1 Corinteni 15

Învierea și arătările lui Hristos

1Vă fac cunoscută, fraților, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care ați primit-o, în care ați rămas 2și prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți așa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba ați crezut. 3V-am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, 4că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi, 5și că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. 6După aceea S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit. 7În urmă, S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. 8După ei toți, ca unei stârpituri, mi S-a arătat și mie. 9Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu. 10Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Și harul Lui față de mine n-a fost zadarnic, ba încă am lucrat mai mult decât toți, totuși nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine. 11Astfel dar, ori eu, ori ei, noi așa propovăduim și voi așa ați crezut.

Însemnătatea învierii lui Hristos

12Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morților? 13Dacă nu este o înviere a morților, nici Hristos n-a înviat. 14Și dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică și zadarnică este și credința voastră. 15Ba încă noi suntem descoperiți și ca martori mincinoși ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morții nu înviază. 16Căci, dacă nu înviază morții, nici Hristos n-a înviat. 17Și dacă n-a înviat Hristos, credința voastră este zadarnică, voi sunteți încă în păcatele voastre 18și, prin urmare, și cei ce au adormit în Hristos sunt pierduți. 19Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii! 20Dar acum, Hristos a înviat din morți, pârga celor adormiți. 21Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit și învierea morților. 22Și după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos, 23dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod, apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos. 24În urmă, va veni sfârșitul, când El va da Împărăția în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire și orice putere. 25Căci trebuie ca El să împărățească până va pune pe toți vrăjmașii sub picioarele Sale. 26Vrăjmașul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea. 27Dumnezeu, în adevăr, „a pus totul sub picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înțelege că afară de Cel ce I-a supus totul. 28Și când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar și Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți. 29Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morți? Dacă nu înviază morții nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morți? 30Și de ce suntem noi în primejdie în orice clipă? 31În fiecare zi, eu sunt în primejdie de moarte; atât este de adevărat lucrul acesta, fraților, cât este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru. 32Dacă, vorbind în felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu înviază morții, atunci „să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri”. 33Nu vă înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.” 34Veniți-vă în fire cum se cuvine și nu păcătuiți! Căci sunt între voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu, spre rușinea voastră o spun.

Cum vor învia morții

35Dar va zice cineva: „Cum înviază morții? Și cu ce trup se vor întoarce?” 36Nebun ce ești! Ce semeni tu nu înviază dacă nu moare mai întâi. 37Și când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânță. 38Apoi, Dumnezeu îi dă un trup, după cum voiește; și fiecărei semințe îi dă un trup al ei. 39Nu orice trup este la fel, ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peștilor. 40Tot așa sunt trupuri cerești și trupuri pământești, dar alta este strălucirea trupurilor cerești și alta a trupurilor pământești. 41Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii și alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebește în strălucire de altă stea. 42Așa este și învierea morților. Trupul este semănat în putrezire și înviază în neputrezire; 43este semănat în ocară și înviază în slavă; este semănat în neputință și înviază în putere. 44Este semănat trup firesc și înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este și un trup duhovnicesc. 45De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viață. 46Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă. 47Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer. 48Cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești; cum este Cel ceresc, așa sunt și cei cerești. 49Și după cum am purtat chipul celui pământesc, tot așa vom purta și chipul Celui ceresc. 50Ce spun eu, fraților, este că nu pot carnea și sângele să moștenească Împărăția lui Dumnezeu, și că putrezirea nu poate moșteni neputrezirea. 51Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați, 52într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii și noi vom fi schimbați. 53Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. 54Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghițită de biruință. 55Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?” 56Boldul morții este păcatul și puterea păcatului este Legea. 57Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos! 58De aceea, preaiubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.

Iosua 1

CUCERIREA ȚĂRII CANAANULUI

CAPITOLELE 1—12

Iosua în fruntea poporului

1După moartea lui Moise, robul Domnului, Domnul a zis lui Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Moise: 2„Robul Meu Moise a murit: acum, scoală-te, treci Iordanul acesta, tu și tot poporul acesta, și intrați în țara pe care o dau copiilor lui Israel. 3Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru vi-l dau, cum am spus lui Moise. 4Ținutul vostru se va întinde de la pustie și Liban până la râul cel mare, râul Eufrat, toată țara hetiților și până la Marea cea Mare, spre apusul soarelui. 5Nimeni nu va putea să stea împotriva ta cât vei trăi. Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi. 6Întărește-te și îmbărbătează-te, căci tu vei da în stăpânire poporului acestuia țara pe care am jurat părinților lor că le-o voi da. 7Întărește-te numai și îmbărbătează-te, lucrând cu credincioșie după toată legea pe care ți-a dat-o robul Meu Moise; nu te abate de la ea nici la dreapta, nici la stânga, ca să izbutești în tot ce vei face. 8Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi și noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale și atunci vei lucra cu înțelepciune. 9Nu ți-am dat Eu oare porunca aceasta: ‘Întărește-te și îmbărbătează-te’? Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.”

