23 Decembrie

2 Cronici 29, Apocalipsa 15

2 Cronici 29

Ezechia împăratul lui Iuda

1Ezechia a ajuns împărat la vârsta de douăzeci și cinci de ani și a domnit douăzeci și nouă de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Abia, fata lui Zaharia. 2El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David. 3În anul întâi al domniei lui, în luna întâi, a deschis ușile Casei Domnului și le-a dres. 4A adus pe preoți și pe leviți, pe care i-a strâns în locul deschis dinspre răsărit, 5și le-a zis: „Ascultați-mă, leviților! Acum sfințiți-vă, sfințiți Casa Domnului Dumnezeului părinților voștri și scoateți afară din Sfântul Locaș ce este necurat. 6Căci părinții noștri au păcătuit, au făcut ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului nostru. L-au părăsit, și-au abătut privirile de la cortul Domnului și i-au întors spatele. 7Au închis chiar ușile pridvorului și au stins candelele, și n-au adus Dumnezeului lui Israel nici tămâie, nici arderi-de-tot în Sfântul Locaș. 8De aceea, mânia Domnului a fost peste Iuda și peste Ierusalim și i-a făcut de groază, de spaimă și de bătaie de joc, cum vedeți cu ochii voștri. 9Și din pricina aceasta au căzut părinții noștri uciși de sabie și fiii noștri, fiicele noastre și nevestele noastre sunt în robie. 10Am de gând dar să fac legământ cu Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru ca mânia Lui aprinsă să se abată de la noi. 11Acum, fiilor, nu mai stați nepăsători, căci voi ați fost aleși de Domnul ca să stați în slujbă înaintea Lui, să fiți slujitorii Lui și să-I aduceți tămâie.” 12Și leviții s-au sculat: Mahat, fiul lui Amasai, Ioel, fiul lui Azaria, din fiii chehatiților; și din fiii merariților: Chis, fiul lui Abdi, Azaria, fiul lui Iehaleleel; și din gherșoniți: Ioah, fiul lui Zima, Eden, fiul lui Ioah; 13și din fiii lui Elițafan: Șimri și Ieiel; și din fiii lui Asaf: Zaharia și Matania; 14și din fiii lui Heman: Iehiel și Șimei; și din fiii lui Iedutun: Șemaia și Uziel. 15Au adunat pe frații lor și, după ce s-au sfințit, au venit să curățească și Casa Domnului, după porunca împăratului și după cuvintele Domnului. 16Preoții au intrat înăuntrul Casei Domnului ca s-o curățească; au scos toate necurățiile pe care le-au găsit în Templul Domnului și le-au pus în curtea Casei Domnului, unde le-au adunat leviții ca să le ducă afară, în pârâul Chedron. 17Au început aceste curățiri în ziua întâi a lunii întâi; în a opta zi a lunii, au intrat în pridvorul Domnului și opt zile au curățit Casa Domnului; în a șaisprezecea zi a lunii întâi, isprăviseră. 18S-au dus apoi la împăratul Ezechia și au zis: „Am curățit toată Casa Domnului, altarul arderilor-de-tot cu toate uneltele lui și masa pâinilor pentru punerea înainte cu toate uneltele ei. 19Am adus iarăși în bună stare și am curățit toate uneltele pe care le pângărise împăratul Ahaz în timpul domniei lui, când cu fărădelegile lui: sunt înaintea altarului Domnului.”

