Ieremia 17

Păcatul lui Iuda

1Păcatul lui Iuda este scris cu o daltă de fier,

cu un vârf de diamant;

este gravat pe tăblița inimii lor

și pe coarnele altarelor lor.

2Chiar și copiii lor își amintesc

de altarele lor și de așerele,

de lângă copacii verzi

și de pe dealurile înalte.

3Muntele Meu din țară,

bogăția ta și toate comorile tale

le voi da ca pradă, împreună cu înălțimile tale,

din cauza păcatelor din întreg teritoriul tău.

4Din vina ta vei pierde moștenirea

pe care ți-o dădusem.

Te voi face să slujești dușmanilor tăi

într-o țară pe care nu o cunoști,

căci ai aprins focul mâniei Mele,

care va arde pentru totdeauna“.

5Așa vorbește Domnul:

„Blestemat este omul care se încrede în om,

care face din muritor puterea lui

și a cărui inimă se îndepărtează de Domnul.

6El este ca un arbust în deșert,

care nu vede venind fericirea.

El locuiește în locurile arse ale deșertului,

într-un pământ sărat, unde nu stă nimeni.

7Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul

și a cărui încredere este Domnul.

8El este ca un pom sădit lângă ape,

care își întinde rădăcinile spre râu.

El nu se teme de căldură

și frunzișul lui este întotdeauna verde.

În anul secetei nu se îngrijorează

și nu încetează să aducă rod.

9Inima este mai înșelătoare decât toate lucrurile

și este fără vindecare.

Cine poate să o cunoască?

10Eu, Domnul, cercetez inima

și mă uit în adâncul ființei,

ca să dau fiecăruia după căile lui,

după rodul faptelor lui.

11Ca o potârniche, care clocește niște ouă pe care nu ea le-a ouat,

așa este omul care câștigă bogății pe nedrept.

Ele îl vor părăsi la jumătatea vieții lui,

iar la urmă nu va fi decât un nebun“.

12Tron glorios, înălțat de la început,

loc al Sfântului nostru Lăcaș!

13 Doamne, Speranța lui Israel!

Toți cei ce Te părăsesc vor fi făcuți de rușine!

Cei ce se îndepărtează de Mine vor fi scriși pe pământ,

căci L-au părăsit pe Domnul,

Izvorul apelor vii!

14Vindecă-mă, Doamne, și voi fi vindecat!

Mântuiește-mă, și voi fi mântuit,

căci Tu ești lauda mea!

15Iată, ei îmi zic:

„Unde este Cuvântul Domnului?

Să se împlinească dar!“.

16Iar eu, ca să Te urmez,

nu m-am grăbit să încetez a fi păstor

și Tu știi că n-am dorit o zi în care nu este vindecare.

Rostirea buzelor mele este chiar înaintea feței Tale.

17De aceea, nu fi un motiv de groază pentru mine,

căci Tu ești adăpostul meu în ziua nenorocirii.

18Fie ca persecutorii mei să fie rușinați,

iar eu să nu fiu dat de rușine!

Fie ca ei să se înspăimânte,

iar eu să nu mă înspăimânt!

Adu peste ei ziua cea rea!

Zdrobește-i de două ori mai mult.

