1 Tesaloniceni 4

1Încolo, fraților, fiindcă ați învățat de la noi cum să vă purtați și să fiți plăcuți lui Dumnezeu, și așa și faceți, vă rugăm și vă îndemnăm în Numele Domnului Isus să sporiți tot mai mult în privința aceasta. 2Știți, în adevăr, ce învățături v-am dat prin Domnul Isus. 3Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră: să vă feriți de curvie; 4fiecare din voi să știe să-și stăpânească vasul în sfințenie și cinste, 5nu în aprinderea poftei, ca neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu. 6Nimeni să nu fie cu vicleșug și cu nedreptate în treburi față de fratele său, pentru că Domnul pedepsește toate aceste lucruri, după cum v-am spus și v-am adeverit. 7Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăție, ci la sfințire. 8De aceea, cine nesocotește aceste învățături nesocotește nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat și Duhul Său cel Sfânt. 9Cât despre dragostea frățească, n-aveți nevoie să vă scriem, căci voi singuri ați fost învățați de Dumnezeu să vă iubiți unii pe alții, 10și iubiți în adevăr pe toți frații care sunt în toată Macedonia. Dar vă îndemnăm, fraților, să sporiți tot mai mult în ea. 11Să căutați să trăiți liniștiți, să vă vedeți de treburi și să lucrați cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit. 12Și astfel să vă purtați cuviincios cu cei de afară și să n-aveți trebuință de nimeni. 13Nu voim, fraților, să fiți în necunoștință despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristați ca ceilalți, care n-au nădejde. 14Căci dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. 15Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți. 16Căci Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer și întâi vor învia cei morți în Hristos. 17Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul. 18Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte.

