. 41Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, copilașul a săltat în pântecul ei, și Elisabeta a fost umplută cu Duhul Sfânt.

42Ea a strigat cu glas tare și a zis:

‒ Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecului tău! 43Cum de mi-a fost dat să vină la mine mama Domnului meu? 44Căci iată, imediat ce am auzit sunetul salutului tău, mi-a săltat copilașul în pântec de bucurie! 45Fericită este cea care a crezut că vor fi împlinite lucrurile care i-au fost spuse de Domnul!

Cântarea Mariei

46Maria a zis:

‒ Sufletul meu Îl preamărește pe Domnul

47și duhul meu se bucură foarte mult

în Dumnezeu, Mântuitorul meu,

48pentru că a privit cu îndurare

la starea smerită a slujitoarei Sale.

Căci iată, de acum încolo,

toate generațiile mă vor considera fericită

49pentru că Cel Puternic

a făcut lucruri mari pentru mine.

Numele Lui este sfânt.

50Mila Lui ține din generație în generație

față de cei ce se tem de El.

51El a făcut o minune cu brațul Său;

i-a împrăștiat pe cei ce sunt mândri

în cugetul inimii lor.

52I-a dat jos pe cei puternici de pe tronurile lor

și i-a înălțat pe cei smeriți.

53Pe cei flămânzi i-a săturat cu bunătăți,

iar pe cei bogați i-a alungat,

lăsându-i cu mâinile goale.

54El l-a ajutat pe Israel, slujitorul Său,

amintindu-Și de mila Sa,

55așa cum le spusese strămoșilor noștri,

lui Avraam și descendenților lui, în veci!

56Maria a rămas împreună cu Elisabeta aproape trei luni, apoi s-a întors acasă.

Nașterea lui Ioan Botezătorul

57Când i s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un băiat. 58Vecinii și rudele au auzit că Domnul a arătat foarte multă milă față de ea și se bucurau împreună cu ea.

59În ziua a opta, au venit să circumcidă copilașul.

Voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, 60dar mama lui, răspunzând, a zis:

‒ Nu, ci se va numi Ioan.

61Ei i-au zis:

‒ Nu este nimeni între rudele tale care poartă numele acesta.

62Și îi făceau semne tatălui copilului, ca să știe ce nume dorește să-i dea. 63El a cerut o tăbliță și a scris: „Numele lui este Ioan“. Și toți au rămas uimiți. 64Deodată i-a fost deschisă gura, i-a fost dezlegată limba, și a început să vorbească, binecuvântându-L pe Dumnezeu. 65Pe toți vecinii lor i-a cuprins frica și în întreaga regiune muntoasă a Iudeei se vorbea despre toate aceste lucruri. 66Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, zicând: „Oare ce va deveni acest copil?“. Căci mâna Domnului era cu el.

Cântarea lui Zaharia

67Zaharia, tatăl lui, a fost umplut cu Duhul Sfânt și a profețit, zicând:

68‒ Binecuvântat să fie Domnul,

Dumnezeul lui Israel,

pentru că a venit în ajutor

și a adus răscumpărare poporului Său.

69El ne-a ridicat un Mântuitor puternic

în Casa slujitorului Său David,

70așa cum a spus prin gura sfinților Săi profeți din vechime,

71 aducându-ne eliberare de dușmanii noștri

și din mâna tuturor celor ce ne urăsc.

72El Își arată astfel mila față de strămoșii noștri

și Își amintește de legământul Lui cel sfânt,

73de jurământul pe care i l-a făcut lui Avraam, tatăl nostru,

potrivit căruia ne va da voie,

74eliberați fiind din mâna dușmanilor noștri,

să-I slujim fără teamă,

75în sfințenie și dreptate,

înaintea Lui, în toate zilele noastre.

76Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt.

Căci vei merge înaintea Domnului

ca să pregătești căile Lui,

77să dai poporului Său cunoștința mântuirii,

prin iertarea păcatelor lui,

78datorită milei nemărginite a Dumnezeului nostru,

în urma căreia va veni în ajutorul nostru

Soarele din înălțime,

79ca să strălucească peste cei aflați în întuneric

și în umbra morții,

ca să ne călăuzească pașii pe calea păcii.

80Și copilul creștea și se întărea în duh. El a stat în locuri pustii până în ziua prezentării lui înaintea lui Israel.