2 Corinteni 2

1Am hotărât dar în mine să nu mă întorc la voi cu întristare. 2Căci, dacă vă întristez, de la cine să mă aștept la bucurie, dacă nu de la cel întristat de mine? 3Și v-am scris cum v-am scris, ca, la venirea mea, să n-am întristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie și sunt încredințat, cu privire la voi toți, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor. 4V-am scris cu multă mâhnire și strângere de inimă, cu ochii scăldați în lacrimi, nu ca să vă întristați, ci ca să vedeți dragostea nespus de mare pe care o am față de voi.

Iertarea celui pedepsit

5Dacă a fost cineva o pricină de întristare, nu m-a întristat numai pe mine, ci pe voi toți; cel puțin în parte, ca să nu spun prea mult. 6Este destul pentru omul acesta pedeapsa care i-a fost dată de cei mai mulți; 7așa că acum este mai bine să-l iertați și să-l mângâiați, ca să nu fie doborât de prea multă mâhnire. 8De aceea, vă rog să vă arătați iarăși dragostea față de el, 9căci v-am scris și cu gândul ca să vă pun la încercare și să văd dacă sunteți ascultători în totul. 10Dar pe cine iertați voi, îl iert și eu. În adevăr, ce am iertat eu – dacă am iertat ceva – am iertat pentru voi, în fața lui Hristos, 11ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câștig de la noi, căci nu suntem în neștiință despre planurile lui. 12Când am ajuns la Troa pentru Evanghelia lui Hristos, măcar că mi se deschisese acolo o ușă în Domnul, 13n-am avut liniște în duhul meu, fiindcă n-am găsit pe fratele meu Tit; de aceea mi-am luat ziua bună de la frați și am plecat în Macedonia.

Slujba apostolului

14Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruință în Hristos și care răspândește prin noi în orice loc mireasma cunoștinței Lui. 15În adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii și printre cei ce sunt pe calea pierzării: 16pentru aceștia, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viață spre viață. Și cine este de ajuns pentru aceste lucruri? 17Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulți, ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.

Exodul 29

Sfințirea preoților

1Iată ce vei face, pentru ca să-i sfințești și să-Mi împlinească slujba de preoți.

