2 Corinteni 3

Destoinicia apostolului

1Începem noi iarăși să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuință, ca unii, de epistole de laudă către voi sau de la voi? 2Voi sunteți epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii. 3Voi sunteți arătați ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niște table de piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne. 4Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos. 5Nu că noi, prin noi înșine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, 6care ne-a și făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului, căci slova omoară, dar Duhul dă viața.

Legământul cel nou și cel vechi

7Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă și săpată în pietre, era cu atâta slavă încât fiii lui Israel nu puteau să-și pironească ochii asupra feței lui Moise din pricina strălucirii feței lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, 8cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului? 9Dacă slujba aducătoare de osândă a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire? 10Și în privința aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. 11În adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător! 12Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală 13și nu facem ca Moise, care își punea o maramă peste față, pentru ca fiii lui Israel să nu-și pironească ochii asupra sfârșitului a ceea ce era trecător. 14Dar ei au rămas greoi la minte: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos. 15Da, până astăzi, când se citește Moise, rămâne o maramă peste inimile lor. 16Dar ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată. 17Căci Domnul este Duhul, și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. 18Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

Exodul 31

Rânduirea meșterilor

1Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2„Să știi că am ales pe Bețaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminția lui Iuda. 3L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înțelepciune, pricepere și știință pentru tot felul de lucrări, 4i-am dat putere să născocească tot felul de lucrări meșteșugite, să lucreze în aur, în argint și în aramă, 5să sape în pietre și să le lege, să lucreze în lemn și să facă tot felul de lucrări. 6Și iată că i-am dat ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminția lui Dan. Am dat pricepere în mintea tuturor celor ce sunt iscusiți, ca să facă tot ce ți-am poruncit: 7cortul întâlnirii, chivotul mărturiei, capacul ispășirii care va fi deasupra lui și toate uneltele cortului; 8masa cu uneltele ei, sfeșnicul de aur curat cu toate uneltele lui, altarul tămâierii; 9altarul arderilor-de-tot cu toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui; 10veșmintele pentru slujbă, veșmintele sfinte ale preotului Aaron, veșmintele fiilor lui pentru slujbele preoțești; 11untdelemnul pentru ungere și tămâia mirositoare pentru Sfântul Locaș. Le vor face după toate poruncile pe care ți le-am dat.”

Ținerea Sabatului

12Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 13„Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘Să nu care cumva să nu țineți Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine și voi, și urmașii voștri, un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul, care vă sfințesc. 14Să țineți Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt. Cine îl va călca va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta va fi nimicit din mijlocul poporului său. 15Să lucrezi șase zile, dar a șaptea este Sabatul, ziua de odihnă închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului va fi pedepsit cu moartea. 16Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei și urmașii lor, ca un legământ necurmat. 17Aceasta va fi între Mine și copiii lui Israel un semn veșnic, căci în șase zile a făcut Domnul cerurile și pământul, iar în ziua a șaptea S-a odihnit și a răsuflat.’”

Tablele Legii

18Când a isprăvit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele două table ale mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu.

Exodul 34

Noile table

1Domnul a zis lui Moise: „Taie două table de piatră ca cele dintâi și Eu voi scrie pe ele cuvintele care erau pe tablele dintâi, pe care le-ai sfărâmat. 2Fii gata dis-de-dimineață și suie-te de dimineață pe muntele Sinai; să stai acolo înaintea Mea, pe vârful muntelui. 3Nimeni să nu se suie cu tine și nimeni să nu se arate pe tot muntele, și nici boi, nici oi să nu pască pe lângă muntele acesta.” 4Moise a tăiat două table de piatră ca și cele dintâi; s-a sculat dis-de-dimineață și s-a suit pe muntele Sinai, după cum îi poruncise Domnul, și a luat în mână cele două table de piatră. 5Domnul S-a coborât într-un nor, a stat acolo lângă el și a rostit Numele Domnului. 6Și Domnul a trecut pe dinaintea lui și a strigat: „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie, 7care Își ține dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat și pedepsește fărădelegea părinților în copii și în copiii copiilor lor până la al treilea și al patrulea neam!”

Înnoirea legământului

8Îndată, Moise s-a plecat până la pământ și s-a închinat. 9El a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, Te rog să mergi în mijlocul nostru, Doamne; poporul acesta este în adevăr un popor încăpățânat, dar iartă-ne fărădelegile și păcatele noastre și ia-ne în stăpânirea Ta!” 10Domnul a răspuns: „Iată, Eu fac un legământ. Voi face în fața întregului popor minuni care n-au avut loc în nicio țară și la niciun neam; tot poporul care este în jurul tău va vedea lucrarea Domnului și prin tine voi face lucruri înfricoșate. 11Ia seama la ceea ce-ți poruncesc azi. Iată, voi izgoni dinaintea ta pe amoriți, canaaniți, hetiți, fereziți, heviți și iebusiți. 12Să nu cumva să faci legământ cu locuitorii țării unde ai să intri, ca să nu fie o cursă pentru tine, dacă vor locui în mijlocul tău. 13Dimpotrivă, să le dărâmați altarele, să le sfărâmați stâlpii idolești și să le trântiți la pământ idolii. 14Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul se numește gelos, este un Dumnezeu gelos. 15Ferește-te să faci legământ cu locuitorii țării, ca nu cumva, curvind înaintea dumnezeilor lor și aducându-le jertfe, să te poftească și pe tine și să mănânci din jertfele lor; 16ca nu cumva să iei din fetele lor neveste fiilor tăi și, astfel, fetele lor, curvind înaintea dumnezeilor lor, să târască și pe fiii tăi să curvească înaintea dumnezeilor lor. 17Să nu-ți faci un dumnezeu turnat.

Sărbătorile

18Să ții Sărbătoarea Azimilor: timp de șapte zile, la vremea hotărâtă, în luna spicelor, să mănânci azimi, cum ți-am poruncit, căci în luna spicelor ai ieșit din Egipt. 19Orice întâi născut este al Meu, chiar orice întâi născut de parte bărbătească din turmele de vaci sau de oi. 20Să răscumperi cu un miel pe întâiul născut al măgăriței, iar dacă nu-l răscumperi, să-i frângi gâtul. Să răscumperi pe orice întâi născut al fiilor tăi și să nu te înfățișezi cu mâinile goale înaintea Mea. 21Șase zile să lucrezi, iar în ziua a șaptea să te odihnești; să te odihnești, chiar în vremea aratului și a seceratului. 22Să ții Sărbătoarea Săptămânilor, a celor dintâi roade din secerișul grâului, și Sărbătoarea Strângerii Roadelor la sfârșitul anului. 23De trei ori pe an, toți cei de parte bărbătească să se înfățișeze înaintea Domnului Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel. 24Căci voi izgoni neamurile dinaintea ta și-ți voi întinde hotarele și nimeni nu-ți va pofti țara în timpul când te vei sui de trei ori pe an ca să te înfățișezi înaintea Domnului Dumnezeului tău. 25Să n-aduci cu pâine dospită sângele dobitocului jertfit în cinstea Mea, și carnea din jertfa praznicului Paștelor să nu fie ținută în timpul nopții până dimineața. 26Să aduci în casa Domnului Dumnezeului tău pârga celor dintâi roade ale pământului.

Iedul să nu-l fierbi în laptele mamei lui.” 27Domnul a zis lui Moise: „Scrie-ți cuvintele acestea, căci pe temeiul acestor cuvinte închei legământ cu tine și cu Israel!” 28Moise a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile și patruzeci de nopți. N-a mâncat deloc pâine și n-a băut deloc apă. Și Domnul a scris pe table cuvintele legământului, Cele Zece Porunci.

Slava lui Moise

29Moise s-a coborât de pe muntele Sinai cu cele două table ale mărturiei în mână. Când se cobora de pe munte, nu știa că pielea feței lui strălucea, pentru că vorbise cu Domnul. 30Aaron și toți copiii lui Israel s-au uitat la Moise și iată că pielea feței lui strălucea și se temeau să se apropie de el. 31Moise i-a chemat; Aaron și toți fruntașii adunării s-au întors la el, și el le-a vorbit. 32După aceea, toți copiii lui Israel s-au apropiat, și el le-a dat toate poruncile, pe care le primise de la Domnul pe muntele Sinai. 33Când a încetat să le vorbească, și-a pus o maramă pe față. 34Când intra Moise înaintea Domnului ca să-I vorbească, își scotea marama până ce ieșea; iar când ieșea, spunea copiilor lui Israel ce i se poruncise. 35Copiii lui Israel se uitau la fața lui Moise și vedeau că pielea feței lui strălucea, și Moise își punea iarăși marama pe față până ce intra ca să vorbească cu Domnul.

Proverbele 7

Ispita preacurviei și urmările ei

1Fiule, păstrează cuvintele mele și ține la tine sfaturile mele!

2Ține sfaturile mele și vei trăi;

păzește învățăturile mele ca lumina ochilor!

3Leagă-le la degete,

scrie-le pe tăblița inimii tale!

4Zi înțelepciunii: „Tu ești sora mea!”

Și numește priceperea prietena ta,

5ca să te ferească de nevasta altuia,

de străina care întrebuințează cuvinte ademenitoare.

6Stăteam la fereastra casei mele

și mă uitam prin zăbrele.

7Am zărit printre cei neîncercați,

am văzut printre tineri

pe un băiat fără minte.

8Trecea pe uliță, la colțul unde stătea una din aceste străine,

și a apucat pe calea care ducea spre locuința ei.

9Era în amurg, seara,

în noaptea neagră și întunecoasă.

10Și iată că i-a alergat înainte o femeie

îmbrăcată ca o curvă și cu inima șireată.

11Era bună de gură și fără astâmpăr;

picioarele nu-i puteau sta acasă:

12când în uliță, când în piețe,

pe la toate colțurile stătea la pândă.

13Ea l-a îmbrățișat și l-a sărutat

și, cu o față fără rușine, i-a zis:

14„Eram datoare cu o jertfă de mulțumire,

azi mi-am împlinit juruințele.

15De aceea ți-am ieșit înainte,

să te caut, și te-am și găsit.

16Mi-am împodobit patul cu învelitori,

cu așternut de pânzeturi din Egipt;

17mi-am stropit așternutul

cu smirnă, aloe și scorțișoară.

18Vino, să ne îmbătăm de dragoste până dimineață,

să ne desfătăm cu dezmierdări!

19Căci bărbatul meu nu este acasă,

a plecat într-o călătorie lungă,

20a luat cu el sacul cu bani

și nu se va întoarce acasă decât la luna nouă.”

21Tot vorbindu-i, ea l-a ademenit

și l-a atras cu buzele ei ademenitoare.

22Deodată, a început să meargă după ea,

ca boul care se duce la măcelărie,

ca un cerb care aleargă spre cursă,

23ca pasărea care dă buzna în laț,

fără să știe că o va costa viața,

până ce săgeata îi străpunge ficatul.

24Și acum, fiilor, ascultați-mă

și luați aminte la cuvintele gurii mele!

25Să nu ți se abată inima spre calea unei asemenea femei,

nu te rătăci pe cărările ei.

26Căci ea a făcut să cadă multe jertfe

și mulți sunt cei pe care i-a ucis ea.

27Casa ei este drumul spre Locuința morților,

drumul care coboară spre locașurile morții.