Amos 9

Israel va fi distrus

1L-am văzut pe Stăpânul stând lângă altar. El a zis:

„Lovește capitelurile stâlpilor,

ca să se clatine pragurile!

Năruiește-le peste capetele tuturor!

Pe cei ce vor scăpa îi voi ucide cu sabia.

Niciunul dintre ei nu va putea să fugă

și niciunul nu va reuși să scape.

2Chiar dacă ar săpa până în Locuința Morților,

și de acolo mâna Mea îi va apuca!

Chiar dacă s-ar sui în ceruri,

și de acolo îi voi coborî!

3Chiar dacă s-ar ascunde pe vârful Carmelului

și acolo îi voi căuta și-i voi lua!

Chiar dacă s-ar ascunde dinaintea ochilor Mei pe fundul mării,

și acolo voi porunci șarpelui să-i muște!

4Chiar dacă ar merge în captivitate în fața dușmanilor lor,

și acolo voi porunci sabiei să-i ucidă!

Îmi voi aținti privirea asupra lor,

ca să le fac rău, și nu bine!“.

5Stăpânul, Domnul Oștirilor,

atinge pământul, și el se topește.

Toți cei ce locuiesc pe el bocesc.

Tot ce este în el se învolburează precum Nilul

și se retrage ca Râul Egiptului.

6El Și-a construit scările în ceruri

și a întemeiat sfera Sa cerească deasupra pământului!

El cheamă apele mării

și le revarsă pe fața pământului!

Domnul este Numele Lui!

7„Fii ai lui Israel, nu sunteți voi pentru Mine

ca și cușiții?“

zice Domnul.

„Nu l-am scos Eu pe Israel din țara Egiptului

cum i-am scos pe filisteni din Caftor

și pe aramei din Chir?

8Iată, ochii Stăpânului Domn

sunt peste regatul păcătos!

Îl voi nimici de pe fața pământului!

Totuși, nu voi nimici de tot

Casa lui Iacov“, zice Domnul.

9„Căci iată, Eu voi porunci

și voi scutura Casa lui Israel printre toate națiunile,

așa cum se scutură ciurul,

fără să cadă vreun bob pe pământ!

10Toți păcătoșii din poporul Meu

vor muri loviți de sabie,

toți cei ce zic:

«Nu se va apropia de noi nenorocirea și nu ne va ajunge!».

Restaurarea lui Israel

11În ziua aceea, voi înălța din nou cortul căzut al lui David.

Îi voi repara crăpăturile,

îi voi înălța din nou ruinele

și-l voi reclădi așa cum era în zilele de odinioară,

12ca astfel să ia în stăpânire rămășița Edomului,

precum și toate națiunile

peste care este chemat Numele Meu“,

zice Domnul, Cel Care face aceste lucruri.

13„Iată, vin zile“, zice Domnul,

„când cel ce ară îl va ajunge pe cel ce culege,

iar negustorul de struguri –

pe cel ce împrăștie sămânța.

Munții vor picura must,

iar acesta se va scurge din toate dealurile.

14Îi voi aduce înapoi pe captivii poporului Meu, Israel;

ei vor reconstrui cetățile pustiite și vor locui în ele.

Vor planta vii și vor bea din vinul lor;

vor planta grădini și vor mânca din roadele lor.

15Eu îi voi planta în patria lor

și nu vor mai fi dezrădăcinați

din țara pe care le-am dat-o“,

zice Domnul Dumnezeul tău.

Luca 4

Ispitirile lui Isus

(Mt. 4:1‑11; Mc. 1:12‑13)

1Plin de Duhul Sfânt, Isus S-a întors de la Iordan și a fost dus de Duhul în deșert, 2unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea, iar la sfârșitul lor a flămânzit.

3Atunci diavolul I-a zis:

‒ Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește-i acestei pietre să se transforme în pâine!

4Însă Isus i-a răspuns:

‒ Este scris:

„Omul nu trăiește doar cu pâine,

ci cu orice cuvânt de la Dumnezeu!“.

5Atunci diavolul L-a dus sus, pe un loc înalt, și I-a arătat într-o clipă toate regatele lumii.

6Diavolul I-a zis:

‒ Ție Îți voi da toată această autoritate și gloria lor, căci mie mi-a fost încredințată, iar eu o dau cui vreau. 7Deci, dacă Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta!

8Isus, răspunzând, i-a zis:

‒ Este scris:

„Domnului, Dumnezeul tău, să te închini

și numai Lui să-I slujești!“.

9Apoi L-a dus la Ierusalim, L-a pus să stea pe streașina Templului și I-a zis:

‒ Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici, 10căci este scris:

„El le va porunci îngerilor Săi cu privire la Tine,

ca să Te păzească“

11și

„Ei Te vor purta pe brațe,

ca nu cumva să-Ți lovești piciorul de vreo piatră“.

