Isaia 21, 1 Ioan 3

Isaia 21

Profeție împotriva Babilonului

1O rostire cu privire la deșertul de lângă mare.

Așa cum se dezlănțuie vijelia în Neghev,

tot astfel vine el din deșert,

dintr-o țară de temut.

2O vedenie cumplită mi s-a arătat:

trădătorul trădează, iar jefuitorul jefuiește.

„Înaintează, Elam! Asediază, Medio!

Voi opri tot suspinul provocat de el“.

3De aceea coapsele îmi sunt pline de durere;

chinurile m-au cuprins,

așa cum o cuprind pe o femeie când naște.

Ceea ce aud, mă face să leșin,

iar ceea ce văd, mă îngrozește.

4Inima mi se zbate

și, de spaimă, tremur;

amurgul, după care tânjeam cândva,

a devenit o groază pentru mine.

5Au pregătit masa,

au întins păturile,

mănâncă și beau.

Ridicați-vă, conducători,

și ungeți-vă scuturile!

6Căci astfel mi-a vorbit Stăpânul:

„Du-te și pune un străjer,

care să anunțe ceea ce vede.

7Când va vedea un car cu o pereche de cai

și călăreți pe măgari și pe cămile,

să asculte cu atenție,

cu mare atenție“.

8El a strigat ca un leu:

„Zi după zi, Stăpâne,

stau într-un turn de pază

și, în fiecare noapte,

veghez în postul meu.

9Iată că vine un călăreț într-un car,

o pereche de cai.

El a răspuns și a zis:

«A căzut! Babilonul a căzut!

Toate chipurile cioplite ale dumnezeilor lui

stau sfărâmate pe pământ!»“.

10O, poporul meu, zdrobit în aria de treierat,

vă spun ce am auzit

de la Domnul Oștirilor,

Dumnezeul lui Israel.

Profeție împotriva Edomului

11O rostire cu privire la Duma.

Cineva mă strigă din Seir:

‒ Străjer, mai este din noapte?

Străjer, mai este din noapte?

12Străjerul răspunde:

‒ Vine dimineața, dar și noaptea.

Dacă veți dori să întrebați, întrebați;

întoarceți-vă, veniți iarăși!

Profeție împotriva Arabiei

13O rostire cu privire la Arabia:

Veți înnopta printre tufișurile Arabiei,

caravane ale dedaniților!

14Aduceți apă și întâmpinați-l pe cel însetat!

Locuitori ai regiunii Tema,

întâmpinați-l cu pâine pe fugar!

15Căci ei fug dinaintea săbiilor,

dinaintea sabiei scoase,

dinaintea arcului întins

și dinaintea unei lupte înverșunate.

16Stăpânul mi-a vorbit astfel: „În decursul unui an, numărat ca anii unui lucrător plătit, toată gloria Chedarului se va sfârși. 17Supraviețuitorii arcașilor, vitejii fiilor Chedarului vor fi puțini, pentru că Domnul, Dumnezeul lui Israel, a vorbit“.

I Ioan 3

1Vedeți ce dragoste ne-a dăruit Tatăl: să fim numiți copii ai lui Dumnezeu. Și suntem. De aceea nu ne cunoaște lumea: pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. 2Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi, n-a fost arătat încă, dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi asemenea Lui, pentru că Îl vom vedea așa cum este. 3Oricine are speranța aceasta în El se curățește, așa cum și El este curat.

4Oricine săvârșește păcatul săvârșește și fărădelegea; iar păcatul este fărădelege. 5Știți că El S-a arătat ca să îndepărteze păcatele; și în El nu este păcat. 6Oricine rămâne în El nu trăiește în păcat. Oricine trăiește în păcat nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. 7Copilașilor, nimeni să nu vă înșele! Cel ce înfăptuiește dreptatea este drept, așa cum Acela este drept. 8Cel ce săvârșește păcatul este de la diavolul, pentru că diavolul păcătuiește de la început. Pentru aceasta a fost arătat Fiul lui Dumnezeu: ca să distrugă lucrările diavolului. 9Oricine este născut din Dumnezeu nu trăiește în păcat, pentru că sămânța lui Dumnezeu rămâne în el. Și el nu poate continua să păcătuiască, fiindcă a fost născut din Dumnezeu. 10Prin aceasta sunt scoși la iveală copiii lui Dumnezeu și copiii diavolului. Oricine nu înfăptuiește dreptatea nu este de la Dumnezeu, și nici cel ce nu-l iubește pe fratele său.

Să ne iubim unii pe alții

11Acesta este mesajul pe care l-ați auzit de la început: să ne iubim unii pe alții. 12Să nu fim precum Cain, care era de la cel rău și l-a ucis pe fratele lui. Și de ce l-a ucis? Pentru că faptele lui Cain erau rele, iar cele ale fratelui său erau drepte. 13Nu fiți uimiți, fraților, dacă lumea vă urăște. 14Noi știm că am trecut de la moarte la viață, pentru că îi iubim pe frați. Cine nu iubește rămâne în moarte. 15Oricine își urăște fratele este un ucigaș. Și știți că niciun ucigaș nu are viața veșnică rămasă în el. 16Prin aceasta am cunoscut dragostea: prin faptul că El Și-a dat viața pentru noi. Și noi deci suntem datori să ne dăm viața pentru frați. 17Dacă însă cineva are bunurile acestei lumi și-l vede pe fratele său în nevoi, dar își închide inima față de el, atunci cum rămâne în el dragostea lui Dumnezeu? 18Copilașilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci prin faptă și adevăr. 19Prin aceasta vom cunoaște că suntem din adevăr și ne vom liniști inimile în prezența Lui, 20oricând ne-ar condamna inimile noastre. Căci Dumnezeu este mai mare decât inimile noastre și cunoaște totul. 21Preaiubiților, dacă nu ne condamnă inimile noastre, avem îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu, 22iar dacă cerem ceva, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui și facem ce este plăcut înaintea Lui. 23Și porunca Lui este aceasta: să credem în Numele Fiului Său, Isus Cristos, și să ne iubim unii pe alții, așa cum ne-a poruncit. 24Cel ce păzește poruncile Lui rămâne în El, iar El în acesta. Și cunoaștem că El rămâne în noi prin Duhul, pe Care ni L-a dat.