Ia un vițel și doi berbeci fără cusur. 2Fă cu făină aleasă de grâu niște azimi, turte nedospite, frământate cu untdelemn, și plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn. 3Să le pui într-un coș și să le aduci împreună cu vițelul și cei doi berbeci. 4Să aduci apoi pe Aaron și pe fiii lui la ușa cortului întâlnirii și să-i speli cu apă. 5Să iei veșmintele; să îmbraci pe Aaron cu tunica, cu mantia efodului, cu efodul și cu pieptarul și să-l încingi cu brâul efodului. 6Să-i pui mitra pe cap și pe mitră să pui tabla sfințeniei. 7Să iei untdelemnul pentru ungere, să i-l torni pe cap și să-l ungi. 8Să aduci apoi pe fiii lui și să-i îmbraci cu tunicile. 9Să încingi pe Aaron și pe fiii lui cu un brâu și să pui scufiile pe capetele fiilor lui Aaron. Preoția va fi a lor printr-o lege veșnică. Astfel să închini pe Aaron și pe fiii lui în slujba Mea. 10Să aduci vițelul înaintea cortului întâlnirii și Aaron și fiii lui să-și pună mâinile pe capul vițelului. 11Să junghii vițelul înaintea Domnului, la ușa cortului întâlnirii. 12Să iei cu degetul tău din sângele vițelului, să pui pe coarnele altarului, iar celălalt sânge să-l verși la picioarele altarului. 13Să iei toată grăsimea care acoperă măruntaiele și prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea care-i acoperă și să le arzi pe altar. 14Dar carnea vițelului, pielea și balega lui să le arzi în foc, afară din tabără: aceasta este o jertfă pentru păcat. 15Să iei pe unul din cei doi berbeci; iar Aaron și fiii lui să-și pună mâinile pe capul berbecului. 16Să junghii berbecul; să-i iei sângele și să-l stropești pe altar de jur împrejur. 17Apoi, să tai berbecul în bucăți și să-i speli măruntaiele și picioarele, și să le pui lângă celelalte bucăți și lângă capul lui. 18Berbecul să-l arzi de tot pe altar; aceasta este o ardere-de-tot pentru Domnul, este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. 19Să iei apoi pe celălalt berbec, iar Aaron și fiii lui să-și pună mâinile pe capul berbecului. 20Să junghii berbecul; să iei din sângele lui, să pui pe vârful urechii drepte a lui Aaron și pe vârful urechii drepte a fiilor lui, pe degetul cel mare al mâinii lor drepte și pe degetul cel mare al piciorului lor drept, iar celălalt sânge să-l stropești pe altar de jur împrejur. 21Să iei din sângele de pe altar și din untdelemnul pentru ungere și să stropești pe Aaron și veșmintele lui, pe fiii lui și veșmintele lor. Astfel vor fi închinați Aaron și veșmintele lui, fiii și veșmintele lor în slujba Domnului. 22Să iei apoi grăsimea berbecului, coada, grăsimea care acoperă măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea care-i acoperă și spata dreaptă, căci acesta este un berbec de închinare în slujba Domnului; 23din coș să iei, din azimile puse înaintea Domnului, o turtă de pâine, o turtă cu untdelemn și o plăcintă. 24Toate acestea să le pui în mâinile lui Aaron și în mâinile fiilor lui și să le legeni într-o parte și într-alta, ca un dar legănat înaintea Domnului. 25Să le iei apoi din mâinile lor și să le arzi pe altar, deasupra arderii-de-tot; aceasta este o jertfă mistuită de foc înaintea Domnului, de un miros plăcut Domnului. 26Să iei și pieptul berbecului care va sluji la închinarea lui Aaron în slujba Domnului și să-l legeni într-o parte și în alta, ca un dar legănat înaintea Domnului: aceasta va fi partea ta. 27Să sfințești pieptul legănat și spata ridicată din berbecul care va sluji la închinarea lui Aaron și a fiilor lui în slujba Domnului, pieptul legănându-l într-o parte și într-alta, spata înfățișând-o înaintea Domnului prin ridicare. 28Ele vor fi ale lui Aaron și ale fiilor lui, printr-o lege veșnică, pe care o vor ține copiii lui Israel; căci este o jertfă adusă prin ridicare, și, în jertfele de mulțumire ale copiilor lui Israel, jertfa adusă prin ridicare va fi a Domnului. 29Veșmintele sfinte ale lui Aaron vor fi după el ale fiilor lui, care le vor pune când vor fi unși și când vor fi închinați în slujbă. 30Vor fi purtate timp de șapte zile de acela dintre fiii lui, care îi va urma în slujba preoției și care va intra în cortul întâlnirii ca să facă slujba în Sfântul Locaș. 31Să iei apoi berbecul pentru închinarea în slujba Domnului și să pui să-i fiarbă carnea într-un loc sfânt. 32Aaron și fiii lui să mănânce, la ușa cortului întâlnirii, carnea berbecului și pâinea din coș. 33Să mănânce astfel tot ce a slujit la facerea ispășirii, ca să fie închinați în slujbă și sfințiți; nimeni altul să nu mănânce din ele, căci sunt lucruri sfinte. 34Dacă va rămâne ceva din carnea întrebuințată pentru închinarea în slujbă și din pâine până dimineața, să arzi în foc ce va rămâne; să nu se mănânce, căci este un lucru sfânt. 35Să urmezi, cu privire la Aaron și la fiii lui, toate poruncile pe care ți le-am dat. În șapte zile să-i închini în slujbă. 36În fiecare zi să mai aduci un vițel ca jertfă pentru păcat, pentru ispășire; să curățești altarul, făcând ispășirea aceasta, și să-l ungi ca să-l sfințești. 37Timp de șapte zile, să faci ispășire pentru altar și să-l sfințești, și astfel altarul va fi preasfânt, și oricine se va atinge de altar va fi sfințit.

