20 Ianuarie

Marcu 1

1 Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. 2 După cum este scris în prorocul Isaia: „Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care-Ți va pregăti calea înaintea Ta.” 3 „Un glas strigă în pustie: ‘Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările!’” 4 Ioan a venit, botezând în pustie și propovăduind botezul pocăinței spre iertarea păcatelor. 5 Toată ținutul Iudeii și toți locuitorii Ierusalimului se duceau la el; și toți erau botezați de el în râul Iordan, mărturisindu-și păcatele. 6 Ioan era îmbrăcat cu o haină din păr de cămilă și un brâu de curea pe după mijloc; se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. 7 Și propovăduia, zicând: „După mine vine Cel ce este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic să mă aplec și să-I dezleg cureaua încălțămintei. 8 Eu v-am botezat cu apă; dar El vă va boteza cu Duh Sfânt.” 9 În acele zile, a venit Isus din Nazaretul Galileii și a fost botezat de Ioan în Iordan. 10 Și îndată, ieșind din apă, a văzut cerurile deschizându-se și pe Duhul coborându-Se peste El ca un porumbel. 11 Și din ceruri s-a auzit un glas: „Tu ești Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc plăcerea.” 12 Îndată Duhul L-a dus în pustie. 13 Și a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana; era cu fiarele sălbatice și îngerii Îi slujeau. 14 După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galileea și propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu. 15 El zicea: „S-a împlinit vremea și Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie!” 16 Pe când trecea pe lângă Marea Galileii, a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând năvodul în mare, căci erau pescari. 17 Isus le-a zis: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni.” 18 Îndată au lăsat năvoadele și L-au urmat. 19 Mergând mai departe puțin, i-a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedeu, și pe Ioan, fratele lui, care erau și ei în corabie și își cârpeau năvoadele. 20 Îndată i-a chemat; și ei, lăsând pe tatăl lor Zebedeu în corabie cu lucrătorii, au mers după El. 21 Au intrat în Capernaum. Și îndată, în ziua Sabatului, Isus a intrat în sinagogă și a început să învețe pe norod. 22 Oamenii erau uimiți de învățătura Lui, pentru că îi învăța ca unul care are putere, nu ca învățătorii Legii. 23 În sinagoga lor era un om care avea un duh necurat. El a strigat: 24 „Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Știu cine ești: ești Sfântul lui Dumnezeu!” 25 Isus l-a certat, zicând: „Taci și ieși din el!” 26 Și duhul necurat, scuturându-l și strigând tare, a ieșit din el. 27 Toți au rămas înspăimântați, așa că se întrebau unii pe alții: „Ce este aceasta? O învățătură nouă și cu putere! El poruncește chiar duhurilor necurate și ele Îl ascultă!” 28 Și I s-a dus vestea îndată pretutindeni în împrejurimile Galileii. 29 Când au ieșit din sinagogă, au mers împreună cu Iacov și Ioan în casa lui Simon și a lui Andrei. 30 Soacra lui Simon zăcea la pat, cu febră; și îndată au vorbit lui Isus despre ea. 31 El s-a apropiat, a luat-o de mână și a ridicat-o. Febra a lăsat-o și ea a început să le slujească. 32 Seara, după asfințitul soarelui, au adus la El pe toți bolnavii și pe cei îndrăciți. 33 Și toată cetatea era adunată la ușă. 34 El a vindecat pe mulți care erau bolnavi de felurite boli și a scos mulți draci; și nu îngăduia dracilor să vorbească, pentru că știau cine este El. 35 Dimineața, când era încă foarte întuneric, Isus S-a sculat, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu, unde S-a rugat. 36 Simon și cei ce erau cu el au alergat după El 37 și, când L-au găsit, I-au zis: „Toți Te caută.” 38 El le-a răspuns: „Haidem să mergem în altă parte, în cetățile vecine, ca să propovăduiesc și acolo, căci pentru aceasta am venit.” 39 Și a umblat prin toată Galileea, propovăduind în sinagogi și scoțând dracii. 40 A venit la El un lepros, care, îngenunchind, I-a zis: „Dacă vrei, poți să mă curățești.” 41 Isus S-a îndurat de el, a întins mâna, l-a atins și i-a zis: „Da, vreau, fii curățit!” 42 Îndată lepra a dispărut din el și a fost curățit. 43 Isus i-a poruncit cu asprime și l-a trimis îndată, 44 zicându-i: „Vezi să nu spui nimănui nimic; ci du-te, arată-te preotului și adu pentru curățirea ta ce a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.” 45 Dar el, după ce a plecat, a început să vestească și să răspândească vestea pretutindeni, așa că Isus nu mai putea să intre pe față într-o cetate, ci stătea afară, în locuri pustii, și veneau la El din toate părțile.

