Faptele Apostolilor 18

Pavel la Corint

1După aceea, Pavel a plecat din Atena și s-a dus la Corint. 2Acolo, a găsit pe un iudeu numit Aquila, de neam din Pont, venit de curând din Italia, cu nevastă-sa Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toți iudeii să plece din Roma. A venit la ei. 3Și, fiindcă avea același meșteșug, a rămas la ei și lucrau – meseria lor era facerea corturilor. 4Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat și îndupleca pe iudei și pe greci. 5Dar când au venit Sila și Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedat în totul propovăduirii și dovedea iudeilor că Isus este Hristosul. 6Fiindcă iudeii i se împotriveau și-l batjocoreau, Pavel și-a scuturat hainele și le-a zis: „Sângele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sunt curat. De acum încolo, mă voi duce la neamuri.” 7Și după ce a ieșit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga. 8Dar Crisp, fruntașul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Și mulți dintre corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut și ei și au fost botezați. 9Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme, ci vorbește și nu tăcea, 10căci Eu sunt cu tine și nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ți facă rău; vorbește, fiindcă am mult norod în această cetate.” 11Aici a rămas un an și șase luni și învăța printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu.

Răscoala iudeilor

12Pe când era Galion cârmuitor al Ahaiei, iudeii s-au ridicat cu un gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată 13și au zis: „Omul acesta ațâță pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii.” 14Pavel voia să înceapă vorba, când Galion a zis iudeilor: „Dacă ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo blestemăție, v-aș asculta după cuviință, iudeilor! 15Dar, dacă este vorba de neînțelegeri asupra unui cuvânt, asupra unor nume și asupra Legii voastre, treaba voastră; eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri.” 16Și i-a alungat de la scaunul de judecată. 17Atunci, au pus toți mâna pe Sosten, fruntașul sinagogii, și-l băteau înaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să-i pese.

Pavel la Ierusalim și Antiohia

18Pavel a mai rămas destul de multă vreme în Corint. În urmă, și-a luat ziua bună de la frați și a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila și Aquila, după ce și-a tuns capul în Chencrea, căci făcuse o juruință.

2 Samuel 1

DOMNIA LUI DAVID

(Faptele apostolilor 13:22.)

Știrea morții lui Saul

1După moartea lui Saul, David, după ce bătuse pe amaleciți, se întorsese de două zile la Țiclag. 2A treia zi, a venit un om din tabăra lui Saul, cu hainele sfâșiate și cu capul presărat cu țărână. Când a ajuns în fața lui David, s-a aruncat cu fața la pământ și s-a închinat. 3David i-a zis: „De unde vii?” Și el i-a răspuns: „Am scăpat din tabăra lui Israel.” 4David i-a zis: „Spune-mi ce s-a întâmplat?” Și el a răspuns: „Poporul a fugit de pe câmpul de bătaie și un mare număr de oameni au căzut și au pierit; chiar și Saul și fiul său Ionatan au murit.” 5David a zis tânărului care-i aducea aceste vești: „De unde știi că Saul și fiul său Ionatan au murit?” 6Și tânărul care-i aducea aceste vești a răspuns: „Am venit din întâmplare pe muntele Ghilboa și Saul stătea rezemat în sulița lui, și carele și călăreții erau aproape să-l ajungă. 7Întorcându-se, m-a văzut și m-a chemat. Eu am zis: ‘Iată-mă!’ 8Și el mi-a zis: ‘Cine ești?’ I-am răspuns: ‘Eu sunt amalecit.’ 9Și a zis: ‘Apropie-te dar și omoară-mă, căci m-a apucat amețeala, măcar că sunt încă plin de viață.’ 10M-am apropiat de el și l-am omorât, știind bine că n-avea să mai rămână cu viață în urma înfrângerii. Am luat cununa împărătească de pe capul lui și brățara pe care o avea la braț și le-am adus aici, domnului meu.” 11David și-a apucat hainele și le-a sfâșiat și toți oamenii care erau lângă el au făcut același lucru. 12Au jelit, au plâns și au postit până seara de durere pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Domnului, fiindcă fuseseră tăiați cu sabia. 13David a zis tânărului care-i adusese aceste vești: „De unde ești?” Și el a răspuns: „Sunt fiul unui străin, al unui amalecit.” 14David i-a zis: „Cum nu ți-a fost frică să pui mâna pe unsul Domnului și să-l omori?” 15Și David a chemat pe unul din oamenii lui și a zis: „Apropie-te și omoară-l!” Omul acela a lovit pe amalecit, care a murit. 16Și David i-a zis: „Sângele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta, fiindcă ai zis: ‘Am omorât pe unsul Domnului!’”

Cântarea de jale a lui David pentru Saul și Ionatan

17Iată cântarea de jale pe care a alcătuit-o David pentru Saul și fiul său Ionatan 18și pe care a poruncit s-o învețe copiii lui Iuda. Este numită Cântarea Arcului și se află scrisă în Cartea Dreptului.

