20 Septembrie

2 Samuel 15, 2 Corinteni 9

2 Samuel 15

Răscoala lui Absalom

1După aceea, Absalom și-a pregătit care și cai și cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. 2Se scula dis-de-dimineață și stătea la marginea drumului, la poartă. Și ori de câte ori avea cineva vreo neînțelegere și se ducea la împărat la judecată, Absalom îl chema și zicea: „Din ce cetate ești?” După ce-i răspundea: „Sunt din cutare seminție a lui Israel”, 3Absalom îi zicea: „Iată, pricina ta este bună și dreaptă, dar nimeni din partea împăratului nu te va asculta.” 4Absalom zicea: „De m-ar pune pe mine judecător în țară! Orice om care ar avea o neînțelegere și o judecată ar veni la mine, și i-aș face dreptate.” 5Și, când se apropia cineva să se închine înaintea lui, el îi întindea mâna, îl apuca și-l săruta. 6Absalom se purta așa cu toți aceia din Israel care se duceau la împărat să ceară dreptate. Și Absalom câștiga inima oamenilor lui Israel. 7După trecere de patruzeci de ani, Absalom a zis împăratului: „Dă-mi voie să mă duc la Hebron să împlinesc o juruință pe care am făcut-o Domnului. 8Căci robul tău a făcut o juruință, când locuiam la Gheșur, în Siria, și am zis: Dacă mă va aduce Domnul înapoi la Ierusalim, voi da cinste Domnului.” 9Împăratul i-a zis: „Du-te în pace.” Absalom s-a sculat și a plecat la Hebron. 10Absalom a trimis iscoade în toate semințiile lui Israel să spună: „Când veți auzi sunetul trâmbiței, să ziceți: ‘Absalom s-a făcut împărat la Hebron!’” 11Două sute de oameni din Ierusalim, care fuseseră poftiți, au însoțit pe Absalom, și l-au însoțit în prostia lor fără să știe nimic. 12Pe când aducea Absalom jertfele, a trimis în cetatea Ghilo după Ahitofel Ghilonitul, sfetnicul lui David. Uneltirea căpăta putere și poporul se îndrepta în număr tot mai mare de partea lui Absalom.

