Ioan 15:13-27

13Nimeni nu are o dragoste mai mare decât aceasta, și anume să-și dea cineva viața pentru prietenii lui. 14Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ce vă poruncesc Eu. 15Nu vă mai numesc sclavi, pentru că sclavul nu știe ce face stăpânul lui, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ceea ce am auzit de la Tatăl Meu. 16Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi și v-am desemnat să mergeți și să aduceți rod, iar rodul vostru să rămână, pentru ca orice-I veți cere Tatălui, în Numele Meu, să vă dea. 17Vă poruncesc aceste lucruri ca să vă iubiți unii pe alții.

Ucenicii și ura din partea lumii

18Dacă lumea vă urăște, să știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră! 19Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei. Dar pentru că voi nu sunteți din lume, căci Eu v-am ales din lume, de aceea vă urăște lumea. 20Aduceți-vă aminte de cuvintele pe care vi le-am spus: „Slujitorul nu este mai mare decât stăpânul lui“. Dacă pe Mine M-au persecutat, vă vor persecuta și pe voi. Dacă au păzit cuvântul Meu, îl vor păzi și pe al vostru. 21Dar vă vor face toate aceste lucruri din cauza Numelui Meu, pentru că ei nu-L cunosc pe Cel Ce M-a trimis. 22Dacă n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, n-ar avea păcat. Dar acum n-au nicio scuză pentru păcatul lor. 23Cine Mă urăște pe Mine, Îl urăște și pe Tatăl Meu. 24Dacă n-aș fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat. Dar acum le-au și văzut și M-au urât și pe Mine, și pe Tatăl Meu. 25Însă aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cuvântul care este scris în Legea lor: „M-au urât fără motiv“.

Lucrarea Duhului Sfânt

26Când va veni Apărătorul pe Care vi-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, Care iese de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine. 27De asemenea, și voi veți mărturisi, pentru că ați fost cu Mine de la început.

Geneza 44

1După aceea, Iosif i-a poruncit administratorului casei sale, zicând: „Umple sacii acestor oameni cu mâncare, atât cât pot duce și pune argintul fiecăruia la gura sacului său. 2Pune paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai mic, împreună cu argintul pentru grâne“. El a făcut așa cum i-a zis Iosif.

3Dimineață, când s-a luminat, oamenii au fost trimiși spre casă cu măgarii lor. 4Ei au ieșit din cetate, dar nici nu s-au depărtat bine că Iosif i-a spus administratorului casei sale: „Ridică-te, urmărește-i pe acei oameni, iar când îi vei ajunge, întreabă-i: «De ce ați răsplătit binele cu rău? 5Nu este acesta paharul din care bea stăpânul meu și pe care îl folosește el pentru ghicire? Rău lucru ați făcut!»“. 6Când i-a ajuns, le-a spus aceste cuvinte.

7Ei i-au răspuns:

‒ De ce spune stăpânul nostru aceste cuvinte? Nici gând ca slujitorii tăi să fi făcut acest lucru! 8Iată, noi ți-am adus înapoi din țara Canaanului argintul pe care l-am găsit la gura sacilor noștri. Cum să fi furat argint sau aur din casa stăpânului tău? 9Fie ca acela dintre slujitorii tăi, la care va fi găsit paharul, să moară, iar noi să devenim slujitorii stăpânului nostru.

10El le-a zis:

‒ Fie așa cum ați spus. Cel la care va fi găsit paharul va fi slujitorul meu, dar voi ceilalți veți fi nevinovați.

11Fiecare și-a dat repede jos sacul și l-a deschis. 12El a căutat paharul, începând cu cel mai mare și terminând cu cel mai mic, iar acesta a fost găsit în sacul lui Beniamin. 13Atunci ei și-au sfâșiat hainele. Fiecare și-a încărcat măgarul și s-au întors cu toții în cetate. 14Iuda și frații săi au intrat în casa lui Iosif, în timp ce acesta era încă acolo, și s-au plecat la pământ înaintea lui.

15Iosif le-a zis:

‒ Ce înseamnă fapta acesta pe care ați făcut-o? Nu știți că un om ca mine poate ghici?

16Iuda i-a răspuns:

‒ Ce putem să-i spunem stăpânului nostru? Ce putem zice? Cum să ne dezvinovățim? Dumnezeu a descoperit nelegiuirea slujitorilor tăi. Iată-ne sclavi ai stăpânului nostru, noi și cel la care a fost găsit paharul.

17Dar el a zis:

‒ Nici gând să fac acest lucru! Cel la care a fost găsit paharul va fi sclavul meu, iar voi duceți-vă în pace la tatăl vostru.

