Ioan 16

1V-am spus aceste lucruri pentru ca ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere. 2Vă vor exclude din sinagogi. Mai mult, vine vremea când oricine vă va omorî va crede că-I aduce închinare lui Dumnezeu. 3Vor face aceste lucruri pentru că nu L-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. 4V-am spus însă aceste lucruri, pentru ca atunci când va veni timpul lor, să vă aduceți aminte că Eu vi le-am spus. Nu v-am spus aceste lucruri de la început, pentru că eram cu voi. 5Dar acum Mă duc la Cel Ce M-a trimis, și niciunul dintre voi nu Mă întreabă: „Unde Te duci?“. 6Însă, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima. 7Totuși, vă spun adevărul: vă este de folos să plec, pentru că dacă nu plec, Apărătorul nu va veni la voi, dar dacă Mă duc, Îl voi trimite la voi. 8Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, în ce privește dreptatea și în ce privește judecata. 9Cu privire la păcat: deoarece ei nu cred în Mine; 10cu privire la dreptate: deoarece Eu Mă duc la Tatăl și nu Mă mai vedeți; 11cu privire la judecată: deoarece conducătorul lumii acesteia a fost judecat.

12Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. 13Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi și vă va înștiința despre lucrurile care urmează să vină. 14El Mă va glorifica pe Mine, pentru că va lua din ce este al Meu și vă va înștiința. 15Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am spus că va lua din ce este al Meu și vă va înștiința.

Întristarea ucenicilor va fi transformată în bucurie

16Încă puțin și nu Mă veți mai vedea. Și apoi, iarăși, încă puțin și Mă veți vedea, pentru că Mă duc la Tatăl.

17Unii dintre ucenicii Lui și-au zis unul altuia:

‒ Ce vrea să ne spună prin: „Încă puțin și nu Mă veți mai vedea. Și apoi, iarăși, încă puțin și Mă veți vedea“? Și prin: „Pentru că Mă duc la Tatăl“?

18Ei au zis:

‒ Ce vrea să spună prin „încă puțin“? Nu știm despre ce vorbește.

19Isus a înțeles că voiau să-L întrebe și le-a zis:

‒ Vă întrebați unii pe alții ce am vrut să spun prin: „Încă puțin și nu Mă veți mai vedea. Și apoi, iarăși, încă puțin și Mă veți vedea“? 20Adevărat, adevărat vă spun că voi veți plânge și vă veți jeli, dar lumea se va bucura. Voi veți fi întristați, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. 21Femeia, când naște, se întristează, pentru că i-a venit timpul, dar, după ce s-a născut copilașul, nu-și mai aduce aminte de necaz, de bucurie că s-a născut un om pe lume. 22Și voi sunteți triști acum, dar vă voi vedea din nou, iar inima voastră se va bucura. Și nimeni nu vă va lua bucuria! 23În ziua aceea nu Mă veți ruga nimic. Adevărat, adevărat vă spun că orice-I veți cere Tatălui, în Numele Meu, vă va da. 24Până acum n-ați cerut nimic în Numele Meu. Cereți și veți primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.

25V-am spus aceste lucruri în alegorii. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în alegorii, ci vă voi vorbi deschis despre Tatăl. 26În ziua aceea veți cere în Numele Meu și nu vă spun că Eu Îl voi ruga pe Tatăl pentru voi, 27căci Tatăl Însuși vă iubește, pentru că M-ați iubit și ați crezut că Eu am ieșit de la Dumnezeu. 28Am ieșit de la Tatăl și am venit în lume. Acum las lumea și Mă duc la Tatăl.

29Ucenicii Lui I-au zis:

‒ Iată că acum vorbești deschis și nu mai spui nicio alegorie. 30Acum cunoaștem că știi toate lucrurile, și n-ai nevoie să Te întrebe cineva. De aceea credem că ai ieșit de la Dumnezeu.

31Isus le-a răspuns:

‒ Acum credeți? 32Iată că vine ceasul, și a și venit, să fiți risipiți fiecare la ale lui, iar pe Mine să Mă lăsați singur. Și totuși nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine. 33V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri. Dar îndrăzniți! Eu am învins lumea.