19„Fala ta, Israele, zace ucisă pe dealurile tale!

Cum au căzut vitejii!

20Nu spuneți lucrul acesta în Gat, nu răspândiți vestea aceasta în ulițele Ascalonului,

ca să nu se bucure fetele filistenilor,

ca să nu se laude fetelor celor netăiați împrejur.

21Munți din Ghilboa! Nici rouă, nici ploaie să nu cadă pe voi!

Să nu fie pe voi nici câmpii care să dea pârgă pentru darurile de mâncare!

Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor,

scutul lui Saul, ca și când n-ar fi fost uns cu untdelemn.

22De la sângele celor răniți,

de la grăsimea celor mai voinici,

arcul lui Ionatan nu dădea înapoi niciodată

și sabia lui Saul nu se învârtea niciodată în vânt.

23Saul și Ionatan, care s-au plăcut și s-au iubit în timpul vieții lor,

n-au fost despărțiți nici la moarte;

erau mai ușori decât vulturii,

mai tari decât leii.

24Fiicele lui Israel, plângeți pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu și alte podoabe,

care vă punea găteli de aur pe hainele voastre!

25Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei!

Cum a murit Ionatan pe dealurile tale!

26Mă doare după tine, frate Ionatane!

Tu erai plăcerea mea;

dragostea ta pentru mine era minunată,

mai presus de dragostea femeiască.

27Cum au căzut vitejii! Cum li s-au pierdut armele!”

1 Tesaloniceni 1

1Pavel, Silvan și Timotei, către Biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl și în Domnul Isus Hristos: Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos. 2Mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toți, pe care vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre; 3căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinței voastre, de osteneala dragostei voastre și de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos! 4Știm, frați preaiubiți de Dumnezeu, alegerea voastră. 5În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt și cu o mare îndrăzneală. Căci știți că, din dragoste pentru voi, am fost așa printre voi. 6Și voi înșivă ați călcat pe urmele mele și pe urmele Domnului, întrucât ați primit Cuvântul în multe necazuri cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt; 7așa că ați ajuns o pildă pentru toți credincioșii din Macedonia și din Ahaia. 8În adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia și Ahaia, dar vestea despre credința voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, așa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea. 9Căci ei înșiși istorisesc ce primire ne-ați făcut și cum de la idoli v-ați întors la Dumnezeu, ca să slujiți Dumnezeului celui viu și adevărat 10și să așteptați din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morți: pe Isus, care ne izbăvește de mânia viitoare.

2 Împăraţilor 11

Uneltirea Ataliei

1Atalia, mama lui Ahazia, văzând că fiul ei a murit, s-a sculat și a omorât pe toți cei de neam împărătesc. 2Dar Ioșeba, fata împăratului Ioram, sora lui Ahazia, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, și l-a ridicat din mijlocul fiilor împăratului când i-a omorât: l-a pus împreună cu doica lui în odaia paturilor. Astfel a fost ascuns de privirile Ataliei și n-a fost omorât. 3A stat șase ani ascuns cu Ioșeba în Casa Domnului. Și în țară domnea Atalia.

Ioas este uns împărat

4În anul al șaptelea, Iehoiada a trimis și a luat pe sutașii cheretiților și alergătorilor și i-a adus la el, în Casa Domnului. A făcut legământ cu ei, i-a pus să jure în Casa Domnului și le-a arătat pe fiul împăratului. 5Apoi le-a poruncit astfel: „Iată ce aveți să faceți. O treime din voi, care intră de slujbă în ziua Sabatului, să facă de strajă la casa împăratului, 6o treime la poarta Sur și o treime la poarta dinapoia alergătorilor; să păziți bine casa, așa încât să nu lăsați pe nimeni să intre. 7Celelalte două cete ale voastre, toți cei ce ies din slujbă în ziua Sabatului, vor păzi Casa Domnului de lângă împărat; 8să înconjurați pe împărat din toate părțile, fiecare cu armele în mână, și să omorâți pe oricine va intra în șirurile voastre; să fiți lângă împărat când va ieși și când va intra.” 9Sutașii au îndeplinit toate poruncile pe care le dăduse preotul Iehoiada. Și-a luat fiecare oamenii, pe cei ce intrau în slujbă și pe cei ce ieșeau din slujbă în ziua Sabatului, și s-au dus la preotul Iehoiada. 10Preotul a dat sutașilor sulițele și scuturile care veneau de la împăratul David și care se aflau în Casa Domnului. 11Alergătorii, fiecare cu armele în mână, au înconjurat pe împărat, așezându-se de la latura dreaptă până la latura stângă a casei, lângă altar și lângă casă. 12Preotul a adus înainte pe fiul împăratului și i-a pus cununa împărătească și mărturia. L-au pus împărat, l-au uns și, bătând din palme, au zis: „Trăiască împăratul!” 13Atalia a auzit vuietul alergătorilor și al poporului și a venit la popor în Casa Domnului. 14S-a uitat. Și iată că împăratul stătea pe scaunul împărătesc, după datină. Căpeteniile și trâmbițele erau lângă împărat: tot poporul țării se bucura și suna din trâmbițe. Atalia și-a sfâșiat hainele și a strigat: „Vânzare! Vânzare!” 15Atunci, preotul Iehoiada a dat următoarea poruncă sutașilor care erau în fruntea oștirii: „Scoateți-o afară din șiruri și ucideți cu sabia pe oricine va merge după ea!” Căci preotul zisese: „Să nu fie omorâtă în Casa Domnului!” 16I-au făcut loc și s-a dus la casa împăratului pe drumul pe care intrau caii: acolo a fost omorâtă. 17Iehoiada a făcut un legământ între Domnul, împărat și popor, prin care ei aveau să fie poporul Domnului; a încheiat și un legământ între împărat și popor. 18Tot poporul țării a intrat în templul lui Baal și l-a dărâmat, i-a sfărâmat cu desăvârșire altarele și icoanele și a ucis înaintea altarelor pe Matan, preotul lui Baal. Preotul Iehoiada a pus străjeri în Casa Domnului. 19A luat pe sutași, pe cheretiți și pe alergători și pe tot poporul țării, au coborât pe împărat din Casa Domnului și au intrat în casa împăratului, pe drumul care duce la poarta alergătorilor. Și Ioas a șezut pe scaunul de domnie al împăraților. 20Tot poporul țării se bucura și cetatea era liniștită. Pe Atalia o omorâseră cu sabia în casa împăratului.