Leviticul 13

1 Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și a zis: 2 „Când un om va avea pe pielea trupului o umflătură, o pecingine sau o pată albă, care va semăna cu o rană de lepră pe pielea trupului lui, să fie adus la preotul Aaron sau la unul din fiii lui, preoții. 3 Preotul va cerceta rana de pe pielea trupului. Dacă părul din rană s-a făcut alb și rana pare mai adâncă decât pielea trupului, este o rană de lepră; preotul, după ce-l va cerceta, îl va declara necurat. 4 Dacă pata albă este albă pe piele, dar nu pare mai adâncă decât pielea și părul nu s-a făcut alb, preotul va închide pe cel bolnav șapte zile. 5 A șaptea zi, preotul îl va cerceta din nou; dacă rana pare la fel și nu s-a întins pe piele, preotul îl va închide iarăși șapte zile. 6 A șaptea zi, preotul îl va cerceta din nou; dacă rana și-a pierdut culoarea și nu s-a întins pe piele, preotul îl va declara curat: este o pecingine. Omul își va spăla hainele și va fi curat. 7 Dar dacă pecinginea se va întinde pe piele după ce s-a arătat preotului ca să fie declarat curat, se va arăta iarăși preotului. 8 Preotul îl va cerceta și, dacă pecinginea s-a întins pe piele, preotul îl va declara necurat: este lepră. 9 Când un om va avea o rană de lepră, să fie adus la preot. 10 Preotul îl va cerceta. Dacă pe piele este o umflătură albă, părul s-a făcut alb și în umflătură este carne vie, 11 este o lepră bătrână în piele; preotul îl va declara necurat, nu-l va închide, căci este necurat. 12 Dacă lepra va înflori pe piele și va acoperi toată pielea bolnavului, de la cap până la picioare, în tot locul unde vede preotul, 13 preotul îl va cerceta și, dacă lepra a acoperit tot trupul, îl va declara curat: tot trupul i s-a făcut alb, este curat. 14 Dar în ziua când se va vedea în el carne vie, va fi necurat; 15 când preotul va vedea carnea vie, să-l declare necurat: carnea vie este necurată, este lepră. 16 Dacă carnea vie se va schimba iarăși în alb, să vină la preot; 17 preotul îl va cerceta și, dacă rana s-a făcut albă, preotul va declara curat pe cel bolnav: este curat. 18 Când un om va avea pe pielea trupului o bubă care s-a vindecat, 19 și în locul unde a fost buba va ieși o umflătură albă sau o pată alb-roșcată, omul să se arate preotului. 20 Preotul îl va cerceta. Dacă pata pare mai adâncă decât pielea și părul s-a făcut alb, preotul îl va declara necurat: este o rană de lepră care a înflorit în bubă. 21 Dacă preotul vede că nu este păr alb în pată și că pata nu este mai adâncă decât pielea, ci și-a pierdut culoarea, preotul îl va închide șapte zile. 22 Dacă pata se va întinde pe piele, preotul îl va declara necurat: este o rană de lepră. 23 Dar dacă pata rămâne la locul ei și nu se întinde, este urma bubei; preotul îl va declara curat. 24 Când un om va avea pe pielea trupului o arsură, și carnea arsă va avea o pată alb-roșcată sau albă, 25 preotul o va cerceta. Dacă părul din pată s-a făcut alb și pata pare mai adâncă decât pielea, este lepră care a înflorit în arsură; preotul îl va declara necurat: este o rană de lepră. 26 Dacă preotul vede că în pată nu este păr alb și că pata nu este mai adâncă decât pielea, ci și-a pierdut culoarea, preotul îl va închide șapte zile. 27 A șaptea zi, preotul îl va cerceta; dacă pata s-a întins pe piele, preotul îl va declara necurat: este o rană de lepră. 28 Dar dacă pata rămâne la locul ei și nu se întinde pe piele, ci și-a pierdut culoarea, este o umflătură de la arsură; preotul îl va declara curat, căci este urma arsurii. 