Neemia 8

Ezra citește Legea înaintea poporului

1Tot poporul s-a strâns, într-un gând și-un suflet, în piața din fața Porții Apelor. Ei i-au zis cărturarului Ezra să aducă el Cartea Legii lui Moise, pe care Domnul o poruncise lui Israel. 2Preotul Ezra a adus Legea înaintea adunării alcătuite din bărbați, femei și din toți cei care erau în stare să o înțeleagă. Era ziua întâi a lunii a șaptea. 3Ezra a citit din Lege în piața dinaintea Porții Apelor, de la răsăritul soarelui până la amiază, în prezența bărbaților, a femeilor și a celor ce puteau să o înțeleagă. Tot poporul asculta cu atenție la citirea Cărții Legii. 4Cărturarul Ezra stătea pe o estradă din lemn, construită cu această ocazie. Lângă el, la dreapta lui, stăteau Matitia, Șema, Anaia, Uria, Hilchia și Maaseia, iar la stânga lui – Pedaia, Mișael, Malchia, Hașum, Hașbadana, Zaharia și Meșulam.

5Ezra a deschis Cartea înaintea ochilor întregului popor, căci era așezat mai sus decât poporul. Când a deschis Cartea, tot poporul s-a ridicat în picioare. 6Ezra L-a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul cel mare, și tot poporul, ridicând mâinile, a răspuns: „Amin! Amin!“. Apoi s-au plecat și s-au închinat Domnului cu fața la pământ. 7Iosua, Bani, Șerebia, Iamin, Akub, Șabtai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia și leviții ajutau poporul să înțeleagă Legea, iar poporul a rămas pe loc. 8Ei citeau din Cartea Legii lui Dumnezeu, explicând-o și arătându-i sensul, astfel încât poporul să înțeleagă cele citite.

9Guvernatorul Neemia, preotul și cărturarul Ezra, precum și leviții care învățau poporul au zis întregului popor: „Această zi este sfântă pentru Domnul, Dumnezeul vostru. Să nu bociți și să nu plângeți!“. Căci tot poporul începuse să plângă la auzirea cuvintelor Legii. 10Ei le-au mai zis: „Duceți-vă și mâncați mâncăruri alese, beți băuturi dulci și trimiteți câte ceva și celor ce n-au nimic pregătit, căci este o zi sfântă pentru Stăpânul nostru. Nu vă întristați, căci bucuria Domnului este puterea voastră!“. 11Leviții domoleau poporul, zicând: „Liniște, căci aceasta este o zi sfântă! Nu vă întristați!“. 12Tot poporul s-a dus apoi să mănânce, să bea și să trimită câte ceva și altora. Au făcut aceasta cu mare bucurie, căci înțeleseseră cuvintele care le fuseseră explicate.

Celebrarea Sărbătorii Corturilor

13A doua zi, căpeteniile familiilor întregului popor, preoții și leviții s-au adunat împreună la cărturarul Ezra ca să li se explice cuvintele Legii. 14Au găsit scris în Legea poruncită de Domnul prin Moise că fiii lui Israel trebuie să locuiască în corturi în timpul sărbătorii din luna a șaptea. 15Totodată au înțeles că trebuie să proclame și să răspândească în toate cetățile lor și în Ierusalim următoarea veste: „Duceți-vă la munte și aduceți ramuri de măslin, ramuri de măslin sălbatic, ramuri de mirt, ramuri de palmier și ramuri de alți copaci stufoși, ca să faceți corturi, așa cum este scris“.

16Poporul a ieșit, a adunat ramuri și și-a făcut corturi, fiecare pe acoperișul casei lui, în curtea lui sau în curțile Casei lui Dumnezeu, în piața de la Poarta Apelor și în piața de la Poarta Efraim. 17Toată mulțimea întoarsă din captivitate și-a făcut corturi și a locuit în ele. Din zilele lui Iosua, fiul lui Nun, până în ziua aceasta, fiii lui Israel nu mai făcuseră așa ceva. Și a fost o bucurie foarte mare. 18Au citit din Cartea Legii lui Dumnezeu în fiecare zi, din prima zi până în ultima zi. Au ținut sărbătoarea timp de șapte zile, iar în ziua a opta au avut o adunare sfântă, așa cum era scris în lege.

Psalmii 25

Al lui David

1 Doamne, la Tine îmi înalț sufletul!

2Dumnezeul meu, în Tine mă încred:

să nu fiu făcut de rușine!

Să nu se bucure dușmanii mei de mine!

3Da, toți cei ce își pun speranța în Tine

nu se vor face de rușine,

ci rușinați vor fi

cei ce sunt necredincioși fără motiv.