Domnia lui Ioas

21Ioas avea șapte ani când a ajuns împărat.

Ezechiel 8

1În al șaselea an, în ziua a cincea a lunii a șasea, pe când ședeam în casă, și bătrânii lui Iuda ședeau înaintea mea, mâna Domnului Dumnezeu a căzut peste mine. 2M-am uitat și iată că era un chip care avea o înfățișare de om; de la coapse în jos era foc și de la coapse în sus era ceva strălucitor, ca niște aramă lustruită. 3El a întins ceva ca o mână și m-a apucat de zulufii capului. Duhul m-a răpit între pământ și cer și m-a dus, în vedenii dumnezeiești, la Ierusalim, la ușa porții de la curtea dinăuntru, care caută spre miazănoapte, unde era locul idolului geloziei, care stârnea gelozia Domnului. 4Și iată că slava Dumnezeului lui Israel era acolo, așa cum o văzusem în vale. 5El mi-a zis: „Fiul omului, ia ridică ochii spre miazănoapte!” Am ridicat ochii spre miazănoapte; iată că idolul acesta al geloziei era la miazănoapte de poarta altarului, la intrare. 6Și El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac ei? Vezi tu marile urâciuni pe care le săvârșește aici casa lui Israel, ca să Mă depărteze de Sfântul Meu Locaș? Dar vei mai vedea și alte urâciuni și mai mari!” 7Atunci m-a dus la poarta curții. M-am uitat și iată că era o gaură în perete! 8Și mi-a zis: „Fiul omului, ia sapă în perete!” Am săpat în zid și iată că era o ușă. 9Și mi-a zis: „Intră și vezi urâciunile cele rele pe care le săvârșesc ei aici!” 10Am intrat și m-am uitat; și iată că erau tot felul de chipuri de târâtoare și de dobitoace urâcioase și toți idolii casei lui Israel zugrăviți pe perete de jur împrejur. 11Înaintea acestor idoli stăteau șaptezeci de oameni din bătrânii casei lui Israel, în mijlocul cărora era Iaazania, fiul lui Șafan; fiecare din ei avea o cădelniță în mână și se înălța un nor gros de tămâie. 12Și El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac în întuneric bătrânii casei lui Israel, fiecare în odaia lui plină de chipuri? Căci ei zic: ‘Nu ne vede Domnul; a părăsit Domnul țara aceasta!’” 13Și mi-a zis: „Vei mai vedea și alte urâciuni mari pe care le săvârșesc ei!” 14Și m-a dus la intrarea porții Casei Domnului dinspre miazănoapte. Și iată că acolo stăteau niște femei care plângeau pe Tamuz. 15Și El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Vei mai vedea și alte urâciuni mai mari decât acestea!” 16Și m-a dus în curtea dinăuntru a Casei Domnului. Și iată că, la ușa Templului Domnului, între pridvor și altar, erau aproape douăzeci și cinci de oameni cu dosul întors spre Templul Domnului și cu fața spre răsărit și se închinau înaintea soarelui, spre răsărit. 17Și El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Este prea puțin oare pentru casa lui Iuda că săvârșesc ei urâciunile pe care le săvârșesc aici? Trebuia să mai umple și țara cu silnicie și să nu înceteze să Mă mânie? Iată că ei își apropie ramura de nas! 18De aceea și Eu voi lucra cu urgie, ochiul Meu va fi fără milă și nu Mă voi îndura; chiar dacă vor striga în gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta.”