Jertfa necurmată

38Iată ce să jertfești pe altar: doi miei de un an în fiecare zi, necurmat. 39Un miel să-l jertfești dimineața, iar celălalt miel, seara. 40Împreună cu cel dintâi miel, să aduci a zecea parte dintr-o efă de floare de făină, frământată într-un sfert de hin de untdelemn de măsline, fără drojdii, și o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin. 41Pe al doilea miel să-l jertfești seara și să aduci împreună cu el o jertfă de mâncare și o jertfă de băutură ca cele de dimineață; aceasta este o jertfă mistuită de foc de un miros plăcut Domnului. 42Aceasta este arderea-de-tot necurmată, care va fi adusă de urmașii voștri la ușa cortului întâlnirii, înaintea Domnului; acolo Mă voi întâlni cu voi și îți voi vorbi. 43Acolo Mă voi întâlni cu copiii lui Israel și locul acela va fi sfințit de slava Mea. 44Voi sfinți cortul întâlnirii și altarul; voi sfinți pe Aaron și pe fiii lui, ca să fie în slujba Mea ca preoți. 45Eu voi locui în mijlocul copiilor lui Israel și voi fi Dumnezeul lor. 46Ei vor cunoaște că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor, care i-am scos din țara Egiptului, ca să locuiesc în mijlocul lor. Eu sunt Domnul Dumnezeul lor.

Iov 6

Răspunsul lui Iov

1Iov a luat cuvântul și a zis:

2„O, de ar fi cu putință să mi se cântărească durerea

și să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

3ar fi mai grele decât nisipul mării, de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie!

4Căci săgețile Celui Atotputernic m-au străpuns,

sufletul meu le suge otrava

și groaza Domnului bagă fiori în mine!

5Zbiară măgarul sălbatic când are verdeață?

Mugește boul când are de mâncare?

6Poți mânca ce-i fără gust și fără sare?

Are vreun gust albușul unui ou?

7Orice lucru de care aș vrea să nu m-ating,

acela-i hrana mea, fie cât de grețoasă ea!

8O, de mi s-ar asculta dorința

și de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

9De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,

întindă-Și mâna și să mă prăpădească!

10Îmi va rămâne măcar această mângâiere,

această bucurie în durerile cu care mă copleșește:

că niciodată n-am călcat poruncile Celui Sfânt.

11La ce să mai nădăjduiesc, când nu mai pot?

La ce să mai aștept, când sfârșitul se știe?

12Tăria mea oare este o tărie de piatră?

Trupul meu e de aramă?

13Nu sunt eu lipsit de ajutor,

și n-a fugit mântuirea de mine?

Iov se tânguiește

14Cel ce suferă are drept la mila prietenului,

chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic.

15Frații mei s-au arătat înșelători ca un pârâu,

ca albia pâraielor care trec.

16Un sloi le tulbură cursul,

zăpada se îngrămădește pe ele;

17vine arșița vremii și seacă,

vine căldura soarelui și li se usucă albia.

18Cete de călători se abat din drumul lor,

se cufundă în pustie și pier.

19Cetele celor din Tema se uită țintă la ele,

călătorii din Seba sunt plini de nădejde când le văd.

20Dar rămân înșelați în nădejdea lor,

rămân uimiți când ajung la ele.

21Așa sunteți și voi acum pentru mine.

Voi îmi vedeți necazul și vă îngroziți!

22V-am zis eu oare: ‘Dați-mi ceva,

cheltuiți din averile voastre pentru mine,

23scăpați-mă din mâna vrăjmașului,

răscumpărați-mă din mâna celor răi’?

24Învățați-mă, și voi tăcea;

faceți-mă să înțeleg în ce am păcătuit.

25O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului!

Dar ce dovedesc mustrările voastre?

26Vreți să mă mustrați pentru tot ce am zis

și să nu vedeți decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit?

27Voi năpăstuiți pe orfan,

prigoniți pe prietenul vostru.

28Uitați-vă la mine, vă rog!

Doar nu voi minți în față!

29Întoarceți-vă, nu fiți nedrepți;

întoarceți-vă și mărturisiți că sunt nevinovat!

30Este vreo nelegiuire pe limba mea

și nu deosebește gura mea ce este rău?

Plângerile 1

Nenorocirile Ierusalimului

1Vai! Cum stă părăsită acum cetatea aceasta atât de plină de popor altădată!

A rămas ca o văduvă!

Ea, care altădată era mare între neamuri, fruntașă printre țări,

a ajuns roabă astăzi!

2Plânge amarnic noaptea și-i curg lacrimi pe obraji.