4Fă-mi cunoscute căile Tale, Doamne,

învață-mă cărările Tale!

5Călăuzește-mă în adevărul Tău, învață-mă,

căci Tu ești Dumnezeul mântuirii mele.

În Tine îmi pun speranța toată ziua.

6Adu-Ți aminte, Doamne, de mila și de îndurarea Ta,

căci acestea sunt din vremuri străvechi.

7Nu-Ți aduce aminte de păcatele din tinerețea mea,

nici de fărădelegile mele,

ci adu-Ți aminte de mine potrivit îndurării Tale,

datorită bunătății Tale, Doamne.

8 Domnul este bun și drept,

de aceea le arată păcătoșilor calea.

9El îi îndrumă pe cei smeriți în ceea ce este drept

și îi învață pe cei smeriți calea Lui.

10Toate cărările Domnului sunt îndurare și credincioșie

pentru cei ce păzesc legământul și învățăturile Lui.

11Datorită Numelui Tău, Doamne,

iartă-mi nelegiuirea, căci mare este!

12Cine este omul care se teme de Domnul?

Aceluia El îi arată ce cale să aleagă.

13Sufletul lui va locui în bunăstare,

iar urmașii lui vor moșteni țara.

14Sfatul Domnului este pentru cei ce se tem de El.

El le face cunoscut legământul Lui.

15Către Domnul îmi îndrept totdeauna privirea,

căci El îmi scoate picioarele din laț.

16Întoarce-Te spre mine și arată-Ți bunăvoința față de mine,

căci sunt singur și necăjit.

17Necazurile inimii mele s-au înmulțit;

scoate-mă din nenorocirile mele!

18Uită-Te la suferința și la necazul meu

și iartă toate păcatele mele.

19Uită-Te la dușmanii mei, căci se înmulțesc,

și la ura înverșunată cu care mă urăsc.

20Păzește-mi sufletul și scapă-mă.

Să nu fiu făcut de rușine,

căci mă adăpostesc în Tine.

21Integritatea și nevinovăția să mă protejeze,

căci îmi pun speranța în Tine.

22Dumnezeule, răscumpără pe Israel

din toate necazurile lui!

Cartea Plângerilor 5

Rugăciunea poporului

1Adu-Ți aminte, Doamne,

de ce ni s-a întâmplat!

Uită-Te și vezi disprețul nostru!

2Moștenirea noastră s-a dus la necunoscuți,

iar casele noastre – la străini.

3Am ajuns orfani de tată,

iar mamele noastre sunt ca niște văduve.

4Apa noastră o bem pe bani,

iar lemnele noastre trebuie să le cumpărăm.

5Cei ce ne urmăresc sunt chiar în spatele nostru.

Suntem obosiți, dar nu suntem lăsați să ne odihnim.

6Am dat mâna cu Egiptul și cu Asiria,

ca să ne săturăm cu pâine.

7Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt,

iar noi purtăm pedeapsa pentru nelegiuirea lor.

8Sclavii stăpânesc peste noi

și nimeni nu ne eliberează din mâna lor.

9Ne câștigăm pâinea riscându-ne viața

din cauza sabiei din deșert.

10Ne arde pielea ca un cuptor,

de febra cauzată de foame.

11Le-au dezonorat pe femei în Sion,

și pe fecioare în cetățile lui Iuda.

12Prinții au fost spânzurați de mâinile lor,

iar bătrânilor nu li s-a dat cinste.

13Tinerii trudesc la piatra de moară,

iar copiii cad sub poverile de lemne.

14Bătrânii nu mai vin la poarta cetății,

iar tinerii au încetat să mai cânte.

15A încetat bucuria inimii noastre,

iar dansul nostru s-a transformat în bocet.

16A căzut coroana de pe capul nostru.

Vai de noi, căci am păcătuit!

17Iată de ce ne leșină inima,

iată de ce ni s-au întunecat ochii:

18muntele Sion a ajuns pustiit;

se plimbă șacalii pe el.

19 Doamne, Tu împărățești veșnic.

Tronul Tău dăinuie din generație în generație.

20De ce să ne uiți pentru totdeauna?

De ce să ne părăsești

pentru atât de multe zile?

21Întoarce-ne la Tine, Doamne,

ca astfel să ne întoarcem!

Dă-ne iarăși zile

precum cele din trecut!

22Să ne fi respins Tu oare de tot

și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură?