23 Iulie

Judecatori 7, Fapte 11

JUDECĂTORII 7

Biruința asupra madianiților

1Ierubaal, sau Ghedeon, și tot poporul care era cu el s-au sculat dis-de-dimineață și au tăbărât la izvorul Harod. Tabăra lui Madian era la miazănoapte de Ghedeon, spre dealul More, în vale. 2Domnul a zis lui Ghedeon: „Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult pentru ca să dau pe Madian în mâinile lui; el ar putea să se laude împotriva Mea și să zică: ‘Mâna mea m-a izbăvit.’ 3Vestește dar lucrul acesta în auzul poporului: ‘Cine este fricos și se teme, să se întoarcă și să se depărteze de Muntele Galaadului.’” Douăzeci și două de mii de oameni din popor s-au întors și au mai rămas zece mii. 4Domnul a zis lui Ghedeon: „Poporul este încă prea mult. Coboară-i la apă și acolo ți-i voi alege; acela despre care îți voi spune: ‘Acesta să meargă cu tine’ va merge cu tine, și acela despre care îți voi spune: ‘Acesta să nu meargă cu tine’ nu va merge cu tine.” 5Ghedeon a coborât poporul la apă, și Domnul a zis lui Ghedeon: „Pe toți cei ce vor lipăi apă cu limba, cum lipăie câinele, să-i desparți de toți cei ce vor bea apă din genunchi.” 6Cei ce au lipăit apa, ducând-o la gură cu mâna, au fost în număr de trei sute de oameni; și tot poporul celălalt a îngenuncheat ca să bea. 7Și Domnul a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de oameni care au lipăit, vă voi mântui și voi da pe Madian în mâinile tale. Toți ceilalți din popor să se ducă fiecare acasă.” 8Au luat merindele poporului și trâmbițele lui. Apoi Ghedeon a trimis pe toți bărbații lui Israel, pe fiecare în cortul lui, și a ținut pe cei trei sute de oameni. Tabăra lui Madian era jos, în vale. 9Domnul a zis lui Ghedeon în timpul nopții: „Scoală-te și coboară-te în tabără, căci am dat-o în mâinile tale. 10Dacă ți-e frică să te cobori, coboară-te cu Pura, slujitorul tău. 11Să asculți ce vor zice și după aceea ți se vor întări mâinile: coboară-te dar în tabără.” El s-a coborât cu Pura, slujitorul lui, până la întâia strajă a taberei. 12Madian, Amalec și toți fiii Răsăritului erau răspândiți în vale, ca o mulțime de lăcuste, și cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe marginea mării. 13Ghedeon a sosit și iată că un om istorisea tovarășului său un vis. El zicea: „Am visat un vis și se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a venit de s-a lovit până la cort, și cortul a căzut; l-a răsturnat cu susul în jos și cortul a fost dărâmat.” 14Tovarășul lui a răspuns și a zis: „Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, bărbatul lui Israel; Dumnezeu a dat în mâinile lui pe Madian și toată tabăra.” 15Când a auzit Ghedeon istorisirea visului și tâlcuirea lui, s-a aruncat cu fața la pământ, s-a întors în tabăra lui Israel și a zis: „Sculați-vă, căci Domnul a dat în mâinile voastre tabăra lui Madian!” 16A împărțit în trei cete pe cei trei sute de oameni și le-a dat tuturor trâmbițe și urcioare goale cu niște făclii în urcioare. 17El le-a zis: „Să vă uitați la mine și să faceți ca mine. Cum voi ajunge în tabără, să faceți ce voi face eu 18și când vom suna din trâmbiță eu și toți cei ce vor fi cu mine, să sunați și voi din trâmbiță de jur împrejurul taberei și să ziceți: ‘Sabia Domnului și a lui Ghedeon!’” 19Ghedeon și cei o sută de oameni care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la mijlocul nopții, îndată după ce puseseră pe păzitori. Au sunat din trâmbiță și au spart urcioarele pe care le aveau în mână. 20Cele trei cete au sunat din trâmbiță și au spart urcioarele; au apucat făcliile cu mâna stângă și trâmbițele cu mâna dreaptă, ca să sune, și au strigat: „Sabia Domnului și a lui Ghedeon!” 21A rămas fiecare la locul lui, în jurul taberei, și toată tabăra a început să alerge, să țipe și să fugă. 22Cei trei sute de oameni au sunat iarăși din trâmbiță și, în toată tabăra, Domnul i-a făcut să întoarcă sabia unii împotriva altora. Tabăra a fugit până la Bet-Șita, spre Țerera, până la hotarul de la Abel-Mehola, lângă Tabat. 23Bărbații lui Israel s-au strâns, cei din Neftali, din Așer și din tot Manase, și au urmărit pe Madian. 24Ghedeon a trimis soli în tot muntele lui Efraim ca să spună: „Coborâți-vă înaintea lui Madian și tăiați-le trecerea apelor până la Bet-Bara și Iordan.” Toți bărbații lui Efraim s-au strâns și au pus stăpânire pe trecerea apelor până la Bet-Bara și Iordan. 25Au pus mâna pe două căpetenii ale lui Madian: Oreb și Zeeb; au ucis pe Oreb la stânca lui Oreb și au ucis pe Zeeb la teascul lui Zeeb. Au urmărit pe Madian și au adus capetele lui Oreb și Zeeb la Ghedeon, de cealaltă parte a Iordanului.

