Ieremia 19

Distrugerea Ierusalimului

1Așa vorbește Domnul: „Du-te și cumpără de la un olar un vas de lut, apoi ia cu tine pe câțiva din bătrânii poporului și din bătrânii preoților 2și du-te în Valea Ben-Hinom, care este la intrarea Porții Ciobului. Să vestești acolo cuvintele pe care ți le spun. 3Să spui astfel: «Ascultați Cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului! Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi aduce peste locul acesta o nenorocire care va răsuna în urechile oricui o va auzi’. 4Căci M-au părăsit, au înstrăinat locul acesta, au adus în el jertfe altor dumnezei, pe care nu-i cunoșteau nici ei, nici strămoșii lor și nici regii lui Iuda și au umplut locul acesta cu sânge nevinovat. 5Au construit înălțimi lui Baal, ca să-și ardă copiii în foc ca arderi-de-tot pentru Baal, lucru pe care nu l-am poruncit, nici nu l-am menționat și care nici nu Mi-a trecut prin minte. 6De aceea, iată vin zile, zice Domnul, când locul acesta nu se va mai numi Tofet, nici Valea Ben-Hinom, ci se va numi Valea Măcelului.

7În locul acesta voi distruge planurile lui Iuda și ale Ierusalimului. Îi voi face să cadă loviți de sabie înaintea dușmanilor lor, uciși de mâna celor ce încearcă să le ia viața. Cadavrele lor le voi da ca hrană păsărilor cerului și animalelor sălbatice ale pământului. 8Voi face din cetatea aceasta un motiv de groază și de fluierat. Toți cei ce vor trece pe lângă ea se vor îngrozi și vor fluiera din cauza tuturor rănilor ei. 9Îi voi face să mănânce carnea fiilor lor și carnea fiicelor lor. Își vor mânca unii altora carnea în timpul asediului și al strâmtorării impuse asupra lor de dușmanii care încearcă să le ia viața».

10Să spargi apoi vasul înaintea ochilor oamenilor care vor merge cu tine 11și să le spui: «Așa vorbește Domnul Oștirilor: ‘Voi zdrobi poporul acesta și cetatea aceasta, întocmai cum se sparge vasul unui olar și nu mai poate fi refăcut! Vor fi îngropați în Tofet, din lipsă de loc pentru îngropare. 12Așa voi face locului acestuia, zice Domnul, precum și celor ce locuiesc aici. Voi face cetății acesteia ca Tofetului. 13Casele Ierusalimului și casele regilor lui Iuda vor deveni necurate ca acest loc, Tofet, și anume toate casele pe acoperișul cărora se ardea tămâie întregii armate a cerurilor și se turnau jertfe de băutură altor dumnezei’»“.

14Ieremia s-a întors din Tofet, unde-l trimisese Domnul să profețească. Apoi a stat în curtea Casei Domnului și a zis întregului popor: 15„Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce peste cetatea aceasta și peste toate cetățile din jurul ei toate nenorocirile pe care le-am vestit împotriva lor, pentru că s-au încăpățânat să nu asculte cuvintele Mele!»“.

Marcu 2

Isus vindecă un paralitic

(Mt. 9:1-8; Lc. 5:17-26)

1Câteva zile mai târziu, Isus a venit din nou în Capernaum. Când s-a auzit că este în casă, 2s-au adunat atât de mulți oameni, încât nu mai rămăsese loc nici măcar în fața ușii. Isus le vorbea din Cuvânt. 3Atunci au venit niște oameni care aduceau la El un paralitic, purtat de patru dintre ei. 4Fiindcă n-au putut să-l aducă la Isus din cauza mulțimii, ei au dat la o parte acoperișul casei unde se afla Isus, au făcut o spărtură și au coborât pe acolo patul pe care era așezat paraliticul. 5Văzând Isus credința lor, i-a zis paraliticului: „Copile, păcatele îți sunt iertate!“.

6Unii dintre cărturarii care ședeau acolo se gândeau în inimile lor: 7„De ce vorbește Acesta astfel? Blasfemiază! Cine poate ierta păcatele, în afară de singurul Dumnezeu?“.

8Însă Isus, cunoscând imediat în duhul Său că ei gândeau astfel în ei înșiși, le-a zis: „De ce gândiți astfel în inimile voastre? 9Ce este mai ușor? A spune paraliticului: «Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune: «Ridică-te, ia-ți patul și umblă!»? 10Dar, ca să știți că Fiul Omului are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele, ție îți spun – i-a zis El paraliticului – 11ridică-te, ia-ți patul și du-te acasă!“. 12El s-a ridicat, și-a luat imediat patul și a ieșit afară înaintea tuturor, astfel că toți se minunau și Îl glorificau pe Dumnezeu, zicând: „N-am mai văzut niciodată așa ceva!“.

Chemarea lui Levi

(Mt. 9:9-13; Lc. 5:27-32)

13 Isus a ieșit din nou lângă mare. Toată mulțimea a venit la El, iar El îi învăța. 14Plecând mai departe, Isus l-a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, șezând în locul unde se plăteau taxele. El i-a zis: „Urmează-Mă!“. Levi s-a ridicat și L-a urmat.

15În timp ce Isus lua masa în casa lui Levi, mulți colectori de taxe și păcătoși mâncau împreună cu El și cu ucenicii Lui; căci erau mulți care Îl urmau.

16Văzând că Isus mănâncă împreună cu păcătoșii și cu colectorii de taxe, cărturarii fariseilor le-au zis ucenicilor Lui:

‒ Mănâncă și bea împreună cu colectorii de taxe și cu păcătoșii?

17Însă Isus i-a auzit și le-a zis:

‒ Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Eu n-am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.

Despre post

(Mt. 9:14-17; Lc. 5:33-39)

18Ucenicii lui Ioan și ai fariseilor obișnuiau să postească.

Ei s-au apropiat și I-au zis:

‒ De ce ucenicii lui Ioan și ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?

19Isus le-a răspuns:

‒ Pot să postească nuntașii în timp ce mirele este cu ei? Atât timp cât îl au pe mire cu ei, nu pot să postească. 20Însă vor veni zile când mirele va fi luat de la ei și atunci, în ziua aceea, vor posti.

21Nimeni nu coase un petic de pânză nouă pe o haină veche. Altfel, peticul cel nou rupe din haina cea veche, și ruptura se face mai rea. 22Și nimeni nu toarnă vin nou în burdufuri vechi. Altfel, vinul va crăpa burdufurile, iar vinul și burdufurile vor fi distruse. Ci vinul nou se toarnă în burdufuri noi.

Isus, Domnul Sabatului

(Mt. 12:1-8; Lc. 6:1-5)

23Într-o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. În timp ce-și croiau drum printre ele, ucenicii Lui au început să smulgă spice.

24Fariseii I-au zis lui Isus:

‒ Vezi? De ce fac ei ce nu este voie în ziua de Sabat?

25El le-a zis:

‒ N-ați citit niciodată ce a făcut David atunci când a fost în nevoie și i s-a făcut foame, atât lui, cât și celor ce erau cu el? 26Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, pe vremea lui Abiatar, marele preot, și a mâncat pâinile prezentării, pe care nu este îngăduit să le mănânce decât preoții, și cum a dat și celor ce erau cu el?

27Apoi le-a zis:

‒ Ziua de Sabat a fost făcută pentru om, nu omul pentru ziua de Sabat! 28Așa că Fiul Omului este Domn și al Sabatului.