Fuga lui David

13Cineva a venit și a dat de știre lui David și a zis: „Inima oamenilor lui Israel s-a întors spre Absalom.” 14Și David a zis tuturor slujitorilor lui care erau cu el la Ierusalim: „Sculați-vă să fugim, căci nu vom scăpa dinaintea lui Absalom. Grăbiți-vă de plecare, altfel, nu va întârzia să ne ajungă și va arunca nenorocirea peste noi și va trece cetatea prin ascuțișul sabiei.” 15Slujitorii împăratului i-au zis: „Slujitorii tăi vor face tot ce va voi domnul nostru, împăratul.” 16Împăratul a ieșit, și toată casa lui mergea după el, și a lăsat zece țiitoare pentru paza casei. 17Împăratul a ieșit astfel și tot poporul îl urma. Și s-au oprit la cea din urmă casă. 18Toți slujitorii lui, toți cheretiții și toți peletiții au trecut alături de el și toți gatiții, în număr de șase sute de oameni, veniți din Gat după el, au trecut înaintea împăratului. 19Împăratul a zis lui Itai din Gat: „Pentru ce să vii și tu cu noi? Întoarce-te și rămâi cu împăratul, căci ești străin și ai fost luat chiar din țara ta. 20De ieri ai venit, și azi să te fac să rătăcești cu noi încoace și încolo, când nici eu însumi nu știu unde mă duc! Întoarce-te și ia și pe frații tăi cu tine. Domnul să se poarte cu tine cu bunătate și credincioșie!” 21Itai a răspuns împăratului și a zis: „Viu este Domnul și viu este domnul meu, împăratul, că în locul unde va fi domnul meu, împăratul, fie ca să moară, fie ca să trăiască, acolo va fi și robul tău.” 22David a zis atunci lui Itai: „Du-te și treci!” Și Itai din Gat a trecut înainte, cu toți oamenii lui și toți copiii care erau cu el. 23Tot ținutul plângea și scotea țipete mari la trecerea întregului popor. Împăratul a trecut apoi și el pârâul Chedron și tot poporul a apucat pe drumul care duce în pustie. 24Țadoc era și el acolo și, cu el, toți leviții, ducând chivotul legământului lui Dumnezeu, și au așezat jos chivotul lui Dumnezeu, și Abiatar se suia, în timp ce tot poporul isprăvea de ieșit din cetate. 25Împăratul a zis lui Țadoc: „Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate. Dacă voi căpăta trecere înaintea Domnului, mă va aduce înapoi și mă va face să văd chivotul și locașul lui. 26Dar dacă va zice: ‘Nu-mi place de tine’, iată-mă, să facă ce va crede cu mine.” 27Împăratul a mai zis preotului Țadoc: „Înțelegi? Întoarce-te în pace în cetate, cu fiul tău Ahimaaț și cu Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii ai voștri. 28Vedeți, voi aștepta în câmpiile pustiei până ce-mi vor veni vești din partea voastră.” 29Astfel, Țadoc și Abiatar au dus înapoi chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim și au rămas acolo. 30David a suit Dealul Măslinilor. Suia plângând și cu capul acoperit și mergea cu picioarele goale, și toți cei ce erau cu el și-au acoperit și ei capul și suiau plângând. 31Au venit și au spus lui David: „Ahitofel este împreună cu Absalom printre uneltitori.” Și David a zis: „Doamne, nimicește sfaturile lui Ahitofel!” 32Când a ajuns David pe vârf, unde s-a închinat înaintea lui Dumnezeu, iată că Hușai, Architul, a venit înaintea lui, cu haina sfâșiată și capul acoperit cu țărână. 33David i-a zis: „Dacă vei veni cu mine, îmi vei fi o povară. 34Dimpotrivă, vei nimici pentru mine sfaturile lui Ahitofel dacă te vei întoarce în cetate și vei zice lui Absalom: ‘Împărate, eu voi fi robul tău; odinioară am fost robul tatălui tău, dar acum sunt robul tău.’ 35Preoții Țadoc și Abiatar nu vor fi acolo cu tine? Tot ce vei afla din casa împăratului spune preoților Țadoc și Abiatar. 36Și fiindcă ei au acolo la ei pe cei doi fii ai lor, pe Ahimaaț, fiul lui Țadoc, și pe Ionatan, fiul lui Abiatar, prin ei îmi veți trimite tot ce veți afla.” 37Hușai, prietenul lui David, s-a întors dar în cetate. Și Absalom a intrat în Ierusalim.

2 Corinteni 9

Răsplata dărniciei creștine

1Este de prisos să vă mai scriu cu privire la strângerea de ajutoare pentru sfinți. 2Cunosc, în adevăr, bunăvoința voastră, cu care mă laud cu privire la voi către macedoneni și le spun că Ahaia este gata de acum un an. Și râvna voastră a îmbărbătat pe foarte mulți din ei. 3Am trimis totuși pe frați, pentru ca lauda noastră cu voi să nu fie nimicită cu prilejul acesta, ci să fiți gata, cum am spus. 4Dacă vor veni vreunii din Macedonia cu mine și nu vă vor găsi gata, n-aș vrea ca noi (ca să nu zicem voi) să fim dați de rușine în încrederea aceasta. 5De aceea, am socotit de trebuință să rog pe frați să vină mai înainte la voi și să pregătească strângerea darurilor făgăduite de voi, ca ele să fie gata, făcute cu dărnicie, nu cu zgârcenie. 6Să știți: cine seamănă puțin puțin va secera, iar cine seamănă mult mult va secera. 7Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubește Dumnezeu”. 8Și Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiți în orice faptă bună, 9după cum este scris: „A împrăștiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămâne în veac.” 10„Cel ce dă sămânță semănătorului și pâine pentru hrană” vă va da și vă va înmulți și vouă sămânța de semănat și va face să crească roadele neprihănirii voastre. 11În chipul acesta veți fi îmbogățiți în toate privințele, pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulțumiri lui Dumnezeu. 12Căci ajutorul dat de darurile acestea nu numai că acoperă nevoile sfinților, dar este și o pricină de multe mulțumiri către Dumnezeu. 13Așa că dovada dată de voi prin ajutorul acesta îi face să slăvească pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care mărturisiți că o aveți față de Evanghelia lui Hristos și pentru dărnicia ajutorului vostru față de ei și față de toți 14și-i face să se roage pentru voi și să vă iubească din inimă, pentru harul nespus de mare al lui Dumnezeu față de voi. 15Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!