18Atunci Iuda s-a apropiat de el și a zis:

‒ Ah, stăpâne, te rog, dă-i voie slujitorului tău să-i spună ceva stăpânului meu și să nu te mânii pe slujitorul tău, pentru că tu ești ca Faraon. 19Stăpânul meu i-a întrebat pe slujitorii săi, zicând: „Aveți un tată sau un frate?“. 20Noi i-am răspuns stăpânului nostru: „Avem un tată bătrân, și mai este un băiat tânăr, născut la bătrânețea lui. Fratele acestuia este mort. Doar el i-a mai rămas mamei sale, iar tatăl său îl iubește“. 21Atunci tu le-ai cerut slujitorilor tăi: „Aduceți-l la mine ca să-l văd cu ochii mei“. 22Noi i-am spus stăpânului nostru: „Băiatul nu-l poate părăsi pe tatăl său. Dacă l-ar părăsi pe tatăl său, acesta ar muri“. 23Dar tu le-ai zis slujitorilor tăi: „Dacă fratele vostru mai mic nu va veni cu voi, nu-mi veți mai vedea fața“. 24Când ne-am întors la slujitorul tău, tatăl meu, i-am spus cuvintele stăpânului nostru. 25Când tatăl nostru ne-a zis: „Duceți-vă înapoi și cumpărați-ne puțină mâncare“, 26noi i-am răspuns: „Nu putem merge decât dacă va veni cu noi și fratele nostru mai mic, pentru că nu putem să vedem fața acelui om decât dacă fratele nostru mai mic este cu noi“. 27Atunci slujitorul tău, tatăl meu, ne-a zis: „Voi știți că soția mea a născut doi fii. 28Unul a plecat de la mine, astfel că am zis: «Sigur a fost sfâșiat de animalele sălbatice». Și nu l-am mai văzut până acum. 29Dacă mi-l luați și pe acesta și i se întâmplă vreo nenorocire, în suferință îmi veți coborî perii cărunți în Locuința Morților“. 30De aceea, dacă mă voi întoarce la slujitorul tău, tatăl meu, și băiatul nu va fi cu noi, pentru că sufletul lui este nedezlipit de sufletul acestuia, 31el va muri când va vedea că băiatul nu este. Iar slujitorii tăi vor coborî cu durere perii cărunți ai slujitorului tău, tatăl nostru, în Locuința Morților. 32Căci slujitorul tău s-a pus garant la tatăl meu pentru băiat, zicând: „Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, voi fi vinovat înaintea ta, tatăl meu, pentru totdeauna“. 33Prin urmare, dă-i voie, te rog, slujitorului tău să rămână în locul băiatului, ca slujitor al stăpânului meu, și dă-i voie băiatului să plece împreună cu frații săi. 34Cum să mă duc înapoi la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Să nu văd durerea care va veni asupra tatălui meu!

Psalmii 35

Al lui David

1Războiește-Te, Doamne, cu împotrivitorii mei!

Luptă-Te cu cei ce se luptă cu mine!

2Ia scutul și pavăza

și ridică-Te, ca să-mi vii în ajutor!

3Folosește-Ți sulița și lancea

împotriva celor ce mă urmăresc!

Spune sufletului meu:

„Eu sunt scăparea ta!“.

4Să fie rușinați și umiliți

cei ce încearcă să-mi ia viața!

Să dea înapoi, să fie făcuți de rușine

cei ce-mi plănuiau răul!

5Să fie ca pleava luată de vânt

și să-i alunge Îngerul Domnului!

6Întunecoasă și alunecoasă să le fie calea,

iar Îngerul Domnului să-i urmărească!

7Căci, fără temei, mi-au întins un laț pe ascuns;

fără motiv au săpat o groapă sufletului meu.

8De aceea, să-i ajungă prăpădul pe neașteptate

și să fie prinși în lațul pe care mi l-au întins pe ascuns;

să cadă în el în timpul prăpădului!

9Atunci sufletul meu se va bucura în Domnul,

se va veseli pentru că a fost eliberat.

10Toate oasele mele vor zice:

„Doamne, cine este ca Tine,

Care să-l salveze pe cel sărac de cel mai tare decât el,

pe cel sărac și pe cel nevoiaș – de jefuitorul lui?“.

11Niște martori violenți se ridică

și mă întreabă ceea ce nu știu.

12Astfel, ei îmi răsplătesc binele cu rău

și îmi pustiesc sufletul.

13Eu însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam în haine de jale

și îmi smeream sufletul prin post.

Iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns,

14umblam ca pentru un prieten,

ca pentru un frate al meu.

Ca unul care-și bocește mama,

mă aplecam de întristare.

15Dar, când mă împiedic eu, ei se bucură și se adună;

se adună împotriva mea fără să știu;

ei sfâșie și nu se opresc.

16Ca niște bufoni batjocoritori

scrâșnesc din dinți împotriva mea.

17Stăpâne, cât vei mai privi?

Scapă-mi sufletul de pustiirile lor,

și prețioasa mea viață – de puii aceștia de lei!

18 Apoi Îți voi mulțumi în adunarea cea mare,

Te voi onora în mijlocul unui popor fără număr.

19Să nu se bucure cei ce mă dușmănesc pe nedrept

și să nu tragă cu ochiul cei ce mă urăsc fără motiv!

20Căci ei nu vorbesc de pace,

ci plănuiesc înșelătorii

împotriva oamenilor liniștiți din țară.

21Își deschid larg gura împotriva mea, zicând: „Ha! Ha!

Ochii noștri și-au văzut dorința împlinită!“.

22 Doamne, Tu ai văzut! Nu tăcea!

Stăpânul meu, nu Te depărta de mine!

23Trezește-Te, scoală-Te pentru apărarea mea,

pentru cauza mea, Dumnezeul și Stăpânul meu!

24Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu!

Nu-i lăsa să se bucure de necazul meu!

25Să nu zică în inima lor: „Ha! Ni s-a împlinit dorința!“.

Să nu zică: „L-am înghițit!“.

26Să fie făcuți de rușine și umiliți

cei ce se bucură de necazul meu!

Cu rușine și cu dezonoare să se îmbrace

cei ce se ridică împotriva mea!

27Să strige de bucurie și să se veselească

cei ce găsesc plăcere în dreptatea mea,

cei ce spun întotdeauna:

„Mărit să fie Domnul

Care dorește pacea slujitorului Său!“.

28Atunci limba mea va vesti dreptatea Ta,

și lauda Ta toată ziua!

Proverbe 18

1Cine se izolează își caută propria plăcere,

el se dezlănțuie împotriva oricărei înțelepciuni.

2Cel nesăbuit nu-și găsește plăcerea în pricepere,

ci doar în a face cunoscut ce este în inima lui.

3Când vine cel rău, vine și disprețul,

iar odată cu rușinea, vine și reproșul.

4Cuvintele gurii unui om sunt ca niște ape adânci;

izvorul înțelepciunii este ca un pârâu curgător.

5Nu este bine să-l favorizezi pe cel rău

sau să-l nedreptățești la judecată pe cel drept.

6Buzele nesăbuitului aduc ceartă,

iar gura lui invită la lovituri.

7Gura celui nesăbuit îi aduce ruina,

iar buzele lui îi sunt o capcană pentru suflet.

8Cuvintele bârfitorului sunt ca niște prăjituri,

alunecă până în cămările pântecului.

9Cine este leneș în lucrul lui

este frate cu cel ce distruge.

10Numele Domnului este un turn tare;

cel drept fuge în el și este protejat la înălțime.

11Pentru cel bogat, averea este o cetate fortificată,

el și-o închipuie ca pe un zid înalt.

12Înainte de pieire, inima omului se îngâmfă,

dar smerenia merge înaintea gloriei.

13Cine răspunde fără să fi ascultat

face o prostie și își atrage rușinea.

14Duhul omului îl sprijină în boală,

dar cine poate ridica un duh zdrobit?

15O inimă cu discernământ dobândește cunoștință

și urechea celor înțelepți caută cunoștință.

16Un dar deschide uși celui ce îl oferă

și-l duce înaintea celor mari.

17Primul care-și apără cauza pare drept,

însă doar până intră semenul său și-l cercetează.

18Sorțul pune capăt neînțelegerilor

și decide între cei puternici.

19Un frate nedreptățit este mai greu de câștigat decât o cetate fortificată,

iar neînțelegerile sunt ca porțile închise ale unei cetăți.

20Din rodul gurii lui, omul își satură pântecul;

din venitul buzelor lui, se satură.

21Moartea și viața sunt în puterea limbii,

iar cei ce o iubesc îi vor mânca roadele.

22Cel ce-și găsește o soție găsește ce este bine

și primește astfel bunăvoință de la Domnul.

23Săracul vorbește cu rugăminți,

dar bogatul răspunde cu asprime.

24Cine are mulți prieteni poate ajunge la ruină,

dar există un amic care ține la tine mai mult decât un frate.