Jertfele de ispășire

20Împăratul Ezechia s-a sculat dis-de-dimineață, a strâns pe mai-marii cetății și s-a suit la Casa Domnului. 21Au adus șapte viței, șapte berbeci, șapte miei și șapte țapi ca jertfă de ispășire pentru împărăție, pentru Sfântul Locaș și pentru Iuda. Împăratul a poruncit preoților, fiii lui Aaron, să le aducă pe altarul Domnului. 22Preoții au înjunghiat boii și au strâns sângele, pe care l-au stropit pe altar; au înjunghiat berbecii și au stropit sângele pe altar; au înjunghiat mieii și au stropit sângele pe altar. 23Au adus apoi țapii ispășitori înaintea împăratului și înaintea adunării, care și-au pus mâinile peste ei. 24Preoții i-au înjunghiat și au turnat sângele la piciorul altarului, ca ispășire pentru păcatele întregului Israel, căci pentru tot Israelul poruncise împăratul să se aducă arderea-de-tot și jertfa de ispășire. 25A pus pe leviți în Casa Domnului cu chimvale, alăute și harpe, după rânduiala lui David, lui Gad, văzătorul împăratului, și prorocului Natan, căci astfel era porunca Domnului dată prin prorocii Săi. 26Leviții au luat loc cu instrumentele lui David, și preoții, cu trâmbițele. 27Ezechia a poruncit să aducă arderea-de-tot pe altar și, în clipa când a început arderea-de-tot, a început și cântarea Domnului, în sunetul trâmbițelor și instrumentelor lui David, împăratul lui Israel. 28Toată adunarea s-a închinat, a cântat cântarea și a sunat din trâmbițe până s-a isprăvit arderea-de-tot. 29Și, când au isprăvit de adus arderea-de-tot, împăratul și toți cei ce erau cu el au îngenuncheat și s-au închinat. 30Apoi, împăratul Ezechia și căpeteniile au zis leviților să laude pe Domnul cu cuvintele lui David și ale prorocului Asaf. L-au lăudat cu bucurie și s-au plecat și s-au închinat. 31Ezechia a luat atunci cuvântul și a zis: „Acum, după ce v-ați sfințit în slujba Domnului, apropiați-vă, aduceți dobitoacele pentru jertfă și aduceți jertfe de mulțumire la Casa Domnului!” Și adunarea a adus dobitoacele pentru jertfă și a adus jertfe de mulțumire și toți cei pe care-i îndemna inima au adus arderi-de-tot. 32Numărul arderilor-de-tot aduse de adunare a fost de șaptezeci de boi, o sută de berbeci și două sute de miei; toate aceste vite au fost jertfite ca ardere-de-tot Domnului. 33Și au mai închinat Domnului șase sute de boi și trei mii de oi. 34Dar preoții erau în număr mic și n-au putut să despoaie toate arderile-de-tot; i-au ajutat frații lor, leviții, până s-a isprăvit lucrarea și până s-au sfințit și ceilalți preoți, căci leviții s-au sfințit mai degrabă decât preoții. 35De altfel erau foarte multe arderi-de-tot, cu grăsimile jertfelor de mulțumire și cu jertfele de băutură ale arderilor-de-tot. Astfel a fost așezată din nou slujba Casei Domnului. 36Ezechia și tot poporul s-au bucurat că Dumnezeu făcuse pe popor cu voie bună, căci lucrul s-a făcut pe neașteptate.

Apocalipsa 15

1Apoi am văzut în cer un alt semn mare și minunat: șapte îngeri care aveau șapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu. 2Și am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc și pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei și ai numărului numelui ei. 3Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, și cântarea Mielului. Și ziceau: „Mari și minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte și adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor! 4Cine nu se va teme, Doamne, și cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu ești Sfânt și toate neamurile vor veni și se vor închina înaintea Ta, pentru că judecățile Tale au fost arătate!” 5După aceea, am văzut deschizându-se în cer Templul cortului mărturiei. 6Și din Templu au ieșit cei șapte îngeri care țineau cele șapte urgii. Erau îmbrăcați în in curat, strălucitor, și erau încinși împrejurul pieptului cu brâie de aur. 7Și una din cele patru făpturi vii a dat celor șapte îngeri șapte potire de aur pline de mânia lui Dumnezeu, care este viu în vecii vecilor. 8Și Templul s-a umplut de fum din slava lui Dumnezeu și a puterii Lui. Și nimeni nu putea să intre în Templu până se vor sfârși cele șapte urgii ale celor șapte îngeri.