FAPTELE APOSTOLILOR 11

Petru își îndreptățește purtarea

1Apostolii și frații care erau în Iudeea au auzit că și neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu. 2Și când s-a suit Petru la Ierusalim, îl mustrau cei tăiați împrejur 3și ziceau: „Ai intrat în casă la niște oameni netăiați împrejur și ai mâncat cu ei.” 4Petru a început să le spună pe rând cele întâmplate. El a zis: 5„Eram în cetatea Iope și, pe când mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească și am avut o vedenie: un vas, ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, se cobora din cer și a venit până la mine. 6Când m-am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pământ, fiarele, târâtoarele și păsările cerului. 7Și am auzit un glas, care mi-a zis: ‘Petre, scoală-te, taie și mănâncă.’ 8Dar eu am răspuns: ‘Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea.’ 9Și glasul mi-a zis a doua oară din cer: ‘Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești spurcat.’ 10Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, apoi toate au fost ridicate iarăși în cer. 11Și iată că, îndată, trei oameni trimiși din Cezareea la mine au stat la poarta casei în care eram. 12Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Acești șase frați m-au însoțit și ei și am intrat în casa omului. 13El ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stând înaintea lui și zicându-i: ‘Trimite la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru, 14care-ți va spune cuvinte prin care vei fi mântuit, tu și toată casa ta.’ 15Și, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei ca și peste noi la început. 16Și mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: ‘Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt.’ 17Deci, dacă Dumnezeu le-a dat același dar ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?” 18După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu și au zis: „Dumnezeu a dat deci și neamurilor pocăință, ca să aibă viața.”

Barnaba și Saul la Antiohia

19Cei ce se împrăștiaseră din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ștefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru și în Antiohia și propovăduiau Cuvântul numai iudeilor. 20Totuși printre ei au fost câțiva oameni din Cipru și din Cirene, care au venit în Antiohia, au vorbit și grecilor și le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. 21Mâna Domnului era cu ei și un mare număr de oameni au crezut și s-au întors la Domnul. 22Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, și au trimis pe Barnaba până la Antiohia. 23Când a ajuns el și a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat și i-a îndemnat pe toți să rămână cu inimă hotărâtă alipiți de Domnul. 24Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfânt și de credință. Și destul de mult norod s-a adăugat la Domnul. 25Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul 26și, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii și au învățat pe mulți oameni. Pentru întâiași dată, ucenicilor li s-a dat numele de creștini în Antiohia.

O foamete prorocită de Agab

27În vremea aceea, s-au coborât niște proroci din Ierusalim la Antiohia. 28Unul din ei, numit Agab, s-a sculat și a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Și a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu. 29Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor fraților care locuiau în Iudeea, 30ceea ce au și făcut, și au trimis acest ajutor la prezbiteri prin mâna lui Barnaba și a lui Saul.