Ezechiel 34

Împotriva căpeteniilor lui Israel. Făgăduințe

1Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2„Fiul omului, prorocește împotriva păstorilor sufletești ai lui Israel! Prorocește și spune-le lor, păstorilor: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Vai de păstorii lui Israel, care se pasc pe ei înșiși! Nu trebuie păstorii să pască turma? 3Voi mâncați grăsimea, vă îmbrăcați cu lâna, tăiați ce e gras, dar nu pașteți oile. 4Nu întăriți pe cele slabe, nu vindecați pe cea bolnavă, nu legați pe cea rănită, n-aduceți înapoi pe cea rătăcită, nu căutați pe cea pierdută, ci le stăpâniți cu asuprire și cu asprime! 5Astfel, ele s-au risipit, pentru că n-aveau păstor; au ajuns prada tuturor fiarelor câmpului și s-au risipit. 6Turma Mea rătăcește pe toți munții și pe toate dealurile înalte; oile Mele sunt risipite pe toată fața țării și nimeni nu îngrijește de ele, nici nu le caută!» 7De aceea, păstorilor, ascultați cuvântul Domnului: 8«Pe viața Mea», zice Domnul Dumnezeu, «pentru că oile Mele au ajuns de jaf și sunt prada tuturor fiarelor câmpului din lipsă de păstor, pentru că păstorii Mei n-au nicio grijă de oile Mele, ci se pășteau numai pe ei înșiși, și nu pășteau oile Mele, 9de aceea, păstorilor, ascultați cuvântul Domnului! 10Așa vorbește Domnul Dumnezeu: ‹Iată, am necaz pe păstori! Îmi voi lua înapoi oile din mâinile lor, nu-i voi mai lăsa să-Mi pască oile și nu se vor mai paște nici pe ei înșiși; căci Îmi voi izbăvi oile din gura lor și nu le vor mai sluji ca hrană!›» 11Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Iată, Mă voi îngriji Eu Însumi de oile Mele și le voi cerceta! 12Cum își cercetează un păstor turma când este în mijlocul oilor sale împrăștiate, așa Îmi voi cerceta Eu oile și le voi strânge din toate locurile pe unde au fost risipite în ziua plină de nori și negură. 13Le voi scoate dintre popoare, le voi strânge din felurite țări și le voi aduce înapoi în țara lor; le voi paște pe munții lui Israel, de-a lungul râurilor și în toate locurile locuite ale țării. 14Le voi paște pe o pășune bună și stâna lor va fi pe munții cei înalți ai lui Israel; acolo se vor odihni într-un staul plăcut și vor avea pășuni grase pe munții lui Israel. 15Eu Însumi Îmi voi paște oile, Eu le voi duce la odihnă», zice Domnul Dumnezeu. 16«Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită și voi întări pe cea slabă. Dar voi păzi pe cele grase și pline de vlagă: vreau să le pasc cum se cade.» 17Și voi, oile Mele, așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Iată, voi judeca între oaie și oaie, între berbeci și țapi. 18Este prea puțin pentru voi că pașteți în pășunea cea bună, de mai călcați în picioare și cealaltă parte a pășunii voastre? Că beți o apă limpede, de mai tulburați și pe cealaltă cu picioarele? 19Și oile Mele trebuie apoi să pască ce ați călcat voi cu picioarele voastre și să bea ce ați tulburat voi cu picioarele voastre!» 20De aceea, așa le vorbește Domnul Dumnezeu: «Iată că voi judeca între oaia grasă și oaia slabă. 21Pentru că ați izbit cu coasta și cu umărul și ați împuns cu coarnele voastre toate oile slabe până le-ați izgonit, 22voi veni în ajutorul oilor Mele, ca să nu mai fie de jaf, și voi judeca între oaie și oaie. 23Voi pune peste ele un singur păstor, care le va paște, și anume pe Robul Meu David; El le va paște, El va fi păstorul lor. 24Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, și Robul Meu David va fi voievod în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit! 25Voi încheia cu ele un legământ de pace și voi îndepărta din țară toate fiarele sălbatice; ele vor locui în liniște în pustie și vor putea dormi în mijlocul pădurilor. 26Le voi face, pe ele și împrejurimile dealului Meu, o pricină de binecuvântare; le voi trimite ploaie la vreme, și aceasta va fi o ploaie binecuvântată! 27Pomul de pe câmp își va da rodul și pământul își va da roadele. Ele vor fi liniștite în țara lor și vor ști că Eu sunt Domnul când voi rupe legăturile jugului lor și când le voi izbăvi din mâna celor ce le asupresc. 28Nu vor mai fi de jaf între neamuri, nu le vor mânca fiarele din țară, ci vor locui în liniște și nu le va mai tulbura nimeni. 29Le voi pune un răsad căruia i se va duce faima; nu vor mai fi mistuite de foame în țară și nu vor mai purta ocara neamurilor. 30Și vor ști astfel că Eu, Domnul Dumnezeul lor, sunt cu ele și că ele sunt poporul Meu, ele, casa lui Israel», zice Domnul Dumnezeu.’ 31Voi sunteți oile Mele, oile pășunii Mele, și Eu sunt Dumnezeul vostru”, zice Domnul Dumnezeu.