29 Când un bărbat sau o femeie va avea o rană pe cap sau în bărbie, 30 preotul va cerceta rana. Dacă pare mai adâncă decât pielea și în ea este păr gălbui și subțire, preotul îl va declara necurat: este o pecingine, lepră a capului sau a bărbii. 31 Dacă preotul vede că pecinginea nu pare mai adâncă decât pielea și că nu este păr negru în ea, preotul va închide pe cel ce are pecinginea șapte zile. 32 A șaptea zi, preotul va cerceta rana. Dacă pecinginea nu s-a întins și nu este în ea păr gălbui, 33 omul își va rade părul, dar nu-și va rade pecinginea; preotul îl va închide iarăși șapte zile. 34 A șaptea zi, preotul va cerceta pecinginea. Dacă pecinginea nu s-a întins pe piele și nu pare mai adâncă decât pielea, preotul îl va declara curat; omul își va spăla hainele și va fi curat. 35 Dar dacă pecinginea se va întinde pe piele după ce a fost declarat curat, 36 preotul îl va cerceta. Dacă pecinginea s-a întins pe piele, preotul nu va căuta dacă este păr gălbui: omul este necurat. 37 Dacă pecinginea îi pare neschimbată și a crescut păr negru în ea, pecinginea s-a vindecat: omul este curat; preotul îl va declara curat. 38 Când un bărbat sau o femeie va avea pe pielea trupului pete albe, 39 preotul va cerceta. Dacă petele de pe piele sunt albicioase și neîntunecate, este o pecingine care a ieșit pe piele: omul este curat. 40 Când unui om i se va cădea părul de pe cap, este chel: este curat. 41 Dacă i se va cădea părul din față pe frunte, este chel în față: este curat. 42 Dacă pe chelie sau pe chelia din față va ieși o rană alb-roșcată, este lepră care înflorește pe chelie sau pe chelia din față. 43 Preotul îl va cerceta. Dacă umflătura rănii este alb-roșcată pe chelie sau pe chelia din față și seamănă cu lepra de pe piele, 44 omul este lepros, este necurat; preotul îl va declara necurat: rana lui este pe cap. 45 Leprosul cu rană va avea hainele sfâșiate, părul despletit, își va acoperi barba și va striga: „Necurat! Necurat!” 46 Câtă vreme va avea rana, va fi necurat; este necurat. Va locui singur; locuința lui va fi afară din tabără. 47 Când o haină va avea o rană de lepră, fie haină de lână, fie haină de in, 48 fie urzeală sau bătătură de in sau de lână, fie piele sau orice lucru de piele, 49 dacă rana este verde sau roșie pe haină sau pe piele, pe urzeală sau pe bătătură sau pe orice lucru de piele, este rană de lepră și trebuie arătată preotului. 50 Preotul va cerceta rana și va închide lucrul cu rană șapte zile. 51 A șaptea zi, va cerceta rana. Dacă rana s-a întins pe haină, pe urzeală sau pe bătătură, pe piele sau pe orice lucru de piele, este lepră mâncătoare: lucrul este necurat. 52 Va arde haina, urzeala sau bătătura de lână sau de in, sau orice lucru de piele în care este rana, căci este lepră mâncătoare: să fie ars în foc. 53 Dacă preotul vede că rana nu s-a întins pe haină, pe urzeală sau pe bătătură sau pe orice lucru de piele, 54 preotul va porunci să spele lucrul și să-l închidă iarăși șapte zile. 55 Preotul va cerceta lucrul după spălare. Dacă rana nu și-a schimbat culoarea și nu s-a întins, lucrul este necurat; să-l arzi în foc: este o rosătură în adâncime sau la suprafață. 56 Dacă preotul vede că, după spălare, pata și-a pierdut culoarea, să rupă pata din haină, din piele, din urzeală sau din bătătură. 57 Dacă mai rămâne ceva din pată pe haină, pe urzeală sau pe bătătură sau pe orice lucru de piele, să arzi în foc lucrul care are pata. 58 Haina, urzeala sau bătătura sau orice lucru de piele pe care-l vei spăla și din care va dispărea pata, să-l speli a doua oară și va fi curat. 59 Aceasta este legea pentru rana de lepră pe o haină de lână sau de in, pe urzeală sau pe bătătură sau pe orice lucru de piele, pentru a-l declara curat sau necurat.”