Imperativul sfințirii Sabatului

19 Domnul mi-a zis astfel: „Du-te și stai la Poarta Fiilor Poporului, prin care intră și ies regii lui Iuda, și la toate celelalte porți ale Ierusalimului 20și spune-le: «Ascultați Cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda, voi, toți cei din Iuda și toți locuitorii Ierusalimului, care intrați pe aceste porți! 21Așa vorbește Domnul: ‘Aveți grijă să nu cumva să purtați vreo povară în ziua de Sabat și să nu intrați cu ea pe porțile Ierusalimului. 22Să nu scoateți din casele voastre vreo povară în ziua de Sabat și să nu faceți nicio lucrare, ci să sfințiți ziua de Sabat, așa cum le-am poruncit strămoșilor voștri. 23Ei n-au ascultat și nu și-au plecat urechea la cuvintele Mele, ci s-au încăpățânat să nu asculte și să nu primească îndrumarea. 24Voi însă, dacă Mă veți asculta cu atenție, zice Domnul, și nu veți aduce nicio povară pe porțile acestei cetăți în ziua de Sabat, dacă veți sfinți ziua de Sabat și nu veți face nicio lucrare în timpul ei, 25atunci, pe porțile acestei cetăți vor intra regi și prinți care stau pe tronul lui David. Ei și prinții lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului vor veni în care și călare pe cai, iar cetatea aceasta va fi locuită pentru totdeauna. 26Vor veni din cetățile lui Iuda și din împrejurimile Ierusalimului, din teritoriul lui Beniamin, din zona deluroasă, de la munte și din Neghev, cei ce aduc la Casa Domnului arderi-de-tot și jertfe, daruri de mâncare și tămâie și cei ce aduc jertfe de mulțumire. 27Dar dacă nu veți asculta când vă poruncesc să sfințiți ziua de Sabat, să nu purtați nicio povară și să nu intrați cu ea pe porțile Ierusalimului în ziua de Sabat, atunci voi aprinde un foc la porțile cetății, care va distruge palatele Ierusalimului și care nu va fi stins’»“.

Matei 28

Învierea lui Isus

(Mc. 16:1-8; Lc. 24:1-12; Ioan 20:1-18)

1După ziua de Sabat, în zorii primei zile a săptămânii, Maria Magdalena și cealaltă Maria au venit să se uite la mormânt.

2Și iată că a avut loc un mare cutremur, căci un înger al Domnului a coborât din Cer, s-a dus și a rostogolit piatra de la intrarea mormântului și s-a așezat pe ea. 3Înfățișarea lui era ca fulgerul, iar îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada. 4De frica lui, gardienii s-au cutremurat și au rămas ca morți.

5Îngerul le-a zis femeilor: „Nu vă temeți! Știu că Îl căutați pe Isus Care a fost răstignit. 6Nu este aici, pentru că a înviat, așa cum a spus. Veniți și vedeți locul unde fusese pus. 7Apoi duceți-vă repede și spuneți-le ucenicilor Lui: «A fost înviat dintre cei morți! Iată că El merge înaintea voastră în Galileea. Acolo Îl veți vedea». Iată, v-am spus aceste lucruri!“.

8Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică și cu mare bucurie, și au alergat să-i anunțe pe ucenicii Lui. 9Dar iată că le-a ieșit înainte Isus, zicând: „Bucurați-vă!“. Ele s-au apropiat, I-au cuprins picioarele și I s-au închinat. 10Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeți! Duceți-vă și anunțați-i pe frații Mei să meargă în Galileea! Acolo Mă vor vedea“.

Darea de seamă a gărzii și înșelătoria conducătorilor

11În timp ce plecau ele, iată că unii dintre gardieni s-au dus în cetate și i-au anunțat pe conducătorii preoților cu privire la tot ce se întâmplase. 12Aceștia s-au întrunit cu bătrânii, s-au sfătuit și le-au dat soldaților mulți arginți, 13zicându-le: „Să spuneți așa: «Ucenicii Lui au venit noaptea, în timp ce noi dormeam, și L-au furat». 14Iar dacă va ajunge lucrul acesta la auzul guvernatorului, îl vom convinge noi și vă vom scăpa de grijă“. 15Ei au luat arginții și au făcut așa cum fuseseră învățați. Și vorba aceasta a fost răspândită printre iudei până în ziua de azi.

Marea Trimitere

(Mc. 16:14-18; Lc. 24:36-49; Ioan 20:19-23)

16Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, la muntele unde le indicase Isus să meargă. 17Când L-au văzut, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit. 18Isus S-a apropiat de ei și le-a vorbit, zicând: „Toată autoritatea Mi-a fost dată în Cer și pe pământ. 19Prin urmare, duceți-vă și faceți ucenici din toate națiunile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt 20și învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit! Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului!“.