Poporul făgăduiește ascultare

10Iosua a dat căpeteniilor oștirii poporului următoarea poruncă: 11„Treceți prin tabără și iată ce să porunciți poporului: ‘Pregătiți-vă merinde, căci peste trei zile veți trece Iordanul acesta ca să mergeți să cuceriți țara pe care v-o dă în stăpânire Domnul Dumnezeul vostru.’” 12Iosua a zis rubeniților, gadiților și jumătății din seminția lui Manase: 13„Aduceți-vă aminte ce v-a poruncit Moise, robul Domnului, când a zis: ‘Domnul Dumnezeul vostru v-a dat odihnă și v-a dat țara aceasta.’ 14Nevestele voastre, pruncii voștri și vitele voastre să rămână în țara pe care v-a dat-o Moise dincoace de Iordan, dar voi, toți bărbații voinici, să treceți înarmați înaintea fraților voștri și să-i ajutați, 15până ce Domnul va da odihnă fraților voștri ca și vouă și până ce vor fi și ei în stăpânirea țării pe care le-o dă Domnul Dumnezeul vostru. Apoi să vă întoarceți să stăpâniți țara care este moșia voastră și pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului, dincoace de Iordan, spre răsăritul soarelui.” 16Ei au răspuns lui Iosua și au zis: „Vom face tot ce ne-ai poruncit și ne vom duce oriunde ne vei trimite. 17Te vom asculta în totul, cum am ascultat pe Moise. Numai Domnul Dumnezeul tău să fie cu tine, cum a fost cu Moise! 18Orice om care se va răzvrăti împotriva poruncii tale și care nu va asculta de tot ce-i vei porunci să fie pedepsit cu moartea! Întărește-te numai și îmbărbătează-te!”

Neemia 2

Neemia la Ierusalim

1În luna Nisan, anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe, pe când vinul era înaintea lui, am luat vinul și l-am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui. 2Împăratul mi-a zis: „Pentru ce ai fața tristă? Totuși nu ești bolnav; nu poate fi decât o întristare a inimii.” Atunci m-a apucat o mare frică 3și am răspuns împăratului: „Trăiască împăratul în veac! Cum să n-am fața tristă când cetatea în care sunt mormintele părinților mei este nimicită și porțile ei sunt arse de foc?” 4Și împăratul mi-a zis: „Ce ceri?” Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor 5și am răspuns împăratului: „Dacă găsește cu cale împăratul și dacă robul tău îi este plăcut, trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinților mei, ca s-o zidesc din nou.” 6Împăratul, lângă care ședea și împărăteasa, mi-a zis atunci: „Cât va ține călătoria ta și când te vei întoarce?” Împăratul a găsit cu cale să mă lase să plec și i-am hotărât o vreme. 7Apoi am zis împăratului: „Dacă găsește împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de râu, ca să mă lase să trec și să intru în Iuda, 8și o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porțile cetățuiei de lângă casă, pentru zidul cetății și pentru casa în care voi locui.” Împăratul mi-a dat aceste scrisori, căci mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine. 9M-am dus la dregătorii de dincolo de râu și le-am dat scrisorile împăratului, care pusese să mă însoțească niște mai-mari ai oastei și niște călăreți. 10Sanbalat, Horonitul, și Tobia, slujitorul amonit, când au auzit lucrul acesta, nu le-a plăcut deloc că venea un om să caute binele copiilor lui Israel.

Neemia îmbărbătează poporul

11Am ajuns la Ierusalim și am rămas acolo trei zile. 12După aceea, m-am sculat noaptea cu câțiva oameni, fără să fi spus cuiva ce-mi pusese Dumnezeul meu în inimă să fac pentru Ierusalim. Nu era cu mine nicio altă vită, afară de vita pe care călăream. 13Am ieșit noaptea pe Poarta Văii și m-am îndreptat spre Izvorul Balaurului și spre Poarta Gunoiului, uitându-mă cu băgare de seamă la zidurile dărâmate ale Ierusalimului și la porțile lui arse de foc. 14Am trecut pe la Poarta Izvorului și pe la Iazul Împăratului, și nu era loc pe unde să treacă vita care era sub mine. 15M-am suit noaptea pe la pârâu și m-am uitat iarăși cu băgare de seamă la zid. Apoi am intrat pe Poarta Văii, și astfel m-am întors. 16Dregătorii nu știau unde fusesem și ce făceam. Până în clipa aceea nu spusesem nimic iudeilor, nici preoților, nici mai-marilor, nici dregătorilor, nici vreunuia din cei ce vedeau de treburi. 17Le-am zis atunci: „Vedeți starea nenorocită în care suntem! Ierusalimul este dărâmat și porțile sunt arse de foc. Veniți să zidim iarăși zidul Ierusalimului și să nu mai fim de ocară!” 18Și le-am istorisit cum mâna cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine și ce cuvinte îmi spusese împăratul. Ei au zis: „Să ne sculăm și să zidim!” Și s-au întărit în această hotărâre bună. 19Sanbalat, Horonitul, Tobia, slujitorul amonit, și Gheșem, Arabul, fiind înștiințați, și-au bătut joc de noi și ne-au disprețuit. Ei au zis: „Ce faceți voi acolo? Vă răsculați împotriva împăratului?” 20Și eu le-am răspuns: „Dumnezeul cerurilor ne va da izbânda. Noi, robii Săi, ne vom scula și vom zidi, dar voi n-aveți nici parte, nici drept, nici aducere aminte în Ierusalim.”