Isaia 44

1 „Ascultă acum, Iacove, robul Meu, Israele, pe care te-am ales! 2 Aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut şi întocmit, şi care de la naşterea ta este sprijinul tău: ‘Nu te teme de nimic, robul Meu Iacov, Israele, pe care l-am ales! 3 Căci voi turna ape peste cel însetat şi râuri peste pământul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta şi binecuvântarea Mea peste odraslele tale. 4 Vor încolţi ca iarba între ape, ca sălciile lângă curgerile de apă.’ 5 Unul va zice: ‘Eu sunt al Domnului!’ Altul va purta numele lui Iacov; altul va scrie cu mâna lui: ‘Al Domnului!’ şi se va numi cu numele lui Israel. 6 Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: ‘Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi afară de Mine nu este alt Dumnezeu. 7 Cine este ca Mine? Să vestească, să declare şi să-Mi pună înainte lucrurile, de când am întemeiat poporul cel vechi! Să le vestească cele viitoare şi cele ce se vor întâmpla. 8 Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi! Nu ţi-am vestit Eu lucrul acesta de mult şi ţi l-am făcut cunoscut? Voi sunteţi martorii Mei! Este oare alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stâncă; Eu nu cunosc nici una!’ 9 Cei ce fac chipuri cioplite sunt cu toţii nimic; lucrările lor de plăcere nu sunt de niciun folos; ele însele le sunt martore că nu văd, nici nu pricep, ca să rămână de ruşine. 10 Cine făureşte un dumnezeu şi toarnă un idol care nu foloseşte la nimic? 11 Iată că toţi cei ce-l fac rămân de ruşine; meşterii sunt oameni ca toţi oamenii. Să se adune toţi şi să stea în picioare! Să se înspăimânte şi să rămână toţi de ruşine la un loc! 12 Fierarul face securea, o lucrează pe cărbuni, o făureşte cu ciocanul, o lucrează cu braţul lui cel puternic; dar totodată îi este foame şi puterile îl lasă; nu bea apă şi oboseşte. 13 Tâmplarul întinde o sfoară, schiţează forma cu creionul roşu, o dă la rindea, o măsoară cu sfoara, o face după chipul unui om, după frumuseţea omenească, ca să locuiască într-o casă. 14 Taie cedri, ia un chiparos sau un stejar, pe care-i crescuse printre copacii pădurii; plantează un frasin şi ploaia îl face să crească. 15 Toate slujesc omului de foc; ia din ele ca să se încălzească, face şi foc ca să coacă pâine; face şi un dumnezeu şi se închină; face un idol şi se aruncă cu faţa la pământ înaintea lui. 16 Arde o parte din lemn în foc, cu cealaltă parte face carne ca să mănânce, coace o friptură şi se satură; se încălzeşte şi zice: ‘Ah! Mă încălzesc, văd focul!’ 17 Iar din rămăşiţă face un dumnezeu, idolul lui; se închină, se aruncă cu faţa la pământ înaintea lui, se roagă şi zice: ‘Scapă-mă, căci Tu eşti Dumnezeul meu!’ 18 Nu ştiu nimic şi nu pricep nimic; căci li s-au lipit ochii, ca să nu vadă, şi inima, ca să nu înţeleagă. 19 Nimeni nu ia seama în inima lui, nici nu are pricepere sau bun-simţ ca să zică: ‘Am ars o parte în foc, am copt pâine pe cărbuni, am fript carne şi am mâncat; şi din rămăşiţă să fac o urâciune? Să mă închin înaintea unui buştean?’ 