12Isus, răspunzând, i-a spus:

‒ S-a zis: „Să nu-L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău!“.

13După ce L-a ispitit în orice fel, diavolul s-a îndepărtat de la El până la o anumită vreme.

Începutul lucrării lui Isus în Galileea

(Mt. 4:12‑17; Mc. 1:14‑15)

14Isus S-a întors în Galileea, în puterea Duhului, și vestea cu privire la El s-a răspândit prin toată vecinătatea. 15El îi învăța pe oameni în sinagogi și era glorificat de toți.

Necredința celor din Nazaret

(Mt. 13:54‑58; Mc. 6:1‑6)

16A venit în Nazaret, unde fusese crescut, și, după obiceiul Său, a intrat în sinagogă în ziua de sabat și S-a ridicat să citească. 17I s-a dat sulul profetului Isaia. Când a desfășurat sulul, a găsit locul unde era scris:

18„Duhul Domnului este peste Mine,

căci El M-a uns

ca să aduc celor sărmani vestea bună.

El M-a trimis să proclam celor captivi eliberarea

și orbilor – redarea vederii,

să-i eliberez pe cei asupriți,

19să proclam anul de îndurare al Domnului“.

20Apoi a înfășurat sulul la loc, i l-a dat înapoi slujitorului și S-a așezat. Ochii tuturor celor din sinagogă erau ațintiți asupra Lui.

21El a început să le vorbească astfel:

‒ Astăzi a fost împlinit acest text din Scriptură în auzul urechilor voastre.

22Toți Îl vorbeau de bine, erau uimiți de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui și se întrebau:

‒ Oare nu este Acesta fiul lui Iosif?

23El le-a zis:

‒ Cu siguranță că Îmi veți spune proverbul acesta: „Doctore, vindecă-te pe tine însuți! Fă și aici, în patria Ta, tot ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Capernaum!“.

Apoi a zis:

24‒ Adevărat vă spun că niciun profet nu este acceptat în patria lui. 25Vă spun adevărul: în zilele lui Ilie, atunci când a fost încuiat cerul timp de trei ani și șase luni, când a fost o mare foamete în toată țara, erau multe văduve în Israel. 26Totuși, Ilie n-a fost trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o văduvă din Sarepta Sidonului. 27Și pe vremea profetului Elisei erau mulți leproși în Israel, dar niciunul dintre ei n-a fost curățit, ci doar sirianul Naaman.

28Când au auzit acestea, toți cei din sinagogă s-au mâniat foarte tare. 29Ei s-au ridicat, L-au scos în afara cetății și L-au dus până pe sprânceana muntelui, pe care era construită cetatea lor, ca să-L arunce jos. 30Însă El a trecut prin mijlocul lor și a plecat.

Isus vindecă în Capernaum un om demonizat

(Mc. 1:21‑28)

31Apoi S-a dus în Capernaum, o cetate din Galileea, și, în ziua de sabat, a început să-i învețe pe oameni. 32Ei erau uimiți de învățătura Lui, deoarece cuvântul Lui avea autoritate. 33În sinagogă era un om care avea în el un duh necurat, un demon.

El a strigat cu glas tare:

34‒ Ha! Ce avem noi de-a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Știu Cine ești: Sfântul lui Dumnezeu!

35Isus l-a mustrat, zicând:

‒ Taci și ieși din el!

Atunci demonul l-a aruncat la pământ în mijlocul lor și a ieșit din el fără să-i facă vreun rău.

36Toți au fost cuprinși de uimire și se întrebau unii pe alții, zicând: „Ce fel de învățătură este aceasta? El poruncește cu autoritate și cu putere duhurilor necurate, iar ele ies afară!“.

37Și I s-a dus vestea în orice loc din vecinătate.

Isus vindecă mai mulți bolnavi

(Mt. 8:14‑16; Mc. 1:29‑34)

38S-a ridicat și, după ce a ieșit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era cuprinsă de febră mare, și ei L-au rugat pentru ea. 39El S-a aplecat asupra ei, a mustrat febra, și febra a lăsat-o. Și ea s-a ridicat deodată și a început să le slujească.

40După apusul soarelui, toți cei care aveau bolnavi suferind de diferite boli i-au adus la Isus, iar El Și-a pus mâinile peste fiecare dintre ei și i-a vindecat. 41De asemenea, din mulți ieșeau demoni, care strigau și ziceau: „Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu!“. Dar El îi mustra și nu le dădea voie să vorbească, pentru că știau că El este Cristosul.

Isus predică în Iudeea

(Mc. 1:35‑38)

42În zorii zilei, Isus a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Mulțimile au început să-L caute și au ajuns până la El. Ei încercau să-L oprească, pentru ca să nu plece de la ei, 43însă El le-a zis: „Trebuie să vestesc și în alte cetăți Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, căci pentru aceasta am fost trimis“.

44Și a continuat să predice în sinagogile din Iudeea.