Osea 4

Nelegiuirea lui Israel și Iuda. Mustrări și făgăduințe

1Ascultați cuvântul Domnului, copiii lui Israel, căci Domnul are o judecată cu locuitorii țării, pentru că nu este adevăr, nu este îndurare, nu este cunoștință de Dumnezeu în țară: 2„Fiecare jură strâmb și minte, ucide, fură și preacurvește, năpăstuiește și face omoruri după omoruri, 3de aceea, țara se va jeli, toți cei ce o locuiesc vor tânji împreună cu fiarele câmpului și păsările cerului; chiar și peștii mării vor pieri. 4Dar nimeni să nu certe pe altul, nimeni să nu mustre pe altul, căci poporul tău este ca cei ce se ceartă cu preoții. 5Te vei poticni ziua, prorocul se va poticni și el împreună cu tine noaptea și pe mama ta o voi nimici. 6Poporul Meu piere din lipsă de cunoștință. Fiindcă ai lepădat cunoștința, și Eu te voi lepăda și nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita și Eu pe copiii tăi! 7Cu cât s-au înmulțit, cu atât au păcătuit împotriva Mea. De aceea, le voi preface slava în ocară. 8Ei se hrănesc din jertfele pentru păcatele poporului Meu și sunt lacomi de nelegiuirile lui. 9Dar și preotului i se va întâmpla ca și poporului; îl voi pedepsi după umbletele lui și-l voi răsplăti după faptele lui. 10Vor mânca și tot nu se vor sătura, vor curvi și tot nu se vor înmulți, pentru că au părăsit pe Domnul și poruncile Lui. 11Curvia, vinul și mustul iau mințile omului. 12Poporul Meu își întreabă lemnul lui și toiagul lui îi prorocește, căci duhul curviei îi duce în rătăcire și sunt necredincioși Dumnezeului lor. 13Aduc jertfe pe vârful munților, ard tămâie pe dealuri, sub stejari, plopi și terebinți, a căror umbră este plăcută. De aceea, fetele voastre curvesc și nurorile voastre sunt preacurve. 14Nu pot pedepsi pe fetele voastre pentru că sunt curve, nici pe nurorile voastre pentru că sunt preacurve, căci ei înșiși se duc la o parte cu niște curve și jertfesc împreună cu desfrânatele din temple. Poporul fără minte aleargă spre pieire. 15Dacă tu curvești, Israele, măcar Iuda să nu se facă vinovat. Nu vă duceți măcar la Ghilgal, nu vă suiți la Bet-Aven și nu jurați zicând: ‘Viu este Domnul!’ 16Pentru că Israel dă din picioare ca o mânzată neîmblânzită, și să-l mai pască Domnul acum ca pe un miel în imașuri întinse! 17Efraim s-a lipit de idoli: lasă-l în pace! 18Abia au încetat să bea și se dedau la curvie; cârmuitorii lor sunt lacomi, da, sunt lacomi după rușine! 19Vântul îi va strânge cu aripile lui și vor fi dați de rușine cu altarele lor!

Osea 5

1Ascultați lucrul acesta, preoți! Ia aminte, casa lui Israel! Și pleacă urechea, casa împăratului! Căci pe voi vă amenință judecata, pentru că ați fost o cursă la Mițpa și un laț întins pe Tabor! 2Necredincioșii se afundă în nelegiuire, dar voi avea Eu pedepse pentru toți! 3Cunosc Eu doar pe Efraim și Israel nu-Mi este ascuns; știu că tu, Efraime, ai curvit și că Israel s-a spurcat. 4Faptele lor nu le îngăduie să se întoarcă la Dumnezeul lor, căci un duh de curvie este în inima lor și nu cunosc pe Domnul! 5Dar mândria lui Israel va fi martoră împotriva lui, și Israel și Efraim vor cădea prin nelegiuirea lor, și Iuda va cădea și el cu ei. 6Vor merge cu oile și boii lor să caute pe Domnul, dar nu-L vor găsi nicidecum, căci S-a depărtat din mijlocul lor. 7Au fost necredincioși Domnului, căci au născut copii din curvie; acum îi va înghiți o lună nouă cu avuțiile lor. 8Sunați din trâmbiță la Ghibea, sunați din trâmbiță la Rama! Strigați la Bet-Aven! Iată-i pe urma ta, Beniamine! 9Efraim va fi pustiit în ziua pedepsei; ce vestesc Eu împotriva semințiilor lui Israel va veni negreșit! 10Căpeteniile lui Iuda sunt ca cei ce mută semnul de la hotare; ca apa Îmi voi vărsa mânia peste ei! 11Efraim este asuprit, zdrobit în judecată, căci a urmat învățăturile care-i plăceau. 12Voi fi ca o molie pentru Efraim, ca o putreziciune (a dinților) pentru casa lui Iuda. 13Când își vede Efraim boala și Iuda rănile, Efraim aleargă în Asiria și trimite la împăratul Iareb, măcar că împăratul acesta nu poate nici să vă facă sănătoși, nici să vă lecuiască rănile. 14Voi fi ca un leu pentru Efraim și ca un pui de leu pentru casa lui Iuda; Eu, da, Eu voi sfâșia și apoi voi pleca, voi lua și nimeni nu-Mi va răpi prada. 15Voi pleca, Mă voi întoarce în locuința Mea până când vor mărturisi că sunt vinovați și vor căuta Fața Mea. Când vor fi în necaz, vor alerga la Mine.”