20 Se hrăneşte cu cenuşă, inima lui amăgită îl duce în rătăcire; nu-şi izbăveşte sufletul şi nu zice: ‘Oare nu este o minciună în mâna dreaptă a mea?’ 21 Adu-ţi aminte de aceste lucruri, Iacove, Israele, căci eşti robul Meu! Eu te-am făcut; Israele, eşti robul Meu, nu Mă vei uita! 22 Eu şterg fărădelegile tale ca un nor gros şi păcatele tale ca un nor. Întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat! 23 Strigă de veselie, ceruri, căci Domnul a făcut; scoate glasuri de veselie, adâncuri de jos; strigaţi de veselie, munţi, păduri şi toţi copacii din ele! Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov şi Şi-a arătat slava în Israel! 24 Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Cel ce te-a întocmit din pântecele mamei tale: ‘Eu sunt Domnul, care am făcut toate lucrurile, care singur am întins cerurile şi am aşezat pământul, fără ajutorul nimănui. 25 Eu nimicesc semnele celor ce prorocesc minuni şi fac pe ghicitori să înnebunească; răstorn pe cei înţelepţi şi schimb priceperea lor în nebunie; 26 întăresc cuvântul robului Meu şi împlinesc prorociile trimişilor Mei. Eu zic Ierusalimului: «Să fie locuit!» şi cetăţilor lui Iuda: «Să fie zidite!» şi voi ridica dărâmăturile lor. 27 Eu zic adâncului: «Uscă-te!» şi râurile tale le voi secat. 28 Eu zic lui Cir: «El este păstorul Meu şi va împlini toată voia Mea; va zice Ierusalimului: «Să fii zidit!» şi Templului: «Să ai temeliile aşezate!»’”

Isaia 61

1 „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi; El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc celor robiţi slobozenia şi celor legaţi, izbăvirea; 2 să vestesc anul bunăvoinţei Domnului şi ziua răzbunării Dumnezeului nostru, să mângâi pe toţi cei întristaţi; 3 să dau celor întristaţi din Sion, o cunună împărătească, în loc de cenuşă, untdelemnul bucuriei, în loc de plâns, haina de laudă, în loc de un duh mâhnit, ca să-i numească ‘terebinţi ai neprihănirii’, ‘sădiţi ai Domnului’, ca să facă cinste Lui. 4 Ei vor zidi iarăşi pe vechile dărâmături, vor ridica iarăşi pe vechile ruine, vor înnoi cetăţile pustiite, dărâmăturile veacurilor de mai înainte. 5 Străinii vor sta şi vor paşte turmele voastre, fiii altuia vor fi plugarii şi vierii voştri. 6 Iar voi veţi fi numiţi ‘preoţi ai Domnului’, vi se va zice: ‘slujitori ai Dumnezeului nostru’. Veţi mânca bogăţiile neamurilor şi vă veţi făli cu slava lor. 7 În locul ruşinii voastre veţi avea îndoit; în locul ocării, vor striga de bucurie în partea lor de moştenire; de aceea vor avea îndoit în ţara lor şi vor avea o bucurie veşnică. 8 Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urăsc jafurile şi silnicia; le voi da cu credincioşie plata şi voi face legământ veşnic cu ei. 9 Sămânţa lor va fi vestită printre neamuri şi odraslele lor în mijlocul popoarelor; toţi cei ce-i vor vedea vor cunoaşte că sunt o sămânţă binecuvântată de Domnul. 10 Mă bucur foarte mult în Domnul, sufletul meu se veseleşte în Dumnezeul meu; căci m-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, m-a acoperit cu mantaua neprihănirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună şi ca pe o mireasă împodobită cu scule. 11 Căci, după cum pământul face să răsară verdeţurile şi cum o grădină face să încolţească sămânţa aruncată în ea, tot aşa Domnul Dumnezeu va face să răsară neprihănirea şi lauda înaintea tuturor neamurilor.”