Niciunul din toți cei ce o iubeau n-o mângâie;

toți prietenii ei au părăsit-o

și i s-au făcut vrăjmași.

3Iuda a plecat în pribegie din pricina apăsării și muncilor grele.

Locuiește în mijlocul neamurilor și nu găsește odihnă!

Toți prigonitorii lui l-au ajuns tocmai când îi era mai mare strâmtorarea.

4Drumurile Sionului sunt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători,

toate porțile lui sunt pustii, preoții lui oftează;

fecioarele lui sunt mâhnite și el însuși este plin de amărăciune.

5Asupritorii lui sar biruitori, vrăjmașii lui sunt mulțumiți.

Căci Domnul l-a smerit din pricina mulțimii păcatelor lui;

copiii lui au mers în robie înaintea asupritorului.

6S-a dus de la fiica Sionului toată podoaba ei.

Căpeteniile ei au ajuns ca niște cerbi care nu găsesc pășune

și merg fără putere înaintea celui ce-i gonește.

7În zilele necazului și ticăloșiei lui, Ierusalimul își aduce aminte

de toate bunătățile de care a avut parte din zilele străbune;

când a căzut poporul lui în mâna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor,

iar vrăjmașii se uitau la el și râdeau de prăbușirea lui.

8Greu a păcătuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scârbă.

Toți cei ce-l prețuiau îl disprețuiesc acum, văzându-i goliciunea,

și el însuși se întoarce în altă parte și oftează.

9Necurăția stătea lipită pe poala hainei lui

și nu se gândea la sfârșitul său.

A căzut greu de tot. Nimeni nu-l mângâie.

„Vezi-mi ticăloșia, Doamne, căci iată ce semeț este vrăjmașul!”

10Asupritorul a întins mâna la tot ce avea el mai scump;

ba încă a văzut cum, în Locașul lui cel Sfânt, au intrat neamurile,

cărora Tu le porunciseși să nu intre în adunarea Ta!

11Tot poporul lui caută pâine suspinând;

și-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-și țină viața.

„Uită-Te, Doamne, și privește cât de înjosit sunt!”

12„O, voi, care treceți pe lângă mine,

priviți și vedeți dacă este vreo durere ca durerea mea,

ca durerea cu care m-a lovit Domnul în ziua mâniei Lui aprinse!

13Mi-a azvârlit de sus în oase un foc care le arde;

mi-a întins un laț sub picioare și m-a dat înapoi.

M-a lovit cu pustiire și cu o lâncezeală de toate zilele!

14Mâna Lui a legat jugul nelegiuirilor mele,

care stau împletite și legate de gâtul meu. Mi-a frânt puterea.

Domnul m-a dat în mâinile acelora cărora nu pot să le stau împotrivă.

15Domnul a trântit la pământ pe toți vitejii din mijlocul meu;

a strâns o oștire împotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul;

ca în teasc a călcat Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.

16De aceea plâng, îmi varsă lacrimi ochii,

căci S-a depărtat de la mine Cel ce trebuia să mă mângâie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viața;

fiii mei sunt zdrobiți, căci vrăjmașul a biruit.”

17Sionul întinde mâinile rugător, și nimeni nu-l mângâie.

Domnul a trimis împotriva lui Iacov, de jur împrejur, vrăjmași;

Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor.

18„Domnul este drept, căci m-am răzvrătit împotriva poruncilor Lui.

Ascultați, toate popoarele, și vedeți-mi durerea!

Fecioarele și tinerii mei s-au dus în robie.

19Mi-am chemat prietenii, dar m-au înșelat,

preoții și bătrânii mei au murit în cetate,

căutând hrană ca să-și țină viața.

20Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu fierbe,

mi s-a întors inima în mine, căci am fost neascultător.

Afară, sabia m-a lăsat fără copii; în casă, moartea.

21M-au auzit suspinând, dar nimeni nu m-a mângâiat.

Toți vrăjmașii mei, când au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat că Tu ai adus-o,

dar vei aduce, vei vesti ziua când și ei vor fi ca mine.

22Adu toată răutatea lor înaintea Ta

și fă-le cum mi-ai făcut mie pentru toate fărădelegile mele!

Căci suspinele mele sunt multe și inima îmi este bolnavă.”